Fragmente din discursuri la mitingurile electorale, Focşani, 29 august 1992, Iaşi 11 august 1992 

 

Eşecul guvernării (FSN) FDSN

Luni în şir s-a vorbit de o Moldovă fesenistă, o Moldovă în care noul pătrunde greu, în care părerile Opoziţiei cu adevărat democratice nu se bucură de nici o audienţă. Prezenţa dumneavoastră aici, primirea de care m-am bucurat dovedesc exact contrariul. Şi mai arată ceva: Ţara, oamenii săi s-au săturat de vorbe goale, de minciuni meşteşugite şi sterpe. Toate la un loc dovedesc că oamenii din România vor altceva.

Noi credem că am înţeles ce vreţi dumneavoastră şi, alături de dumneavoastră, ce vrea o mare parte din ţară. Doriţi ca ceva fundamental să se schimbe în România, iar noi vrem acelaşi lucru. Ştiu – şi acest adevăr l-am spus pretutindeni, de la Timişoara la Suceava, de la Deva la Constanţa, de la Iaşi la Braşov – ştiu că a sosit momentul.

Sunt convins că în aceste locuri, de unde amintirea marelui domnitor Alexandru Ioan Cuza veghează asupra poporului său, vor renaşte acele simţăminte puternice care au permis ca o mână de oameni vrednici să impulsioneze un întreg popor. Aşa cum, în urmă cu un veac şi jumătate, Cuza şi contemporanii săi au înfăptuit Unirea, vă chem de aici, din Focşani, pe dumneavoastră, bărbaţi şi femei, tineri sau vârstnici, la înfăptuirea schimbării pe care o ţară întreagă o aşteaptă.

Astăzi mulţi îndrăznesc să vorbească despre schimbare. Unii pe drept, alţii cu cea mai mare neruşinare. Pe aceştia din urmă, care sunt actualii guvernanţi, dumneavoastră trebuie să-i întrebaţi care sunt rezultatele gestiunii, care sunt rezultatele lor, după doi ani şi mai bine, în care au avut puterea deplină în această ţară.

Ce au reuşit să schimbe cu adevărat în România? Vedem cu toţii cum arată România după mai bine de doi ani de guvernare cripto-comunistă:

 

– O pseudo-reformă, greşit concepută şi prost condusă, cu o voinţă politică ezitantă, rău intenţionată şi interesată în consolidarea vechiului, ale cărei rezultate s-au tradus într-o sărăcie generală a populaţiei, într-o discreditare dirijată a ideilor de reformă, libertate şi democraţie.

– Dezastrul economic, materializat într-o catastrofală scădere a producţiei, asociată cu o gravă situaţie în planul ocupării forţei de muncă. Ştiu că numai în Focşani peste 10% din cei apţi de muncă sunt şomeri şi, ce este cel mai îngrijorător, în majoritate sunt tineri între 18 şi 25 de ani. Ce va fi după vacanţă, când absolvenţii din acest an vor căuta de lucru, vă daţi seama uşor.

– Ce să mai spunem de această adevărată ruşine naţională care este criza de pâine? Am fost cutremurat când am văzut, la Constanţa sau la Braşov, sute de oameni ce aşteptau să cumpere o pâine care are, sub actuala guvernare, trei calităţi: este rară, proastă şi scumpă.

 

Vinovaţii sunt la putere, nu în opoziţie

Cine este răspunzător de această situaţie? Noi, care de doi ani şi jumătate încercăm să atragem atenţia asupra drumului greşit pe care s-a mers sau aceia care vă zâmbesc neîncetat, câştigă „pariurile” cu agricultura şi au adus, peste toate, această adevărată plagă care roade organismul economic şi social, corupţia?

Au fost ei aproape de problemele de zi cu zi ale oamenilor? Mai sunt ei demni de încrederea noastră? Pot ei să facă să dispară corupţia? Pot ei să asigure imaginea şi reprezentativitatea României în lume? Pot ei să facă ordine în ţară şi să dea oamenilor siguranţa zilei de mâine? Răspunsul la toate acestea este unul singur: NU.

De ce n-au făcut-o până acum, de ce nu s-au implicat cu adevărat în a asigura ţării şi cetăţenilor acea viaţă decentă şi normală pe care toţi o vrem? Ei doar au promis, dar acum ne-am lămurit cu toţii că ne-au adus pe marginea prăpastiei.

Astăzi, aflat în mare criză de popularitate, preşedintele, care de numai două zile este un simplu cetăţean-candidat, vă promite să intervină în problemele Guvernului după ce mai bine de doi ani nu şi-a găsit vreme să o facă. Numai că, de data aceasta, acţiunile sale nu mai înşeală pe nimeni. Oamenii au înţeles că nu de la el se poate aştepta ceva nou. La această dură, dar adevărată notă de plată, pe care oamenii nu ezită să le-o ceară, guvernanţii, în frunte cu cel mai mare responsabil dintre ei, răspund că era inevitabil, că nimeni n-ar fi făcut mai bine. Nimic mai fals.

Mă aflu aici pentru a vă spune că există o soluţie, există o şansă şi aceasta înseamnă un lucru simplu, la îndemâna tuturor: schimbarea. Numai o schimbare politică va aduce la putere voinţa politică în stare să-şi asume răspunderea de a face schimbarea economică. Fără o schimbare politică fermă, nu va fi posibilă nici o schimbare în planul valorilor şi raporturilor economice.

Nu mă aflu aici spre a declara că după 27 septembrie va fi mai uşor. Am venit pentru a afla, ca peste tot în ţară, care sunt problemele colectivităţilor locale. M-am convins că ele sunt, de fapt, ale întregii ţări. Dar, vreau să vă asigur că şi soluţiile sunt globale. Acestea, declar din nou, sunt inseparabile de soluţia politică aşteptată de atâţia dintre noi. 27 septembrie, sunt convins, va fi data la care această soluţie va deveni operantă.

 

Ce vrem noi

Noi vrem ceea ce vrea o ţară întreagă, şi putem oferi garanţia că vom înfăptui aceste lucruri, de care avem nevoie, mai presus de orice:

 

– Vrem ca fiecare să fie stăpân pe avutul lui şi vrem ca munca fiecăruia să fie răsplătită.

– Vrem bunăstarea şi bucuria fiecăruia.

– Vrem legi simple şi clare, respectate de toţi, vrem instituţii puternice care să-i apere pe cetăţeni, să nu permită haosul şi, înainte de toate, să stârpească corupţia.

– Vrem ca, în sfârşit, armata să fie armată, şcoala să fie şcoală, iar biserica să-şi regăsească locul în conştiinţa fiecăruia.

– Vrem să dispară frica şi să domine libertatea.

– Vrem să ne ştim copiii în siguranţă, la şcoală sau la locul de joacă. Vrem să-i putem plimba în siguranţă şi să ne putem bucura de râsul lor curat.

– Vrem ca vârstnicii acestei ţări să aibă linişte şi un trai decent, lipsit de grija zilei de mâine, să fie respectaţi pentru munca lor de o viaţă.

– Vrem democraţie şi responsabilitate, bună cuviinţă şi ordine, singurele care ne permit să construim ceva.

– Vrem ca ţara să-şi regăsească locul cuvenit între naţiunile Europei şi nu mai vrem ca România să fie o biată provincie a unui Răsărit în agonie.

După cum se poate vedea, nu vrem nimic anormal, nimic imposibil. Nu vrem decât ca România să redevină o ţară în care să existe bucuria de a trăi, o ţară în care să te simţi bine, o ţară din care, dacă vrei, să poţi pleca, dar în care să doreşti mereu să te întorci.

Cu alte cuvinte, vrem să facem din România tot ce guvernanţii de după decembrie ’89 au spus că fac şi nu au făcut, nu pentru că nu au putut, ci pentru că nu au vrut cu adevărat, ei fiind încremeniţi într-un trecut de care n-au avut nici curaj, şi nici interes să se despartă.

Noi vă propunem să ne despărţim de acel trecut.

Schimbarea despre care vorbim trebuie să înceapă cu schimbarea celor din fruntea ţării care, o ştiţi cu toţii, nu simbolizează decât trecutul. Alegerea, pe care românii o vor face în septembrie, nu poate fi decât una singură, între trecut şi viitor.

 

Nu dorim schimbarea de dragul schimbării

Noi o dorim pentru ca fiecare dintre dumneavoastră să se regăsească pe sine, într-o lume pe care o vrem normală, pe care să o simţim ca fiind a noastră.

Am convingerea că şi aici, la Focşani, speranţa în schimbare se va transforma foarte curând în certitudinea victoriei. Nu va fi o victorie a urii sau răzbunării, ci o victorie care va aduce după sine atât de necesara reconciliere naţională pe care numai noi, împreună cu dumneavoastră, avem autoritatea morală de a o cere şi a crede în ea.

Nu cei ce au încurajat şi au beneficiat de zbaterea dintre români şi concetăţenii noştri aparţinând altor etnii; nu cei care au organizat şi s-au folosit de mineriade; nu cei care sunt urmaşii celor care au tras în oameni în decembrie ’89 sunt îndreptăţiţi să vorbească de reconciliere. Poporul român este mult prea serios şi inteligent spre a-i mai crede.

Aş vrea ca acum, aici, în inima istorică a Moldovei, să gândim un nou început pentru această ţară, să vă întind mâna vouă, bărbaţi şi femei, tineri şi vârstnici, să vă chem alături de noi pentru ca, împreună, să construim România pe care o dorim pentru toţi şi pentru fiecare cetăţean al ei.

Vă promit solemn, şi prin intermediul dumneavoastră tuturor cetăţenilor României, că voi veghea la respectarea legii, a acelei legi care să-i facă pe toţi românii să se simtă cu adevărat stăpâni în propria lor ţară.

Fiţi alături de noi! Împreună vom învinge!