Distinsă
audienţă,
Este o deosebită bucurie pentru mine să declar deschise lucrările
Plenary Session of Romania & Gas Conference.
Tematica Conferinţei din 2012: Security of Energy Supply, E&P
Activities: Drilling – Investment Perspectives, Health Safety &
Environment, Oil & Gas Industry Regulatory Framework,
Unconventional Hydrocarbons, Public and Community Engagement
acoperă atât problemele globale, Cross Border Projects cât şi
Investment Opportunities in Romania.
Salut participarea la Conferinţă a unor oficiali ai
Departamentului de Stat al SUA, ai UE şi ai unor ministere de
profil din ţările europene ai unor mari companii din domeniul
energetic şi ai unor reputaţi specialişti din SUA, UK, Franţa,
Elveţia, Polonia, Grecia, Bulgaria, Georgia, alături de
specialişti români din administraţie, mediul de afaceri şi mediul
academic.
Doamnelor şi domnilor,
Interesul pentru o astfel de conferinţă pleacă de la faptul că
energia este indispensabilă pentru o creştere economică durabilă,
iar calea de asigurare a unei aprovizionări corespunzătoare cu
energie este o provocare uriaşă pentru o lume în care globalizarea
a scos şi mai mult la iveală diversitatea enormă dintre diferite
ţări în ceea ce priveşte nivelul de resurse proprii, mărimea
populaţiei şi gradul de dezvoltare economică.
În discursul de deschidere şi în concluziile prezentate, în
calitate de moderator al dezbaterilor pe tema Strategiei
energetice la Congresul Mondial al Energiei de la Buenos Aires din
ocotmbrie 2002 am subliniat că barometrul durabilităţii indică o
serie de contradicţii dramatice: resurse naturale versus creşterea
populaţiei; creştere economică versus protecţia mediului;
bunăstare umană versus bunăstarea ecosistemului; Nord (ţări
dezvoltate) versus Sud (ţări în curs de dezvoltare); reglementare
versus dereglementare pe piaţa energiei; energia tradiţională
versus energia verde; acceptare versus refuz de plată a
cheltuielilor de valorizare a mediului etc.
Administrarea contradicţiilor de pe piaţa energetică impune
soluţii pentru găsirea unui echilibru între creşterea cererii la o
populaţie în creştere şi la o economie globală în creştere şi
minimizarea impactului asupra mediului înconjurător.
În acest proces industria de petrol şi gaze are un rol
important de jucat pentru multă vreme de acum înainte, inclusiv
prin cofinanţarea industriilor concurente şi negocierea emisiilor.
Pentru obţinerea unui succes la nivel global este necesară o
armonizare a politicilor naţionale şi regionale prin menţinerea
unui dialog sincer între organismele guvernamentale şi
organizaţiile neguvernamentale de ecologişti; sisteme de
management riguros şi cercetări de ameliorare a mediului
înconjurător.
Atingerea obiectivelor definite de Congresele Mondiale ale
Energiei: disponibilitatea, accesibilitatea şi acceptabilitatea
resurselor energetice, securitatea energetică şi protecţia
mediului continuă să fie factorii–cheie pentru o dezvoltare
energetică reală.
Doamnelor şi domnilor,
Secolul XXI a început aşadar prin iniţierea unei agende extrem de
ambiţioase în planul adoptării democratice a unor decizii politice
internaţionale. Aşa-numita guvernare globală şi-a propus eforturi
comune sub devizele: deschidere şi răspundere; dezvoltare
economică durabilă şi sustenabilitate ecologică; justiţie în
economie, în societate, în protecţia mediului. S-a propus o
creştere graduală a calităţii condiţiilor de funcţionare
legislativă, instituţională, financiară şi economică în întreaga
lume pentru o dezvoltare durabilă a întregii planete.
După un deceniu de la Congresul de la Buenos Aires constat că
lucrurile nu au avansat prea mult.
Situaţia continuă să se caracterizeze prin inechităţi ale
distribuţiei şi impacturi degradante ale mediului global, regional
şi local, precum şi ale sănătăţii omului. Depăşirea barierelor
instituţionale şi de piaţă şi introducerea unor facilităţi fiscale
se izbesc de o mare dezordine fiscală, de opacitatea ajutorului de
stat, de un management ineficient al cererii.
Declinul capacităţii guvernelor naţionale şi al organismelor
interguvernamentale de a opri degradarea nivelului de viaţă
reclamă creşterea rolului organizaţiilor non-guvernamentale
transnaţionale şi al corporaţiilor multinaţionale în crearea unei
responsabilităţi reale faţă de generaţiile viitoare, în menţinerea
unor societăţi echitabile şi participative.
Nu vom progresa dacă nu vom înţelege că era globalizării şi
societatea cunoaşterii cer o altă abordare a deciziilor politice,
a mediului de afaceri şi a societăţii civile într-o nouă simbioză.
Mă refer, în primul rând, la formularea unor adevăruri ecranate de
ceea ce se numeşte politicaly corectness. La o întâlnire recentă a
Board-ului Academiei Mondiale de Artă şi Ştiinţă cu reprezentanţi
de seamă ai Clubului de la Roma în care s-a discutat problema
energiei am evocat şi raportul redactat în 1976 de distinsul
savant român Georgescu Roegen pentru Clubul de la Roma. În acest
raport, intitulat „Al treilea Prometeu”, Georgescu Roegen prevedea
viitorul energiilor neconvenţionale.
Aceste energii au explodat în prezent dar ele încă nu sunt bine
definite, motiv pentru care sunt privite fie ca utopii fie ca un
panaceu. Am solicitat, cu această ocazie, o implicare mai
serioasă şi mai curajoasă a oamenilor de ştiinţă în conturarea
conceptelor. Am observat că prea adesea idei interesante devin
înainte de a fi serios analizate, lozinci propagandistice folosite
de politicieni sau mituri popularizate de mass media. Desigur, cu
experienţa omului de stat, pot înţelege că în faţa pericolului
populismului care epuizează resursele pentru câştiguri politice, o
manipulare pozitivă cu efecte în plan emoţional poate fi benefică
pentru prezervarea acestora. Dar cred cu tărie că oamenii de
ştiinţă nu pot face abateri de la o analiză raţională şi complexă
a fenomenelor. Din păcate, ecologia atât de promiţătoare la
început a devenit uneori un exerciţiu totalitar care tinde să
elimine argumentele ştiinţifice şi economice neconforme cu
ideologia partizană. Acest fapt este vizibil de la exagerările
teoriei încălzirii globale, neargumentate ştiinţific până la
omiterea evidenţierii inconvenientelor energiilor „verzi”. Nu cred
că pot fi neglijate inconvenientele create de spaţiile mari
necesare instalaţiilor de energie solară şi eoliană, anihilarea
peisajului şi efectul nestudiat al perturbării traseului de
migraţie al păsărilor. În cazul hidrocentralelor, nu poate fi
neglijat efectul de seră al metanului degajat din descompunerea
materiei organice acumulate în bazinele de retenţie a apei sau
modificarea regimului aluviunilor atât de vizibil în cazul Deltei
Dunării. Centralele care folosesc forţa mareelor pot distruge prin
barierele construite de-a lungul coastelor şi estuarelor habitatul
păsărilor şi al animalelor. În cazul energiei termale a geizerelor,
conductele pot afecta rezervaţiile naturale în care cel mai adesea
se află. Cele mai grave incoveniente apar în cazul biogazului,
unde este nevoie de 125 de mii de acri pentru a produce o
cantitate de energie nucleară egală cu cea a unui reactor nuclear,
ceea ce produce efecte negative asupra surselor de hrană ale
omenirii prin abandonarea culturilor de cereale. Sau asupra
climei, prin defrişarea pădurilor.
Iată că „energii curate” nu există în mod absolut şi diavolul se
ascunde uneori în detalii. În acest caz, chiar în ceea ce se
condamnă în mod obişnuit la energiile convenţionale. Un studiu
complex al energiilor neconvenţionale trebuie să aibă în vedere,
ca şi în cel al energiilor clasice, identificarea riscurilor,
gestionarea lor, şi soluţii pentru reducerea lor. Trebuie, în
acelaşi timp, evitată folosirea căii „ecologice” pentru
manipularea societăţii civile în războaie murdare dintre companii
interesate în promovarea unui anume tip de energie. Trebuie să
evităm să punem „planeta albastră în cătuşe verzi”. Acesta este
chiar titlul cărţii pe care Vaclav Klaus, actualul preşedinte al
Cehiei, mi-a dăruit-o şi care, nu ştiu de ce, nu s-a tradus încă
în limba română.
Specialiştii din mediul academic, liberi de presiunea profitului,
a votului sau a ratingului trebuie stimulaţi să lucreze
independent. Cred că marile companii din domeniul energiei, în loc
să se preocupe de mituirea politicienilor şi a mass mediei ar
trebui să finanţeze transparent o cercetare exhaustivă asupra
complexei probleme a energiei şi impactul acesteia asupra omului
şi naturii. O cercetare care să se ridice cu adevărat la nivelul
societăţii cunoaşterii. Consider că tematica panelurilor 4 şi 5
constituie un pas în această direcţie.
În ceea ce priveşte partea de conferinţă care se referă la România
(panelul 3), nu putem să nu ne reamintim cele trei premiere
mondiale în domeniul industriei petrolului din România: cea din
1857, când cu mai bine de 150 de ani în urmă eram prima ţară din
lume înregistrată în statisticile vremii cu o producţie de 275
tone de ţiţei, urmată de punerea în funcţiune a primei rafinării
din lume construită la Ploieşti de fraţii Mehedinţeanu, şi
înregistrarea Bucureştiului ca primul oraş din lume iluminat cu
petrol, lampant produs la rafinăria din Ploieşti.
La finele anului 2007, când comunitatea specialiştilor din
domeniul petrolului şi gazelor a celebrat 150 de ani de industrie
petrolieră în România, subliniindu-se performanţele cercetării în
domeniul explorării şi exploatării câmpurilor petrolifere s-au
evidenţiat trei elemente definitorii pentru acumulările de
hidrocarburi naturale – petrol şi gaze din ţara noastră
sintetizate de prof. N. Anastasiu „Tradiţie şi performanţă în
lumea geologilor petrolişti”, 2008:
- Prezenţa acumulărilor în aproape toate unităţile geologice
carpatice şi extracarpatice, dar sub forma unor zăcăminte de
dimensiuni medii şi mici.
-
Formaţiunile
sedimentare care au calităţi de „rocă-sursă”, „colector sau
rezervor” şi de „ecran” se întâlnesc pe întreg spectrul
stratigrafic, de la Paleozoic, la Terţiarul târziu.
-
Structurile
petrolifere sunt bine-cunoscute până la adâncimi de 3.500 m.
Există numeroase premise ca în viitor prin aplicarea unor metode
geofizice performante – 3D-seismice, carotaje geofizice de înaltă
rezoluţie – să fie puse în evidenţă noi zăcăminte şi la adâncimi
mai mari de 4.000 m.
Reactualizarea şi reconsiderarea vechilor informaţii geologice,
după transferul lor generalizat în bănci electronice de date, în
acord cu noile concepte – stratigrafie secvenţială, seismică
stratigrafică ,analiză de bazin – poate motiva noi proiecte şi
programe de explorare pentru hidrocarburi.
O reinterpretare geologică rafinată poate conduce la descoperirea
de noi structuri petrolifere. Ne aşteptăm ca noua generaţie de
specialişti în petrol şi gaze să continue şi să dezvolte
performanţele pe care înaintaşii noştri le-au realizat şi această
conferinţă ne oferă un bun prilej.
În final, doresc să mulţumesc gazdelor panelurilor conferinţei,
sponsorului principal, celorlalţi contributori şi partenerilor
media.
Emil Constantinescu