ECHINOCTIU DE PRIMAVARA

 

Un alt mod de abordare a pluralismului etic

      La sfârsitul acestei zile vom da ceasurile înainte cu o ora. În istoria multiseculara a popoarelor noastre aceasta poate însemna ceva? Din punctul meu de vedere, acest echinoctiu de primavara semnifica cel putin un nou mod de abordare a unor probleme vechi.
      În ultimul an, Republica Macedonia a cunoscut o notorietate nedorita: a fost principalul subiect de îngrijorare în Balcani si, probabil, în Europa. Acordul de la Ohrid, din august anul trecut, a facut lumina în ceea ce fusese un tablou sumbru de conflicte, de ura indusa si perceptii eronate. Acest acord a fost un adevarat exercitiu de toleranta din partea ambelor parti, dovedind vointa de a depasi situatia de blocaj printr-un efort efectiv al ambelor parti. Cu toate acestea, exista aspecte conexe care nu sunt înca rezolvate. Republica Macedonia are, în continuare, nevoie de atentia si sprijinul nostru prietenesc.
      Analiza acestei crize nu poate fi completa în lipsa unei evaluari a cauzelor asa-numitei probleme macedonene. Pentru a întelege aceste cauze, este necesar o reflectie comparativa a evenimentelor tragice petrecute în toata Europa, în a doua jumatate a secolului XX. O proiectie a centrelor de conflict etnic si religios pe harta Europei ne arata ca acestea acopera o zona extinsa de la Oceanul Atlantic la Muntii Caucaz si de la Marea Baltica la Marea Mediterana. Prezenta, pe aceasta harta a conflictelor, a unor regiuni ca Irlanda de Nord, Tara Bascilor, Corsica, Flandra si Valonia ne arata ca nici economia de piata, nici democratia nu rezolva de la sine conflictele, desi asigura, neîndoios, un mai bun mod de abordare.
      Vad ca un fructuos câmp de actiune pentru Clubul Politic Balcanic – care reuneste personalitati cu o buna deschidere intelectuala si implicare în politica internationala – clarificarea confuziei dintre particularitatile reale ale acestei zone si unele stereotipe mentale ale Occidentului privind Balcanii. Asa cum trecutul îndepartat nu trebuie idealizat, nici prezentul nu trebuie demonizat.
      Cred ca putem identifica, în ciuda diferentelor specifice, câteva cauze comune, determinate de conditii istorice similare pentru unele dintre tarile din regiunea noastra în a doua jumatate a secolului XX: ocultarea conflictelor existente si/sau potentiale în sau dintre aceste tari; accentuarea vizibila a politicilor national-comuniste în Europa de Sud-Est; transferuri de populatie si diverse inginerii sociale din timpul epocii comuniste; centralizarea excesiva a administratiei si oprimarea minoritatilor; dificultati în instaurarea statului de drept dupa înlaturarea regimurilor totalitare si reconversia retelelor de influenta din perioada comunista în structuri mafiote.
      Ca toate problemele din Balcani, si asa-numita problema macedoneana nu este noua. În timpul Razboiului Rece, din cauza logicii de bloc, discutiile deschise asupra acestui contencios au fost evitate sistematic. Dupa caderea regimului comunist, o dezbatere democratica va trebui sa contracareze sentimentele negative, înca prezente pe o scara larga, de la politicieni pâna la istorici.
      Politica nationalista a regimurilor comuniste a fost o caracteristica comuna tarilor din regiune. Dupa caderea regimurilor totalitare si esecul ideologiei comuniste în Balcani, optiunea nationalista ramânea singura cale pentru fosta elita politica de a-si asigura supravietuirea. Telul imposibil al omogenitatii etnice, politice si culturale a deschis o cale periculoasa care în unele zone, ca Bosnia-Hertegovina sau Kosovo, a condus la epurari etnice si genocid.
      As dori sa ma refer în câteva cuvinte si la experienta României, pentru ca fiecare conflict depasit poate fi o sursa de inspiratie pentru evitarea altora. În primele zile de dupa Revolutia din 1989, dialogul dintre România si Ungaria parea sa anunte sfârsitul unor controverse etnice seculare. Manevrele diversioniste ale fostei securitati comuniste si poate o anumita nerabdare au reaprins conflictele dintre majoritatea româna si minoritatea maghiara din România. Tragedia din martie 1990, de la Târgu Mures, poate fi privita acum ca un preludiu posibil al unor violente interetnice de durata. Ele au fost însa evitate datorita reactiei prompte a societatii civile, care a deschis calea catre o cooperare politica benefica între partidele democrate românesti si Uniunea Democratica a Maghiarilor din România, cooperare care a culminat, în perioada 1996 – 2000, cu participarea acesteia la o coalitie de guvernare, alaturi de Conventia Democratica a partidelor de centru-dreapta. Ea constituie o optiune politica pe termen lung, care a determinat si configuratia puterii politice dupa alegerile din 2000, în care un guvern minoritar, de centru-stânga de data aceasta, este sustinut în Parlament de partidul maghiarilor. Cred ca istoria post-comunista a Sud-Estului Europei poate fi privita si ca un transfer de experiente pozitive. Clubul Balcanic poate juca un rol în aceasta directie.
      Trebuie sa fim însa constienti ca modelul participativ nu este eficient în sine. Este necesar ca segmentul extremist al oricarei comunitati etnice sa fie ponderat de o reactie puternica si matura a societatii civile. Conceptul de natiune moderna, privita ca o conditie a democratiei, poate fi acceptat si înteles acum cu întregul potential de optimizare pe care îl presupune pluralismul etnic.

 

Efort international împotriva criminalitatii transfrontaliere

      Solutionarea problemelor specifice cu care se confrunta tarile noastre nu poate face abstractie de pericolul crimei organizate transfrontaliere. Aceasta este una dintre provocarile cele mai grave la aderarea securitatii statelor prin modul în care afecteaza dezvoltarea economica si submineaza stabilitatea sociala. Pe de o parte, evenimentele din 11 septembrie si urmarile lor au demonstrat ca retelele regionale ale crimei organizate sunt legate de gruparile terorismului international si, în consecinta, combaterea lor nu ramâne responsabilitatea unica a tarilor din regiune, ci revine comunitatii internationale în întregul ei. Pe de alta parte, dupa caderea regimului Milosevici, în Balcani nu mai exista nici un regim autoritar si problema relatiei crima organizata – terorism trebuie redefinita pentru contextul societatilor democratice. Mafiile etnice nu mai sunt o inventie balcanica. Ele au fost patentate în Occident si trebuie sa fim deosebit de vigilenti pentru a împiedica ca unele comunitati angajate în afirmarea identitatii lor sa fie controlate de structuri ale crimei organizate.
      Mafiile etnice nu reprezinta însa rezultatul functionarii economiei de piata, ci rezultatul neadaptarii minoritarilor si marginalilor la regulile economiei de piata. Crima organizata si terorismul asociat nu încarneaza forta, ci slabiciune.
      Pentru a lupta împotriva criminalitatii organizate nu sunt suficiente legi si institutii juridice, ci constructia unei mentalitati de respectare a legii si justitiei care nu se regaseste în experienta de viata din ultimile secole ale popoarelor balcanice.
      Este necesara despartirea de un trecut în care economia subterana era o forma de rezistenta împotriva regulilor ocupantului spoliator. Constructia noii Europe nu este un proces de ocupare a Balcanilor, ci dorinta noastra de a ne integra într-un sistem, respectându-i regulile. Acest tip nou de relatie implica si renuntarea la mitologia unei componente de rezistenta, eficace în trecut, dar inadecvata într-un viitor în care strategiile de dezvoltare vor lua locul strategiilor de supravetuire.
      Mândria balcanicului poate fi mângâiata de faptul ca aceasta constructie dificila nu este un simplu proces de mimetism al unor mentalitati occidentale moderne, ci si recuperarea unui trecut în care, în zorii Evului Mediu, Codul lui Justinian stabilea în Estul Europei regulile pe care Occidentul, barbar în acea vreme, avea sa le preia pentru a se dezvolta.
      Este imperios ca guvernele democratice din tarile noastre sa identifice structurile crimei organizate care actioneaza pe teritoriul lor, dar va fi nevoie de un efort comun pentru a le anihila si pentru a preveni potentialele amenintari teroriste pe plan regional.
      În acest sens, propun Clubului Politic Balcanic sa mentina un contact permanent cu Centrul SEECI de la Bucuresti. De asemenea, sustin cu fermitate initiativa Presedintelui Trajkovski pentru un Pact Regional împotriva Terorismului. Acesta poate deveni principalul suport politic al actiunilor de colaborare între tarile noastre pentru combaterea si prevenirea oricarui sprijin destinat actiunilor teroriste.

 

Dezvoltarea economica si pluralitatea civilizatiilor

      Reforma este un proces dificil pretutindeni. Cu atât mai mult în tarile noastre, marcate de subdezvoltare cronica, de lipsa de capital si de consecintele directe si indirecte ale unor conflicte interminabile, care tin la distanta investitorii straini. Trebuie, pe de alta parte, sa recunoastem ca perseverenta cu care Pactul de Stabilitate a fost definit ca „nefiind un Plan Marshall” a condus la un sprijin economic modest pentru tarile afectate de razboiul din Kosovo. Confruntata cu enorme dificultati economice si traumatizata de afluxul de refugiati, Republica Macedonia ar trebui sa beneficieze mai departe de sprijin institutional, de o asistenta financiara considerabila din partea institutiilor financiare internationale, si, în acest scop, Conferinta donatorilor pentru Republica Macedonia trebuie permanent stimulata.
      Fara un sprijin economic clar, nu putem demonstra cetatenilor nostri ca este mai bine sa traiesti într-o democratie decât într-o lume non-democratica. Rezultatele electorale din ultimii ani sunt un exemplu puternic al riscului ca un sprijin economic pur declarativ al lumii occidentale sa conduca la cresterea procentelor în favoarea unor curente pro-comuniste sau chiar extremiste. Acum este mai important ca oricând sa ne alaturam comunitatii valorilor comune europene, care au toate premisele de a aduce cu sine o dezvoltare moderna consecventa si o extindere a dialogului între culturi. Cuvintele-cheie în acest dialog ar trebui sa fie pluralitatea civilizatiilor, definita ca un sistem de drepturi individuale ale cetateanului si de drepturi culturale colective ale diverselor grupuri etnice.       Diferentele dintre noi trebuie privite ca o valoare adaugata, si nu ca impedimente în definirea propriei identitati.       Accentul pe educatie poate fi astfel vazut ca un proces cuprinzator de consolidare a încrederii si ca cel mai important instrument în modelarea viitoarelor generatii în spiritul tolerantei si întelegerii durabile. O viziune pozitiva a viitorului Balcanilor trebuie construita chiar de noi.
      A venit vremea ca istoria si cultura Balcanilor sa devina un avantaj în fata complicatelor evolutii post-industriale globalizate.
      Înfruntarea cu curaj a problemelor global-europene, a problemelor regionale si nationale de catre oamenii de stat, cu sprijinul societatii civile, poate transforma Balcanii dintr-o veriga slaba într-o veriga pu-ternica a Europei secolului XXI.

Discurs la reuniunea Clubului Politic Balcanic, Skopje, 30 martie 2002.