Mesaj la incheierea mandatului de Preşedinte al Romaniei, 1996-2000, Bucureşti,

Palatul Cotroceni, 19 decembrie 2000 

 

Multumesc poporului roman

La incheierea mandatului de Presedinte al Romaniei, ma adresez concetatenilor mei cu emotia pe care am simitit-o si acum patru ani, in momentul investirii mele, prin votul a mai mult de 7 milioane de romani. Este o datorie de onoare, nu doar fata de cei care m-au ales, ci fata de toti cetatenii tarii, sa exprim deschis cateva lucruri privind starea si problemele natiunii.

Inainte de toate multumesc poporului roman pentru ca mi-a oferit sansa sa il slujesc in cea mai inalta functie a statului, intr-o perioada de schimbari istorice covarsitoare.

Ma simt dator sa multumesc celor trei prim-ministri cu care am lucrat, membrilor guvernelor, tuturor parlamentarilor care au dat tarii in acesti ani legi esentiale pentru consolidarea sistemului democratic, precum si colaboratorilor mei apropiati.

Dar, mai ales, le multumesc astazi, cand mandatul meu ia sfarsit, tuturor cetatenilor care si-au facut datoria fata de patrie si au dat dovada de intelepciune in momente dificile.

Suntem dupa o campanie electorala in care de multe ori s-a folosit ura si minciuna. In timpul mandatului meu m-am abtinut de la atacarea adversarilor politici, pentru ca am considerat ca eram si presedintele lor. Din respect pentru adevar, consider ca acum lucrurile trebuie puse la punct.

In 17 iulie am anuntat ca nu voi mai candida pentru un nou mandat. Am evitat apoi sa fac declaratii politice inaintea campaniei electorale, in timpul campaniei electorale si chiar dupa ce alegerile au avut loc. Aceasta nu inseamna ca m-am resemnat in fata a ceea ce s-a intamplat. Odata mandatul meu incheiat, imi recapat libertatea de a restabili adevarul.

Cei care au condus Romania pana in decembrie 1996 si-au dorit sa revina la putere si au construit imediat dupa alegeri teza dezastrului generalizat. Daca as accepta unele declaratii recente ale politicienilor, ar trebui sa cred ca am preluat in 1996 o tara infloritoare, prospera, cu o economie eficienta si cu legi respectate de toti si ca las acum o tara in ruina. Aceasta este o minciuna.

 

Schimbarea din ’96 a fost sansa Romaniei

Adevarul este ca, in 1996, a inceput un timp decisiv al schimbarii  – ceea ce a insemnat si un timp al crizelor. A existat o criza de neincredere in capacitatea noii guvernari de a rezolva rapid toate problemele reformei, preturilor si nivelului de trai. Pe acest fond, au existat perioade de criza acuta – de la cea financiara la cele de guvern si la mineriadele din 1999 – pe care am reusit sa le depasim.

Realizarile acestui mandat sunt mai numeroase si, mai ales, mai profunde decat se considera de obicei. Dupa trei ani de declin economic, in care am reusit sa salvam de la catastrofa sistemul bancar si sa platim peste 6 miliarde de dolari datorii, pe care guvernarea anterioara le contractase, suntem, in fine, la capatul unui urcus greu, dar necesar. Cresterea economica este confirmata si va continua. Rezerva valutara a Romaniei s-a triplat. Exporturile au crescut. Inflatia este sub control.

Avem inca probleme foarte grele: problema copiilor si a batranilor in dificultate; saracia extrema, acumulata de ani si ani, care impune eforturi indelungate pentru a fi inlaturata; problema preturilor practicate de fostele regii, unde o reorganizare pe baze economice a inceput, dar trebuie sa continue inca cel putin doi ani pentru a ajunge la o rezolvare; problema eficientei in productia agro-alimentara, care cere si ea bani si timp. Nici una dintre aceste probleme dureroase nu mi-a fost straina. Pentru fiecare dintre ele m-am angajat direct si am sustinut masuri de rezolvare, atat cat se putea in conditiile date. Nici una nu se putea rezolva prin miracol intr-o economie saracita in 50 de ani de ineficienta si in 7 ani de evolutii haotice. Nici una nu se poate rezolva azi sau maine. O buna guvernare va inregistra, desigur, progrese. Dar sa nu ne facem iluzii. Nu exista o reteta magica care sa poata elimina pe loc toate aceste dezechilibre si ramaneri in urma.

Am auzit spunandu-se adeseori ca agenda politica a tarii nu-i intereseaza pe cetateni, ci doar pe politicieni. Nu este adevarat. Acum cativa ani, romanii se temeau cel mai mult de razboi civil sau de conflicte militare cu vecinii. Acum, aceasta ipoteza a disparut din sondaje si i-a luat locul cresterea preturilor. Inseamna ca, politic, am reusit sa asiguram securitatea tarii. Am asigurat, vreme de patru ani, creditul politic de care Romania are nevoie pentru a beneficia de credite in bani care sa permita redresarea economica si a nivelului de trai.

Pe plan intern, una din urgentele politice de acum patru ani era reasezarea pe temeiuri democratice a relatiilor dintre romani si maghiari. Acest proiect a fost prioritar in programul meu si sunt convins ca l-am indeplinit. Falia istorica sapata de secole intre romani si maghiari a fost sudata la temperatura unei reconcilieri autentice si nu mai poate fi redeschisa. Pana si in plina campanie electorala, angoasa relatiilor interetnice nu a mai aparut in discursul politicienilor responsabili. Este obligatia politica a noii guvernari sa apere si sa continue acest proiect.

Dupa 1996, cadrul legislativ a beneficiat de o restructurare si de o modernizare esentiale. E limpede ca nu s-a realizat intregul sistem necesar. Cea mai grava lacuna priveste restituirea proprietatilor imobiliare confiscate sub regimul comunist, unde am intampinat cea mai dura rezistenta a Opozitiei, mergand de la intarzieri prin dezbateri sterile pana la greva parlamentara. Totusi, prin staruinta si consecventa, au fost votate si promulgate legi care concretizeaza despartirea de trecutul comunist – Legea pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si a celor forestiere, Legea privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii ca politie politica. Au fost adoptate legi a caror absenta punea tara in mare pericol. Va rog sa va amintiti ca nu aveam o lege referitoare la starea de urgenta atunci cand minerii au pornit sa invadeze Bucurestiul si ca am fost confruntati cu riscuri legate de numeroase conflicte in apropierea granitelor Romaniei fara a avea o asemenea lege. Nu aveam o lege a referendumului, in conditiile in care Opozitia propunea sau alegeri anticipate, sau suspendarea Presedintelui. Nu aveam o lege a Avocatului Poporului, chiar daca aceasta instanta era si ea prevazuta de Constitutie, inca din 1991.

S-au adoptat legi esentiale pentru reforma institutiilor de stat si pentru controlul cetatenilor asupra acestora. Desi Constitutia instituia obligativitatea adoptarii unei legi pentru reglementarea raspunderii membrilor Guvernului, au fost necesari 8 ani pentru a o face posibila. Legea introduce, pentru prima data dupa o jumatate de secol, disciplina, ordinea si raspunderea juridica pentru membrii Executivului. De asemenea, a fost adoptat statutul functionarilor publici, care asigura stabilitatea si profesionalismul acestora, ingradind politizarea administratiei centrale si locale.

In recenta campanie electorala, fosta Opozitie a denuntat cu emfaza coruptia, dar a uitat ca, in timpul cand a fost la guvernare, nu a adoptat nici una dintre legile necesare pentru prevenirea si combaterea coruptiei; acestea au fost adoptate exclusiv in mandatul coalitiei democratice care azi se afla in opozitie. Ma refer la Legea pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie si la Legea pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor. Am realizat un obiectiv fundamental prin distrugerea retelelor marii coruptii si a criminalitatii de tip mafiot. Este insa adevarat ca in lupta cu coruptia cotidiana, institutiile statului nu au castigat partida.

In campania electorala din 1996, am promis ca voi sustine un proces de reconciliere nationala, ca presedinte al tuturor romanilor. Acum, la capatul a patru ani, adversarii mei ar trebui sa recunoasca un lucru macar: au reusit sa-si faca sustinatorii capabili de ura, dar nu au reusit sa ma faca pe mine sa urasc – pe nimeni. Am reusit sa realizez un dialog real cu majoritatea si cu opozitia parlamentara.  Am realizat nu mai putin de sapte mari dezbateri si consultari cu toate partidele parlamentare – pe tema tratatului cu Ucraina, a reformei economice, a bugetului, a acordului politic privind stoparea mineriadei din 1999, a conflictului din Kosovo, pe tema garantarii proprietatii private si a legilor reparatorii pentru proprietatile nationalizate – incheiate, toate, cu rezultate pozitive.

In momente de criza am reusit sa asigur respectarea legii si a institutiilor statului. Esecul mineriadelor din 1999 a marcat trecerea de la dreptul fortei la forta dreptului. Nu am reusit insa acest lucru in viata de fiecare zi a societatii, pentru ca aici nu este suficienta actiunea Presedintelui Romaniei. Am facut apel la toate institutiile statului si la societate, in intregul ei, si reiau acum acest apel: daca nu ne unim fortele cu totii pentru a curma nefericitul „obicei al pamantului” care face din ocolirea legii o virtute, nici o actiune institutionala nu va reusi pana la capat iar democratia va ramane infirma si de suprafata.

Romania parcurge o grava criza morala. Se acrediteaza pe scara larga ideea castigului bazat pe mult noroc si putina munca. Hotia si violenta cresc ingrijorator. Se accepta ideea ca legea este facuta pentru a fi incalcata, ca dreptatea nu depinde de justitie, ci de cel care plateste mai mult. Cu prilejul campaniei electorale, multi candidati au tratat poporul ca pe o masa electorala amorfa care trebuie cumparata, flatata si amagita. Nu este corect. Aceste probleme sunt ale tuturor si ele trebuie dezbatute cu seriozitate pentru ca solutia este la noi.

In campania electorala care tocmai s-a incheiat, s-a vorbit mult, pe buna dreptate, despre saracie. Dar cei care au deschis acest subiect nu au vorbit nimic despre polul bogatiei din Romania si mai ales despre bogatia extrema. Cand folosesc aceasta formula contrapusa problemei saraciei, nu ma gandesc la acei oameni care si-au castigat averea in mod cinstit si care incep sa formeze o clasa de mijloc in Romania. Am in vedere averile nemasurate, opulenta si aroganta unei clase de parveniti care crede ca isi poate permite sa cumpere pe oricine si orice. Sa cumpere reprezentanti ai unor institutii ale statului sau oameni care sa le sustina public interesele pentru ca au banii cu care sa-i plateasca.

Campania electorala din 2000 din Romania a fost extrem de costisitoare. Dupa aprecierile unor observatori straini, a fost de sase ori mai scumpa deca in Germania. De unde atatia bani intr-o tara saraca? Publicitatea prin retelele mass-media si prin retelele de publicitate stradala a costat enorm. Grupurile de interese economico-financiare care au subventionat-o vor cere dupa alegeri plata in avantaje. In aceste cazuri, totul se plateste. De catre cine? Cum? Pe seama cui? Vom trata aceste probleme cu indiferenta si nepasare, ca de atatea ori?

 

Increderea castigata nu trebuie irosita

O componenta importanta a prerogativelor Presedintelui priveste politica externa. Pe plan international am demarat un efort sustinut pentru a castiga increderea partenerilor occidentali. Aceasta directie strategica nu putea fi realizata decat printr-o actiune sistematica, care sa probeze ca Romania este un partener de incredere, un furnizor de securitate si un factor activ de promovare a valorilor democratice pe care se intemeiaza si NATO, si Uniunea Europeana. Era nevoie de o noua viziune politica, pe care am elaborat-o si am pus-o in aplicare; era nevoie de o noua strategie, care sa nu mai proclame pozitia geostrategica a Romaniei, ci sa o foloseasca. Aceasta strategie a existat si a dat roade.

Am ajuns in acesti patru ani mai aproape de integrarea in NATO decat oricand. Viitoarea guvernare si-a asumat obligatia de a nu irosi aceste eforturi, ci de a le continua.

Am beneficiat de sprijinul constant si energic al Frantei si apoi al altor state europene. In 1997, Presedintele Clinton a venit la Bucuresti si am lansat impreuna Parteneriatul strategic dintre SUA si Romania. Acest nou cadru a asigurat cel mai inalt nivel al relatiilor romano-americane din istorie, oferind Romaniei cu totul alt statut decat acela din vara lui 1996, cand inca mai solicitam Congresului american clauza natiunii celei mai favorizate. Acum, Congresul considera ca integritatea, suveranitatea si sustinerea intereselor Romaniei reprezinta un domeniu de interes pentru Statele Unite ale Americii.

Normalizarea si consolidarea unor relatii privilegiate de parteneriat cu tarile Europei Centrale si de Sud-Est, organizarea unei retele de cooperare multilaterala cu tarile din zona, au dovedit ca, dupa ce Romania a fost multa vreme parte a problemelor centrului si estului Europei, Romania a devenit parte a solutiilor de viitor pentru aceasta regiune.

 

Am avut dreptate

Probabil, cea mai controversata dintre actiunile mele ramane declaratia referitoare la conflictul declansat in Kosovo in 1999. Multa lume ma asigura ca, de fapt, atunci am pierdut sprijinul opiniei publice. Vreau sa fiti siguri ca mi-am asumat perfect constient acest risc.

Pozitia oficiala a Romaniei fata de acest conflict a avut o importanta vitala pentru interesul national si pentru pacea si stabilitatea in Europa. Mai intai, pentru ca romanii trebuiau sa probeze ca sunt capabili sa infrunte riscurile asumarii unei pozitii clare si lipsite de echivoc fata de grave incalcari ale drepturilor omului, ale drepturilor minoritatilor si ale respectului fata de regulile democratice, oriunde s-ar petrece aceste incalcari: altminteri, nu aveam ce cauta in marea familie a democratiilor europene. In al doilea rand, pentru ca vointa de integrare in NATO si Uniunea Europeana nu poate fi sustinuta decat de solidaritatea cu deciziile NATO si ale Uniunii Europene. In fine, pentru ca este interesul national al Romaniei ca Sud-Estul Europei sa se dezvolte ca o zona de pace si cooperare si nu era in interesul Romaniei sa se afle in apropierea unei tari dominate de national-comunism. Solidaritatea cu Milosevici sau neimplicarea hotarata ar fi dus la prabusirea intregului edificiu pro-occidental al politicii externe a Romaniei din 1996 pana azi.

Evolutiile recente din spatiul Iugoslaviei dovedesc ca am avut dreptate. Am obtinut maximum de asigurari de securitate in conditiile date. Integritatea si suveranitatea Romaniei, citata ca model regional de Presedintele si de Congresul SUA, ca si de Uniunea Europeana, nu mai pot fi contestate de nimeni. In plus, Romania a obtinut presedintia in exercitiu a OSCE si presedintia Adunarii Parlamentare a OSCE, precum si o pozitie buna in Pactul de Stabilitate.

In directia integrarii europene, pana la alegerile din 1996 se considera ca Romania nu indeplineste criteriile politice fundamentale pentru aderarea la Uniunea Europeana: deficitul democratic, discriminarea, lipsa de respect pentru proprietatea privata, au fost apreciate de Comisia Europeana ca incompatibile cu un stat democratic. Majoritatea acestor obiectii, si mai ales cele referitoare la minoritati, au disparut dupa alegerile din ’96, dar ritmul reformelor economice si birocratia ineficienta, proasta functionare a justitiei, intarzierea legislatiei restituirilor si deficientele in sistemul de protectie a copilului au continuat sa fie reprosate Romaniei. Abia in 1999, prin vointa politica a sefilor de stat din Uniunea Europeana, Romania a fost acceptata la negocieri, sub conditia progresului ritmic al economiei de piata si a unei imbunatatiri semnificative a protectiei copilului.

Succesul de la Helsinki a fost succesul politicii interne si externe a coalitiei de guvernare, dar numai succesul planului de dezvoltare pe termen mediu, acceptat de toate partidele parlamentare, poate asigura continuarea procesului de aderare, care ar trebui sa se incheie in 2007. Viitorul guvern are obligatia morala si politica fundamentala de a merge in aceeasi directie si de a asigura continuarea procesului de integrare, care este singura cale catre progres.

In noiembrie 2000, Uniunea Europeana a decis sa scoata Romania de pe lista neagra a vizelor, cu cateva conditii. Noua putere este responsabila in fata noastra, a tuturor, de indeplinirea acestor conditii. La Nisa, s-a decis ca Romania va avea 34 voturi in luarea deciziilor dupa aderarea sa la Uniunea Europeana, ceea ce ne va plasa intr-o pozitie avantajoasa. Ne aflam asadar in fata unor certitudini pe care nu le speram in 1996 si se cuvine sa le consolidam printr-o politica de continuitate inteligenta si lipsita de echivoc.

Romania a dobandit in acesti patru ani un nou statut si perspective importante, nu numai in relatia cu statele NATO si ale Uniunii Europene, dar si cu tarile din zona Marii Negre si Marii Caspice, ceea ce ii va aduce si beneficii economice, si prestigiu politic. Izolata pana in 1996, Romania este, dupa 4 ani, intr-o pozitie internationala mai favorabila decat oricand in istoria ei. Este de datoria viitoarelor guvernari sa duca mai departe aceasta realizare.

Guvernarea 1996-2000 a permis, pentru prima data dupa 60 de ani, fortelor democratice de centru-dreapta sa exercite puterea, sa-i cunoasca mecanismele si riscurile. Datoria acestor forte este acum sa nu iroseasca experienta ultimilor patru ani. Ea trebuie folosita in primul rand pentru a tine sub control toate actiunile celor instalati acum la conducerea tarii. Eu insumi voi face tot ce-mi sta in putinta pentru a veghea la respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale fiecaruia dintre concetatenii nostri.

Voi veghea ca Puterea nou instalata sa-si faca datoria la fel ca fiecare dintre noi, la fel ca milioanele de oameni cinstiti, muncitori si modesti care duc greul acestei tari. Voi sti si voi spune raspicat tuturor daca acest lucru nu se va intampla. Este de datoria mea si sta in puterea si in experienta mea de presedinte al tarii sa o fac.

 

Patria pentru care merita sa lupti

Mi-a fost dat sa conduc destinele Romaniei in ultimii patru ani ai deceniului, secolului si mileniului. La capatul a patru ani in fruntea tarii, pot marturisi ca a fost o experienta dura, cladita din multa munca, incercari dramatice, momente de mandrie si dezamagiri dureroase. Sunt ani care au adus o schimbare profunda a societatii romanesti si au marcat destinele multor oameni. Pretul social a fost platit din greu de o mare parte a cetatenilor si exista, de asemenea, un pret politic platit de guvernanti. Democratia asigura echilibrul acestui raport si beneficiul este stabilitatea tarii. Reactia cetatenilor nu poate fi contestata pentru ca ei platesc pretul imediat, iar roadele reformei apar mult mai tarziu. Anii ce vin le vor confirma.

Secolul care se incheie peste cateva zile va ramane sub amprenta tragica a celor mai cumplite sisteme de organizare a minciunii si urii din istoria omenirii. Romanii le-au resimtit din plin. E timpul sa le punem capat. Sa abordam marile sfidari ale mileniului trei cu o noua etica a responsabilitatii comune. Ma adresez indeosebi tinerilor Romaniei, celor care vor purta aceasta responsabilitate in noul secol. Aveti incredere in fortele voastre!

Este momentul sa ne despartim de suspiciune, de invidie si de teama, pentru a regasi increderea: increderea in adevaratele valori, increderea in cei de langa noi, increderea in noi insine. Numai asa putem avea incredere in viitorul nostru comun. Stiu ca multi sunteti dezamagiti de absenta unei alternative politice la noua guvernare care  sa asigure echilibrul necesar unei corecte exercitari a puterii. Tinerii sunt aceasta alternativa. Tara are nevoie de voi, de forta si de competenta voastra, asa cum si voi aveti nevoie de valorile ei.

Cred din tot sufletul ca Romania este o tara pentru care merita sa lupti. Dumnezeu sa ocroteasca Romania!