Declaraţie politică a preşedintelui Convenţiei Democratice din România, 17 ianuarie 1993 

 

Funcţii pentru clientela FDSN

După trei luni în care, asumându-şi riscul criticilor din partea propriilor simpatizanţi, Convenţia Democratică nu a stânjenit acţiunea guvernamentală şi parlamentară a Frontului Democrat al Salvării Naţionale;

După trei luni în care marile confederaţii sindicale au lăsat Guvernul să se instaleze pentru a-şi pune în aplicare programul de urgenţă promis în campania electorală;

După trei luni, aşadar, de guvernare netulburată a unui partid care a dovedit şi în cadrul, şi în marginea luptei electorale, prin mijloace licite sau ilicite, că doreşte cu disperare să-şi asume puterea,

Constatăm, fără nici o îndoială, că dobândirea puterii – şi doar aceasta – a fost şi rămâne scopul activităţii FDSN şi a Preşedintelui ţării susţinut de acest partid.

Nici un program serios de guvernare a ţării nu există – nici de urgenţă, nici de perspectivă. Nu există decât dorinţa de a instala propria clientelă în posturi importante. Iar singura preocupare reală a FDSN, în condiţiile unei crize din ce în ce mai grave, este politizarea în folos propriu a aparatului de stat, a întregii administraţii centrale şi locale. Singurul obiectiv consecvent, urmărit în cârdăşie cu sateliţii săi politici, este compromiterea, cu orice preţ, a Opoziţiei democratice.

Pentru noi, ca şi pentru o bună parte a cetăţenilor, inclusiv a celor care au acordat încrederea lor actualei echipe de guvernare, este evident că FDSN şi Preşedintele Ion Iliescu practică în mod deliberat o politică de imobilism menită să lase în paragină reforma şi ţara. Şi este evident că nu sunt conştienţi de răspunderea ce le incumbă ca urmare a votului din septembrie 1992; că nu au în vedere interesele cetăţenilor; că nu sunt capabili să propună României un proiect de dezvoltare conform cu necesităţile acesteia şi cu propriile lor angajamente.

Măsuri urgente solicitate de CDR

În aceste condiţii, CDR cere actualei echipe guvernamentale:

 

– să dea publicităţii în termen de o săptămână lista primelor zece proiecte de legi pe care intenţionează să le supună dezbaterii în Parlament, iar dacă între acestea nu se află Legea apărării naţionale, Legea cadastrului, Legea creditului agricol, Legea protecţiei mediului, să explice public de ce aceste proiecte, elaborate deja de precedenta administraţie, nu sunt înscrise în agenda următoarei sesiuni parlamentare;

– să publice de urgenţă proiectul de buget pe 1993;

– să treacă la aplicarea unui program de urgenţă de reforme economice, pe care Convenţia Democratică îl va susţine în măsura în care în el se vor regăsi măsuri propuse de noi încă în vara anului trecut;

– să sisteze operaţiunile oculte de numire în eşaloanele tehnice ale administraţiei centrale şi locale a clientelei sale politice;

– să asigure transparenţa fondurilor pe care le pune la dispoziţia judeţelor, global şi pe cap de locuitor, cu justificarea explicită a eventualelor disparităţi;

– să explice opiniei publice de ce – după ce a denunţat în repetate rânduri caracterul antidemocratic şi antistatal al „elementelor legionare şi fasciste” – colaborează fără rezerve şi fără scrupule în Parlament şi în arena politică cu formaţiuni politice de orientare extremistă.

Convenţia Democratică din România cere Preşedintelui Ion Iliescu să recunoască public că a calomniat CDR aducându-i acuzaţii nefondate, prin folosirea trunchiată şi deformată a documentelor Congresului SUA în chestiunea acordării clauzei naţiunii celei mai favorizate. Înţelegându-şi menirea de a apăra interesele naţionale ale României, CDR consideră că acordarea de către SUA a clauzei naţiunii celei mai favorizate este în folosul ţării. Clauza se acordă poporului român şi nu partidului aflat acum la guvernare.