Discurs la
Congresul UDMR, Braşov, 15 ianuarie 1993
Congresul UDMR,
ianuarie ’93
Încep prin a vă ruga
să fiţi îngăduitori faţă de faptul că nu am prezentat cuvântul meu de
salut, cum ar fi fost protocolar, la deschiderea lucrărilor Congresului
dumneavoastră. Cum ştiţi, probabil, din scurtele relatări ale presei, am
întrerupt pentru a fi împreună, o vizită în Italia, pe care o consider
importantă atât datorită întrevederilor politice, cât şi discuţiilor
avute în unele mari întreprinderi italiene care ar putea coopera cu
întreprinderile noastre. Această întârziere nu schimbă în nici un fel
cordialitatea şi sinceritatea salutului şi urărilor de succes pe care,
din partea Convenţiei Democratice din România şi a mea personal, vă rog
să le primiţi.
O experienţă politică
de aproape trei ani ne îngăduie să considerăm că lucrările acestui
congres vor fi parte integrantă a demersului în care Convenţia
Democratică s-a angajat, pentru a pune bazele dezvoltării relaţiilor
între organizaţia reprezentativă a maghiarilor din România şi celelalte
organizaţii componente ale CDR.
Exemplu de colaborare
politică
Cred că nu greşesc
afirmând că activitatea noastră în cadrul Convenţiei reprezintă un
exemplu de colaborare politică onestă şi de parteneriat deschis şi
firesc care trebuie să funcţioneze pe viitor în ansamblul structurilor
democratice ale ţării. Este un exemplu de alianţă leală, în care
identitatea fiecărei formaţiuni este pe deplin respectată şi ţelurile
comune se urmăresc, prin negocieri şi dezbateri, în folosul general.
Pentru prima oară în istoria instituţiilor din România, Convenţia
Democratică este cea care a izbutit să realizeze un cadru de colaborare
politică în condiţii de deplină egalitate şi reciprocitate între
formaţiuni politice ale cetăţenilor majoritari şi organizaţiile
minorităţii maghiare.
Colaborarea efectivă
în cadrul Convenţiei are la bază convingerea noastră că democraţia este
indivizibilă; că nu se poate imagina un ansamblu politic democratic şi o
deschidere către civilizaţia europeană în afara respectării drepturilor
fiecărui cetăţean al ţării, indiferent de originea sa etnică. Pentru noi
toţi, prezenţa minorităţilor naţionale în viaţa politică şi culturală a
ţării reprezintă calea unui dialog fertil, o experienţă care ne
îmbogăţeşte pe toţi, confirmându-ne propria identitate şi capacitatea de
a cultiva un pluralism real şi benefic. Nu e nevoie, aşadar, în acest
stadiu al colaborării noastre, să îndemn la o viitoare colaborare loială;
această colaborare există, şi este prin ea însăşi o garanţie a
dezvoltării democratice a României.
Spiritul Proclamaţiei
de la Alba Iulia
Convenţia Democratică
din România se simte responsabilă şi pentru păstrarea tradiţiilor
politice ale partidelor istorice, şi pentru viitorul democratic pe care
îl propune ţării. România nu ar fi fost ea însăşi fără gândirea şi
eforturile înaintaşilor, al căror crez, reprezentat de Partidul Naţional
Ţărănesc, Partidul Naţional Liberal şi Partidul Social Democrat, a
consolidat statul român unitar şi i-a conferit o dimensiune cu adevărat
democratică prin Proclamaţia de la Alba Iulia, acea remarcabilă Cartă a
libertăţii şi toleranţei pe care s-a clădit istoria secolului 20 în ce a
avut ea mai nobil şi mai generos. Azi, la aproape trei sferturi de veac
de la proclamarea principiilor bunei convieţuiri în spiritul democraţiei
şi al libertăţilor fundamentale ale omului, Convenţia Democratică din
România se consideră datoare să se angajeze în lupta politică pentru
realizarea în termenii zilelor noastre a acestui nobil angajament
moştenit de la predecesorii noştri.
Mandatul istoriei
devine astfel mandatul prezentului şi al viitorului democratic al ţării.
Nici democraţia, nici libertatea, nici drepturile omului nu sunt
divizibile după nici un fel de criterii etnice sau religioase. O Românie
în care doar unii dintre cetăţenii ei s-ar bucura de deplinătatea
drepturilor lor, o Românie în care doar unii dintre cetăţenii ei s-ar
simţi acasă nu poate fi nici liberă, nici democratică. O Românie care nu
ar respecta identitatea şi aspiraţiile particulare ale cetăţenilor ei nu
poate fi România pe care noi o dorim.
Libertate, democraţie,
respect reciproc
România pe care o
proiectează Convenţia Democratică este un stat modern şi democratic,
încrezător în lealitatea cetăţenilor ei, ale căror interese le
protejează fără nici o discriminare; un stat cu o administraţie
descentralizată şi o structură suplă, dar fermă, în care fiecare
comunitate locală să-şi poată gestiona resursele şi dezvoltarea într-o
corelare inteligentă cu interesul general al ţării; un stat liber, în
care libera dezvoltare a fiecăruia este garantată şi susţinută de
întreaga societate; un stat prosper, deschis cooperării economice şi
schimburilor culturale; un stat european în cel mai nobil şi mai generos
înţeles al acestui cuvânt.
Încrederea unei mari
părţi a corpului civic în autenticitatea şi perspectiva acestui proiect,
în numele căruia Convenţia Democratică şi eu însumi am participat la
alegeri, s-a dovedit limpede prin voturile pe care ni le-au acordat.
Profit de acest prilej pentru a mulţumi încă o dată electoratului de
naţionalitate maghiară pentru încrederea pe care a manifestat-o faţă de
candidaţii Convenţiei. Scorul electoral din al doilea tur de scrutin al
alegerilor prezidenţiale, care a însumat aproape 5 milioane de voturi, a
relevat, prin majoritatea de peste 60% obţinută în judeţele de dincolo
de Carpaţi (cu excepţia Maramureşului), că majoritarii şi minorităţile
se pot uni în jurul unui program cu adevărat democratic. Colaborarea
politică interetnică, care funcţionase în interiorul Convenţiei
democratice, şi-a demonstrat viabilitatea şi perspectiva de dezvoltare
în cadrul comunităţilor locale. S-a dovedit, de asemenea, că şirul
exceselor naţionaliste care au perturbat progresul democraţiei în
România în anii ’90 – ’91 a fost provocat şi regizat de inamicii
instaurării democraţiei în România.
Împotriva
extremismului, violenţei şi a oricărei discriminări
Există, desigur,
grupuri extremiste, şi între majoritari, şi între minoritari;
pretutindeni există asperităţi într-un proces politic care nu are cum fi
o idilă nici în sine, nici în contextul de tensiuni şi încriminări care
prelungesc agonia totalitarismului în întreg Estul european. Este
esenţial să folosim mecanismele democraţiei pentru a dedramatiza
situaţiile, pentru a înţelege punctul de vedere al celuilalt, pentru a
negocia pe temeiul încrederii reciproce în partenerul de discuţie.
Situaţia din fosta Iugoslavie este un sever avertisment pentru toate
forţele politice din această parte de lume. Voinţa politică fermă de
dialog fără prejudecăţi şi resentimente, a fiecăreia dintre ele, a
fiecăruia dintre noi, este indispensabilă pentru a închide calea unor
provocări similare şi a unor sfâşieri de acelaşi fel. Cu atât mai mult
cu cât echivocurile Puterii actuale întreţin confuzia şi alimentează
subteran tendinţele extremiste şi de recurs la violenţă.
Convenţia Democratică
se consideră obligată să-şi asume rolul de piatră unghiulară într-o
amplă mişcare împotriva extremismului, a violenţei şi a oricărui fel de
discriminare. Simţindu-ne solidari cu toţi cei care, în Europa şi în
lume, se opun şovinismului, izolaţionismului şi extremismului de orice
fel, nu putem să nu observăm că, în România, întreţinerea unor tensiuni
sociale şi interetnice se leagă clar de lupta pentru supravieţuire a
foştilor şi actualilor administratori ai dictaturii comuniste.
Marele proiect al
integrării europene
Solidaritatea pentru
reformă, pentru o viaţă cu adevărat democratică, pentru progresul
general al ţării face parte din efortul nostru comun de realizare a
marelui proiect al Opoziţiei democratice: integrarea ţării, ca membru cu
drepturi egale, în comunitatea economică, politică şi culturală a
Europei civilizate. În numele acestui proiect – în interiorul căruia
devotamentul necondiţionat al fiecăruia dintre noi faţă de patria
noastră comună, România, şi încrederea fiecăruia dintre noi în forţa
perenă a democraţiei îşi află expresia deopotrivă – vă urez dezbateri
fertile. Sunt convins că succesul acestora este parte integrantă a
succesului democraţiei şi demnităţii României.