Fragment din discursul la deschiderea anului universitar 2000-2001, Universitatea din Piteşti,

2 octombrie 2000 

 

La cumpana dintre milenii*)

Am raspuns cu mare placere invitatiei Universitatii din Pitesti de a participa la deschiderea anului academic 2000-2001. Un eveniment deocamdata unic, pentru ca trebuie sa treaca inca o mie de ani pana cand deschiderea anului universitar sa fie ultima dintr-un mileniu, iar absolventii acelui an universitar sa fie prima promotie a unui alt mileniu. Este un moment care ne invita sa gandim la tot ce inseamna educatie pentru fiecare om, la ce inseamna educatia pentru un popor. Putem sa facem acest lucru retrospectiv, pentru ca suntem la sfarsitul unui secol, dar avem datoria sa fim cu gandul si la viitor, la exigentele noului secol.

Noua, in actuala reforma a invatamantului, este incercarea, cu precadere la nivel academic, de a induce tinerilor impulsul de a-si construi propria lor viata, asa cum cred ei de cuviinta. Aceasta este principala menire a flexibilizarii planurilor de invatamant, a diversificarii ofertei de cursuri, seminarii si ateliere, a cresterii ponderii disciplinelor optionale, a introducerii sistemului de credite transferabile care sa inlesneasca mobilitatea studentilor in cadrul acelorasi discipline sau intre discipline diferite.

 

Taria de a vrea sa afli ce poti sa devii

Acum, drumul si punctul de destinatie au devenit, in cea mai mare parte, o chestiune de optiune a absolventilor si de vointa individuala. Acesta mi se pare lucrul cel mai important asupra caruia merita sa reflectam. Pentru ca – si sper ca veti fi de acord cu mine – cea mai mare greseala pe care o pot face cei care gandesc viitorul educatiei este sa-l gandeasca cu mintea experientei lor de pana acum. Poate fi valabil pentru ei, pentru carierele lor, dar nu este valabil pentru studentii pe care ei ii pregatesc sa traiasca si sa profeseze intr-o alta lume. Trebuie sa gandim cum va arata acea lume in care vor lucra ei, nu aceasta lume, in care am lucrat noi. Ei vor opera in Europa integrata de maine. Pentru aceasta Europa trebuie sa ii pregatim, pentru provocarile urmatorului mileniu, pentru un viitor pe care nu-l putem sti in detalii, dar pe care putem sa-l anticipam in liniile lui esentiale, inclusiv ca potentiale de pericol si risc.

Multi dintre studenti sunt, probabil, inca derutati sau incomodati de dificultatea alegerii pe care, de data aceasta, ei vor trebui sa o faca. Curajul de a alege si taria de a vrea sa afli ce poti sa fii sunt esentiale.

Se spune adesea, nu fara indreptatire, ca a alege este chiar mai important decat alegerea facuta. Mesajul pe care cred ca Universitatea trebuie sa-l transmita studentilor sai, in fiecare zi, este „Fiti voi insiva” sau, mai exact, „Deveniti voi insiva”.

Timpul de studiu in universitate este prilejul cel mai nimerit de a ne defini nu doar ca viitori titrati intr-o profesiune anume, ci mai ales ca oameni. Sigur ca este important sa fim pregatiti in profesiunea pe care ne-am ales-o si, din experienta mea, pot spune ca profesiunea nu te tradeaza niciodata. Averea, banii, functiile le poti pierde oricand. Oamenii, uneori chiar cei in care ai crezut, te tradeaza adeseori. Profesiunea nu te tradeaza niciodata. Este esential sa fii stapan pe tine, pe cunostintele tale, pe valoarea ta. Iar toate acestea depind de noi insine.

 

Fii pregatit sa descoperi altceva decat cauti

Ce depinde de Universitate? Dincolo de reforma, de „curriculum”, de planurile de invatamant, de Universitate depinde si acel element indispensabil pentru lumea ce vine, acel management inteligent, despre care am discutat la intalnirea noastra de acum doi ani. De aceasta invatatura si experienta a organizarii, care sa stimuleze inteligenta, au nevoie atat economia, cat si administratia publica.

Viitorul natiunilor depinde de masura in care reusesc sa-si instruiasca tinerii, sa-i inzestreze cu cunostinte, cu forta de a le folosi si de a da piept cu un viitor relativ previzibil. Trebuie ca, pe langa bune cunostinte profesionale, sa ai capacitate de anticipare si o viziune pozitiva asupra vietii. Asupra vietii, in general, si asupra propriei tale vieti.

Le spuneam studentilor mei geologi ca, pentru a fi un bun prospector, nu ajunge sa fii foarte inteligent, nu ajunge sa ai cunostinte temeinice si perspective in meseria ta. Trebuie sa fii sigur ca, cercetand, vei descoperi ceva. Daca ai aceasta siguranta si o atitudine pozitiva in exercitiul meseriei tale, poate nu vei gasi ceea ce cauti, dar sigur vei gasi ceva. Altceva. Istoria stiintei ne arata ca multe dintre marile descoperiri s-au facut de catre oameni care cautau un ceva anume, dar erau pregatiti si pentru altceva, nestiut si chiar nebanuit. Desi nimeni nu poate contura perfect lumea de maine, a carei viteza de schimbare va surprinde deseori, trebuie sa avem capacitatea de a discerne ce este bun si important pentru progres.

 

E greu sa nu dai sfaturi

Asadar, respingeti tentatiile spre lucruri usoare, spre castiguri comode, folosind cai facile. Pe cat de usor veti obtine aceste bunuri sau avantaje, pe atat de usor le puteti pierde. Nu luati in calcul partea vulgara a economiei de piata, nu ravniti la bani obtinuti oricum si cu orice pret, nici la functii gandite sa aduca numai avantaje. Mizati pe profesiunea voastra, pe taria caracterului vostru, pe munca dura pe care trebuie acum sa o capitalizati, pentru ca din ea veti trai toata viata.

Nu va faceti planuri pe termen scurt. In momentul in care proiectul vostru va fi pe minimum 20 de ani, in momentul in care veti gandi la ce veti face peste 20 de ani, cum vor arata viata voastra si relatiile cu ceilalti, unde va veti situa in societate si care este lumea in care doriti sa traiti, atunci in fata dumneavoastra se va deschide alt orizont.

Nu acceptati riscul ca, vreodata, sa puteti fi santajati pentru ceea ce ati facut in tinerete, pentru compromisurile pe care ati admis sa le faceti intr-un moment sau altul. Mizati pe caracter, mizati pe cinste, mizati pe munca, mizati pe energia varstei pe care o aveti. Si nu uitati sa va traiti frumos si deplin tineretea. Capacitatea de a cunoaste, de a cunoaste impreuna, puterea de a iubi, oportunitatea de a crea prietenii sunt ale acestei varste. Nu lasati sa va scape acest timp al maximelor posibilitati.

 

Tara, drapelul, imnul

As vrea, in incheiere, sa ma adresez tuturor studentilor romani, indiferent daca sunt in tara sau oriunde in lume. Nu-i uitati pe profesorii vostri si nu uitati poporul si tara in care v-ati nascut, cultura si traditiile sale. Ajutati-va tara cand este la greu. Avem nevoie de elite romanesti peste tot in lume, dar avem nevoie de ele si la noi acasa. Sunt lucruri pe care uneori le uitam, dar care nu si-au pierdut si nu-si vor pierde niciodata sensul lor adanc. Si printre ele este chiar dragostea pentru tara.

In aceasta toamna, am avut ocazia sa fiu alaturi de sportivii care reprezentau Romania la Olimpiada de la Sydney. La fata locului vezi ceea ce nici un televizor si nici o fotografie nu-ti pot arata. In clipele de inclestare cu adversarul, cu timpul, cu tine insuti, sentimentul acesta al patriotismului iti da un elan extraordinar. Nu o sa uit niciodata handbalistele noastre care, atunci cand erau in prag de a pierde, s-au strans in cerc, si-au apropiat capetele si au strigat „Romania!” Iar dupa aceea au revenit cu o forta uluitoare. La canotaj, dupa o cursa in care una dintre membrele echipajului de 8+1 aproape lesinase, noi, cei din mica delegatie romana care le-am intampiant, le-am infasurat in tricolorul adus de acasa. Au cantat atunci imnul Romaniei si ne-au transmis o emotie pe care nu am mai intalnit-o niciodata, indiferent cat de impunatoare erau formatiile care l-au interpretat. Mai mult decat toate aprecierile elogioase la adresa sportivilor romani pe care le-am primit, m-au uluit cuvintele Primului ministru al Australiei. „Am fost impresionat, spunea el, cum ati cantat, impreuna cu sportivii, cuvintele imnului national”. Sunt gesturi care par demonetizate. Dar exista oameni, exista romani care  mai cred in ele. Este vital sa credem, sa credem in ceva. Universitatea este poate cel mai trainic argument in demonstrarea adevarului ca Romania are un viitor pentru care romanii merita sa lupte, sa munceasca si sa-si trimita copiii la invatatura.