Fragment din
discursul la deschiderea anului universitar 2000-2001, Universitatea din
Piteşti,
2 octombrie 2000
La cumpana dintre
milenii*)
Am raspuns cu mare
placere invitatiei Universitatii din Pitesti de a participa la
deschiderea anului academic 2000-2001. Un eveniment deocamdata unic,
pentru ca trebuie sa treaca inca o mie de ani pana cand deschiderea
anului universitar sa fie ultima dintr-un mileniu, iar absolventii
acelui an universitar sa fie prima promotie a unui alt mileniu. Este un
moment care ne invita sa gandim la tot ce inseamna educatie pentru
fiecare om, la ce inseamna educatia pentru un popor. Putem sa facem
acest lucru retrospectiv, pentru ca suntem la sfarsitul unui secol, dar
avem datoria sa fim cu gandul si la viitor, la exigentele noului secol.
Noua, in actuala
reforma a invatamantului, este incercarea, cu precadere la nivel
academic, de a induce tinerilor impulsul de a-si construi propria lor
viata, asa cum cred ei de cuviinta. Aceasta este principala menire a
flexibilizarii planurilor de invatamant, a diversificarii ofertei de
cursuri, seminarii si ateliere, a cresterii ponderii disciplinelor
optionale, a introducerii sistemului de credite transferabile care sa
inlesneasca mobilitatea studentilor in cadrul acelorasi discipline sau
intre discipline diferite.
Taria de a vrea sa
afli ce poti sa devii
Acum, drumul si
punctul de destinatie au devenit, in cea mai mare parte, o chestiune de
optiune a absolventilor si de vointa individuala. Acesta mi se pare
lucrul cel mai important asupra caruia merita sa reflectam. Pentru ca –
si sper ca veti fi de acord cu mine – cea mai mare greseala pe care o
pot face cei care gandesc viitorul educatiei este sa-l gandeasca cu
mintea experientei lor de pana acum. Poate fi valabil pentru ei, pentru
carierele lor, dar nu este valabil pentru studentii pe care ei ii
pregatesc sa traiasca si sa profeseze intr-o alta lume. Trebuie sa
gandim cum va arata acea lume in care vor lucra ei, nu aceasta lume, in
care am lucrat noi. Ei vor opera in Europa integrata de maine. Pentru
aceasta Europa trebuie sa ii pregatim, pentru provocarile urmatorului
mileniu, pentru un viitor pe care nu-l putem sti in detalii, dar pe care
putem sa-l anticipam in liniile lui esentiale, inclusiv ca potentiale de
pericol si risc.
Multi dintre studenti
sunt, probabil, inca derutati sau incomodati de dificultatea alegerii pe
care, de data aceasta, ei vor trebui sa o faca. Curajul de a alege si
taria de a vrea sa afli ce poti sa fii sunt esentiale.
Se spune adesea, nu
fara indreptatire, ca a alege este chiar mai important decat alegerea
facuta. Mesajul pe care cred ca Universitatea trebuie sa-l transmita
studentilor sai, in fiecare zi, este „Fiti voi insiva” sau, mai exact, „Deveniti
voi insiva”.
Timpul de studiu in
universitate este prilejul cel mai nimerit de a ne defini nu doar ca
viitori titrati intr-o profesiune anume, ci mai ales ca oameni. Sigur ca
este important sa fim pregatiti in profesiunea pe care ne-am ales-o si,
din experienta mea, pot spune ca profesiunea nu te tradeaza niciodata.
Averea, banii, functiile le poti pierde oricand. Oamenii, uneori chiar
cei in care ai crezut, te tradeaza adeseori. Profesiunea nu te tradeaza
niciodata. Este esential sa fii stapan pe tine, pe cunostintele tale, pe
valoarea ta. Iar toate acestea depind de noi insine.
Fii pregatit sa
descoperi altceva decat cauti
Ce depinde de
Universitate? Dincolo de reforma, de „curriculum”, de planurile de
invatamant, de Universitate depinde si acel element indispensabil pentru
lumea ce vine, acel management inteligent, despre care am discutat la
intalnirea noastra de acum doi ani. De aceasta invatatura si experienta
a organizarii, care sa stimuleze inteligenta, au nevoie atat economia,
cat si administratia publica.
Viitorul natiunilor
depinde de masura in care reusesc sa-si instruiasca tinerii, sa-i
inzestreze cu cunostinte, cu forta de a le folosi si de a da piept cu un
viitor relativ previzibil. Trebuie ca, pe langa bune cunostinte
profesionale, sa ai capacitate de anticipare si o viziune pozitiva
asupra vietii. Asupra vietii, in general, si asupra propriei tale vieti.
Le spuneam
studentilor mei geologi ca, pentru a fi un bun prospector, nu ajunge sa
fii foarte inteligent, nu ajunge sa ai cunostinte temeinice si
perspective in meseria ta. Trebuie sa fii sigur ca, cercetand, vei
descoperi ceva. Daca ai aceasta siguranta si o atitudine pozitiva in
exercitiul meseriei tale, poate nu vei gasi ceea ce cauti, dar sigur vei
gasi ceva. Altceva. Istoria stiintei ne arata ca multe dintre marile
descoperiri s-au facut de catre oameni care cautau un ceva anume, dar
erau pregatiti si pentru altceva, nestiut si chiar nebanuit. Desi nimeni
nu poate contura perfect lumea de maine, a carei viteza de schimbare va
surprinde deseori, trebuie sa avem capacitatea de a discerne ce este bun
si important pentru progres.
E greu sa nu dai
sfaturi
Asadar, respingeti
tentatiile spre lucruri usoare, spre castiguri comode, folosind cai
facile. Pe cat de usor veti obtine aceste bunuri sau avantaje, pe atat
de usor le puteti pierde. Nu luati in calcul partea vulgara a economiei
de piata, nu ravniti la bani obtinuti oricum si cu orice pret, nici la
functii gandite sa aduca numai avantaje. Mizati pe profesiunea voastra,
pe taria caracterului vostru, pe munca dura pe care trebuie acum sa o
capitalizati, pentru ca din ea veti trai toata viata.
Nu va faceti planuri
pe termen scurt. In momentul in care proiectul vostru va fi pe minimum
20 de ani, in momentul in care veti gandi la ce veti face peste 20 de
ani, cum vor arata viata voastra si relatiile cu ceilalti, unde va veti
situa in societate si care este lumea in care doriti sa traiti, atunci
in fata dumneavoastra se va deschide alt orizont.
Nu acceptati riscul
ca, vreodata, sa puteti fi santajati pentru ceea ce ati facut in
tinerete, pentru compromisurile pe care ati admis sa le faceti intr-un
moment sau altul. Mizati pe caracter, mizati pe cinste, mizati pe munca,
mizati pe energia varstei pe care o aveti. Si nu uitati sa va traiti
frumos si deplin tineretea. Capacitatea de a cunoaste, de a cunoaste
impreuna, puterea de a iubi, oportunitatea de a crea prietenii sunt ale
acestei varste. Nu lasati sa va scape acest timp al maximelor
posibilitati.
Tara, drapelul, imnul
As vrea, in incheiere,
sa ma adresez tuturor studentilor romani, indiferent daca sunt in tara
sau oriunde in lume. Nu-i uitati pe profesorii vostri si nu
uitati poporul si tara in care v-ati nascut, cultura si traditiile sale.
Ajutati-va tara cand este la greu. Avem nevoie de elite
romanesti peste tot in lume, dar avem nevoie de ele si la noi acasa.
Sunt lucruri pe care uneori le uitam, dar care nu si-au pierdut si nu-si
vor pierde niciodata sensul lor adanc. Si printre ele este chiar
dragostea pentru tara.
In aceasta toamna, am
avut ocazia sa fiu alaturi de sportivii care reprezentau Romania la
Olimpiada de la Sydney. La fata locului vezi ceea ce nici un televizor
si nici o fotografie nu-ti pot arata. In clipele de inclestare cu
adversarul, cu timpul, cu tine insuti, sentimentul acesta al
patriotismului iti da un elan extraordinar. Nu o sa uit niciodata
handbalistele noastre care, atunci cand erau in prag de a pierde, s-au
strans in cerc, si-au apropiat capetele si au strigat „Romania!” Iar
dupa aceea au revenit cu o forta uluitoare. La canotaj, dupa o cursa in
care una dintre membrele echipajului de 8+1 aproape lesinase, noi, cei
din mica delegatie romana care le-am intampiant, le-am infasurat in
tricolorul adus de acasa. Au cantat atunci imnul Romaniei si ne-au
transmis o emotie pe care nu am mai intalnit-o niciodata, indiferent cat
de impunatoare erau formatiile care l-au interpretat. Mai mult decat
toate aprecierile elogioase la adresa sportivilor romani pe care le-am
primit, m-au uluit cuvintele Primului ministru al Australiei. „Am fost
impresionat, spunea el, cum ati cantat, impreuna cu sportivii, cuvintele
imnului national”. Sunt gesturi care par demonetizate. Dar exista
oameni, exista romani care mai cred in ele. Este vital sa credem, sa
credem in ceva. Universitatea este poate cel mai trainic argument in
demonstrarea adevarului ca Romania are un viitor pentru care romanii
merita sa lupte, sa munceasca si sa-si trimita copiii la invatatura.