Introducere şi concluzii prezentate in calitate de moderator al dezbaterilor pe tema Strategii energetice, in cadrul Congresului Mondial al Energiei, Buenos Aires, 23-25 octombrie 2002 

 

Barometrul dezvoltarii durabile

Ca proces de schimburi rapide si de integrare a sistemelor de comunicatii, a pietelor financiare si chiar a ideologiei politice, nu exista nici o indoiala ca globalizarea influenteaza in mod direct economia, relatiile sociale si mediul, fiind o provocare fara precedent pentru o dezvoltare durabila. Exista insa, de la bun inceput, unele intrebari esentiale: Cat de departe am ajuns? Cat de departe sa mergem?

Guvernarea intr-o era a globalizarii cere o alta simbioza a deciziilor politice, a mediului de afaceri si a societatii civile. Prima, a doua, a treia diviziune a lumii nu mai sunt relevante. Lumea comunismului s-a prabusit, lumea a treia a fost fragmentata, iar actualele structuri politice din multe parti ale lumii nu vor permite o tranzitie usoara spre democratie si piata libera. Intr-o economie globala, guvernele – oricare ar fi acestea – pierd controlul asupra deciziilor care afecteaza tarile lor, iar prioritatile fortelor economice ii afecteaza direct pe cetatenii acestora.

Globalizarea a creat deja deficite importante in domenii semnificative, precum: securitatea – prin criminalitatea transfrontaliera si incapacitatea guvernelor de a raspunde violentelor de acest tip, provenite din alte tari; societatea – prin inegalitatea crescanda (din cadrul si dintre tari) a veniturilor si a capacitatii de utilizare a noilor tehnologii; mediul – prin daune in crestere pe intreaga planeta; democratia – prin dificultatea liderilor natiunilor de a atrage sprijinul public pentru cooperarea in probleme globale, cum ar fi Protocolul de la Kyoto, inexistenta unui for parlamentar global si sfera restransa a deciziilor majoritatii reuniunilor de sefi de stat si de guvern, care vizeaza mai ales politici regionale (sau subregionale).

Acest declin al capacitatii guvernelor nationale si al organismelor interguvernamentale de a opri degradarea nivelului de viata reclama cresterea rolului organizatiilor non-guvernamentale transnationale si al corporatiilor multinationale in crearea unei responsabilitati reale fata de generatiile viitoare, in mentinerea unor societati echitabile si participative.

 

Acces la energie intr-o lume deschisa tuturor

Daca energia este indispensabila pentru o crestere economica durabila, calea de asigurare a unei aprovizionari corespunzatoare cu energie este o provocare uriasa pentru o lume cu atat de mare diversitate a nivelului de resurse proprii, a marimii populatiei si a gradului de dezvoltare economica a tarilor.

Atingerea celor trei obiective definite de Congresul Mondial al Energiei: disponibilitatea, accesibilitatea si acceptabilitatea resurselor energetice; securitatea energetica si protectia mediului sunt factorii–cheie pentru o dezvoltare energetica reala. Daca ne amintim si cele zece actiuni politice, enuntate in Declaratia Congresului Mondial al Energiei din anul trecut, in vederea unei dezvoltari energetice sustenabile pana in 2020, vom constata ca situatia continua sa se caracterizeze prin inechitati ale distributiei si impacturi degradante ale mediului global, regional si local, precum si ale sanatatii omului.

Semnele pietei nu sunt intotdeauna eficiente pentru rezolvarea simultana a cererilor de energie si a prioritatilor de mediu. Daca tariful energiei reflecta toate costurile, inclusiv externe (cum ar fi managementul emisiilor sau al reziduurilor), acesta poate asigura investitii adecvate pentru tehnologii eficiente energetic si preferabile ecologic. Dar un asemenea tarif ar fi prea scump pentru o mare parte a lumii. In schimb, un tarif subventionat, pana la un pret acceptabil social, nu ar atrage investitii suficiente.

 

Administrarea contradictiilor

Barometrul durabilitatii indica o serie de contradictii dramatice: resurse naturale versus cresterea populatiei; crestere economica versus protectia mediului; bunastare umana versus bunastarea ecosistemului; Nord (tari dezvoltate) versus Sud (tari in curs de dezvoltare); reglementare versus dereglementare pe piata energiei; energia verde: acceptare versus refuz de plata a cheltuielilor de valorizare a mediului etc.

Astazi, un miliard de oameni din tarile industrializate folosesc 60% din energia comerciala a lumii, in timp ce pentru celelalte cinci miliarde consumul insumeaza doar 40%. O crestere a cantitatii disponibile, intr-o maniera mai ieftina si ecologica, nu poate fi realizata decat prin dezvoltarea sectorului privat, reducerea impactului ecologic, cooperare regionala si negocierea emisiilor energetice.

Industria energetica are nevoie de solutii pentru gasirea unui echilibru intre cresterea cererii de electricitate (a unei populatii in crestere si a unei economii in crestere) si minimizarea impactului asupra resurselor naturale (a mediului inconjurator, in general).

Incalzirea globala este o constrangere serioasa. Reducerea emisiei de gaze de sera poate fi realizata pe doua cai: prin conservarea energiei si prin cresterea consumului de combustibili non-fosili.

Administrarea contradictiilor de pe piata energetica implica, de asemenea, gasirea de surse de energie noi si innoibile. Telul Uniunii Europene este de 12% din consumul sau total de energie in 2010. Depasirea barierelor institutionale si de piata si introducerea unor facilitati fiscale se izbesc, deocamdata, de o mare dezordine fiscala, de opacitatea ajutorului de stat, de un management ineficient al cererii.

 

Cooperare regionala si strategii durabile

Producerea de electricitate pe termen lung si in conditii ecologice, la nivel global, implica o armonizare a politicilor nationale si regionale prin mentinerea unui dialog sincer intre organismele guvernamentale si organizatiile neguvernamentale de ecologisti; sisteme de management riguros si cercetari de ameliorare a mediului inconjurator.

Cererea crescanda de energie si dependenta din ce in ce mai mare de importuri fac cooperarea cu atat mai necesara.

 

Guvernare globala

Secolul XXI a inceput prin initierea unei agende extrem de ambitioase in planul adoptarii democratice a unor decizii politice internationale. Aceasta asa-numita guvernare globala isi propune eforturi comune sub trei devize: deschidere si raspundere; dezvoltare economica durabila si sustenabilitate ecologica; justitie in economie, in societate, in protectia mediului.

Cresterea graduala a calitatii conditiilor de functionare legislativa, institutionala, financiara si economica in intreaga lume ar putea naste o dezvoltare durabila a intregii planete.

Cea mai mare parte a lumii agreaza crearea unei institutii a Natiunilor Unite pentru Securitate Economica si de Mediu; conservarea si distribuirea echitabila a resurselor energetice; reducerea saraciei ca prioritate globala; crearea unei Curti Ecologice Internationale care sa protejeze valorile comune.

Politica Regretului Minim

Calitatea apei, hranei, sanatatii, educatiei nu poate fi imbunatatita pana cand energia moderna nu va deveni accesibila tuturor. La randul sau, politica energetica nu poate fi despartita de promovarea unei dezvoltari economice sanatoase si de combaterea schimbarilor de clima. In analogie cu Indexul Dezvoltarii Umane al PNUD (longevitate, cunoastere, standarde materiale de viata) ar putea fi definit si un Index de Dezvoltare Umana in lumea afacerilor, indeosebi energetice.

Dezvoltarea durabila impune o Politica a Minimului Regret in domeniul energiei. Din nefericire, n-am ajuns prea departe in acest sens. Si nu vom putea merge mai departe daca dorinta de a trai intr-o singura lume nu va fi impartasita de toate popoarele Terrei si statele lor.