Distinsă audienţă,

      Este o deosebită bucurie pentru mine să declar deschise lucrările Plenary Session of Romania & Gas Conference.

Tematica Conferinţei din 2012: Security of  Energy Supply, E&P Activities: Drilling – Investment Perspectives, Health Safety & Environment, Oil & Gas Industry Regulatory Framework, Unconventional Hydrocarbons, Public and Community Engagement acoperă atât problemele globale, Cross Border Projects cât şi Investment Opportunities in Romania.

Salut participarea la Conferinţă a unor oficiali ai Departamentului de Stat al SUA, ai UE şi ai unor ministere de profil din ţările europene ai unor mari companii din domeniul energetic şi ai unor reputaţi specialişti din SUA, UK, Franţa, Elveţia, Polonia, Grecia, Bulgaria, Georgia, alături de specialişti români din administraţie, mediul de afaceri şi mediul academic.

Doamnelor şi domnilor,

Interesul pentru o astfel de conferinţă pleacă de la faptul că energia este indispensabilă pentru o creştere economică durabilă, iar calea de asigurare a unei aprovizionări corespunzătoare cu energie este o provocare uriaşă pentru o lume în care globalizarea a scos şi mai mult la iveală diversitatea enormă dintre diferite ţări în ceea ce priveşte nivelul de resurse proprii, mărimea populaţiei şi gradul de dezvoltare economică.

În discursul de deschidere şi în concluziile prezentate, în calitate de moderator al dezbaterilor pe tema Strategiei energetice la Congresul Mondial al Energiei de la Buenos Aires din ocotmbrie 2002 am subliniat că barometrul durabilităţii indică o serie de contradicţii dramatice: resurse naturale versus creşterea populaţiei; creştere economică versus protecţia mediului; bunăstare umană versus bunăstarea ecosistemului; Nord (ţări dezvoltate) versus Sud (ţări în curs de dezvoltare); reglementare versus dereglementare pe piaţa energiei; energia tradiţională versus energia verde; acceptare versus refuz de plată a cheltuielilor de valorizare a mediului etc.

Administrarea contradicţiilor de pe piaţa energetică impune soluţii pentru găsirea unui echilibru între creşterea cererii la o populaţie în creştere şi la o economie globală în creştere şi minimizarea impactului asupra mediului înconjurător.

     În acest proces industria de petrol şi gaze are un rol important de jucat pentru multă vreme de acum înainte, inclusiv prin cofinanţarea industriilor concurente şi negocierea emisiilor.

Pentru obţinerea unui succes la nivel global este necesară o armonizare a politicilor naţionale şi regionale prin menţinerea unui dialog sincer între organismele guvernamentale şi organizaţiile neguvernamentale de ecologişti; sisteme de management riguros şi cercetări de ameliorare a mediului înconjurător.

Atingerea obiectivelor definite de Congresele Mondiale ale Energiei: disponibilitatea, accesibilitatea şi acceptabilitatea resurselor energetice, securitatea energetică şi protecţia mediului continuă să fie factorii–cheie pentru o dezvoltare energetică reală.

Doamnelor şi domnilor,

Secolul XXI a început aşadar prin iniţierea unei agende extrem de ambiţioase în planul adoptării democratice a unor decizii politice internaţionale. Aşa-numita guvernare globală şi-a propus eforturi comune sub devizele: deschidere şi răspundere; dezvoltare economică durabilă şi sustenabilitate ecologică; justiţie în economie, în societate, în protecţia mediului. S-a propus o creştere graduală a calităţii condiţiilor de funcţionare legislativă, instituţională, financiară şi economică în întreaga lume pentru  o dezvoltare durabilă a întregii planete.

După un deceniu de la Congresul de la Buenos Aires constat că lucrurile nu au avansat prea mult.

Situaţia continuă să se caracterizeze prin inechităţi ale distribuţiei şi impacturi degradante ale mediului global, regional şi local, precum şi ale sănătăţii omului. Depăşirea barierelor instituţionale şi de piaţă şi introducerea unor facilităţi fiscale se izbesc de o mare dezordine fiscală, de opacitatea ajutorului de stat, de un management ineficient al cererii.

Declinul capacităţii guvernelor naţionale şi al organismelor interguvernamentale de a opri degradarea nivelului de viaţă reclamă creşterea rolului organizaţiilor non-guvernamentale transnaţionale şi al corporaţiilor multinaţionale în crearea unei responsabilităţi reale faţă de generaţiile viitoare, în menţinerea unor societăţi echitabile şi participative.

Nu vom progresa dacă nu vom înţelege că era globalizării şi societatea cunoaşterii cer o altă abordare a deciziilor politice, a mediului de afaceri şi a societăţii civile într-o nouă simbioză.

Mă refer, în primul rând, la formularea unor adevăruri ecranate de ceea ce se numeşte politicaly corectness. La o întâlnire recentă a Board-ului Academiei Mondiale de Artă şi Ştiinţă cu reprezentanţi de seamă ai Clubului de la Roma în care s-a discutat problema energiei am evocat şi raportul redactat în 1976 de distinsul savant român Georgescu Roegen pentru Clubul de la Roma. În acest raport, intitulat „Al treilea Prometeu”, Georgescu Roegen prevedea viitorul energiilor neconvenţionale. Aceste energii au explodat în prezent dar ele încă nu sunt bine definite, motiv pentru care sunt privite fie ca utopii fie ca un panaceu. Am solicitat, cu această ocazie, o implicare mai serioasă şi mai curajoasă a oamenilor de ştiinţă în conturarea conceptelor. Am observat că prea adesea idei interesante devin înainte de a fi serios analizate, lozinci propagandistice folosite de politicieni sau mituri popularizate de mass media. Desigur, cu experienţa omului de stat, pot înţelege că în faţa pericolului populismului care epuizează resursele pentru câştiguri politice, o manipulare pozitivă cu efecte în plan emoţional poate fi benefică pentru prezervarea acestora. Dar cred cu tărie că oamenii de ştiinţă nu pot face abateri de la o analiză raţională şi complexă a fenomenelor. Din păcate, ecologia atât de promiţătoare la început a devenit uneori un exerciţiu totalitar care tinde să elimine argumentele ştiinţifice şi economice neconforme cu ideologia partizană. Acest fapt este vizibil de la exagerările teoriei încălzirii globale, neargumentate ştiinţific până la omiterea evidenţierii inconvenientelor energiilor „verzi”. Nu cred că pot fi neglijate inconvenientele create de spaţiile mari necesare instalaţiilor de energie solară şi eoliană, anihilarea peisajului şi efectul nestudiat al perturbării traseului de migraţie al păsărilor. În cazul hidrocentralelor, nu poate fi neglijat efectul de seră al metanului degajat din descompunerea materiei organice acumulate în bazinele de retenţie a apei sau modificarea regimului aluviunilor atât de vizibil în cazul Deltei Dunării. Centralele care folosesc forţa mareelor pot distruge prin barierele construite de-a lungul coastelor şi estuarelor habitatul păsărilor şi al animalelor. În cazul energiei termale a geizerelor, conductele pot afecta rezervaţiile naturale în care cel mai adesea se află. Cele mai grave incoveniente apar în cazul biogazului, unde este nevoie de 125 de mii de acri pentru a produce o cantitate de energie nucleară egală cu cea a unui reactor nuclear, ceea ce produce efecte negative asupra surselor de hrană ale omenirii prin abandonarea culturilor de cereale. Sau asupra climei, prin defrişarea pădurilor.

Iată că „energii curate” nu există în mod absolut şi diavolul se ascunde uneori în detalii. În acest caz, chiar în ceea ce se condamnă în mod obişnuit la energiile convenţionale. Un studiu complex al energiilor neconvenţionale trebuie să aibă în vedere, ca şi în cel al energiilor clasice, identificarea riscurilor, gestionarea lor, şi soluţii pentru reducerea lor. Trebuie, în acelaşi timp, evitată folosirea căii „ecologice” pentru manipularea societăţii civile în războaie murdare dintre companii interesate în promovarea unui anume tip de energie. Trebuie să evităm să punem „planeta albastră în cătuşe verzi”. Acesta este chiar titlul cărţii pe care Vaclav Klaus, actualul preşedinte al Cehiei, mi-a dăruit-o şi care, nu ştiu de ce, nu s-a tradus încă în limba română.

Specialiştii din mediul academic, liberi de presiunea profitului, a votului sau a ratingului trebuie stimulaţi să lucreze independent. Cred că marile companii din domeniul energiei, în loc să se preocupe de mituirea politicienilor şi a mass mediei ar trebui să finanţeze transparent o cercetare exhaustivă asupra complexei probleme a energiei şi impactul acesteia asupra omului şi naturii. O cercetare care să se ridice cu adevărat la nivelul societăţii cunoaşterii. Consider că tematica panelurilor 4 şi 5 constituie un pas în această direcţie.

În ceea ce priveşte partea de conferinţă care se referă la România (panelul 3), nu putem să nu ne reamintim cele trei premiere mondiale în domeniul industriei petrolului din România: cea din 1857, când cu mai bine de 150 de ani în urmă eram prima ţară din lume înregistrată în statisticile vremii cu o producţie de 275 tone de ţiţei, urmată de punerea în funcţiune a primei rafinării din lume construită la Ploieşti de fraţii Mehedinţeanu, şi înregistrarea Bucureştiului ca primul oraş din lume iluminat cu petrol, lampant produs la rafinăria din Ploieşti.

La finele anului 2007, când comunitatea specialiştilor din domeniul petrolului şi gazelor a celebrat 150 de ani de industrie petrolieră în România, subliniindu-se performanţele cercetării în domeniul explorării şi exploatării câmpurilor petrolifere s-au evidenţiat trei elemente definitorii pentru acumulările de hidrocarburi naturale – petrol şi gaze din ţara noastră sintetizate de prof. N. Anastasiu „Tradiţie şi performanţă în lumea geologilor petrolişti”, 2008:

-  Prezenţa acumulărilor în aproape toate unităţile geologice carpatice şi extracarpatice, dar sub forma unor zăcăminte de dimensiuni medii şi mici.

-         Formaţiunile sedimentare care au calităţi de „rocă-sursă”, „colector sau rezervor” şi de „ecran” se întâlnesc pe întreg spectrul stratigrafic, de la Paleozoic, la Terţiarul târziu.

-         Structurile petrolifere sunt bine-cunoscute până la adâncimi de 3.500 m.

Există numeroase premise ca în viitor prin aplicarea unor metode geofizice performante – 3D-seismice, carotaje geofizice de înaltă rezoluţie – să fie puse în evidenţă noi zăcăminte şi la adâncimi mai mari de 4.000 m.

Reactualizarea şi reconsiderarea vechilor informaţii geologice, după transferul lor generalizat în bănci electronice de date, în acord cu noile concepte – stratigrafie secvenţială, seismică stratigrafică ,analiză de bazin – poate motiva noi proiecte şi programe de explorare pentru hidrocarburi.

O reinterpretare geologică rafinată poate conduce la descoperirea de noi structuri petrolifere. Ne aşteptăm ca noua generaţie de specialişti în petrol şi gaze să continue şi să dezvolte performanţele pe care înaintaşii noştri le-au realizat şi această conferinţă ne oferă un bun prilej.

În final, doresc să mulţumesc gazdelor panelurilor conferinţei, sponsorului principal, celorlalţi contributori şi partenerilor media.

Emil Constantinescu