Alocuţiune la Adunarea Generală ONU Summit-ul Mileniului, New York, 8 septembrie 2000

 

Mai putini saraci, mai multa pace

Initiativa de a convoca acest adevarat areopag universal pentru a reflecta impreuna, in pragul unui nou secol si al unui nou mileniu, la misiunea si vocatia Organizatiei Natiunilor Unite se dovedestea fi un pas important in definirea cadrului international in care statele lumii inteleg sa conlucreze in numele valorilor comune ale pacii si dialogului.

Reuniti in aceasta Adunare a mileniului, ne putem intreba daca se cuvine sa incercam o sinteza a experientei pe care umanitatea a acumulat-o in mileniul care sta sa se incheie, sau sa privim catre orizontul noului mileniu care sta sa inceapa. Experienta timpului istoric care se incheie ne obliga sa admitem ca ipoteza unui inceput cu totul inocent ar fi la fel de improbabila ca si teroarea milenarista a catastrofelor totale. Suntem datori sa ne asumam in egala masura, cu luciditate si intelepciune, certitudinile continuitatii si aspiratia de progres pe care bilantul unui mileniu ni le impun.

Umanitatea a ajuns acum intr-un punct al istoriei sale nu numai critic, ci si datator de sperante. Secolul XX a reprezentat in multe feluri o rascruce a acestei istorii. Pe de o parte, pentru prima data in experienta umana multimilenara, societati intregi, si nu doar insi sau grupuri izolate, au scapat de spectrul insecuritatii alimentare care a grevat intreaga umanitate de la aparitia sa si pana aproape de noi. E drept ca aceste societati ale bunastarii reprezinta inca o minoritate la scara universala, si ca omenirea va trebui sa gestioneze mult mai bine si mai echitabil potentialul de care dispune in prezent. Pentru ca exista nu numai un discurs asupra acestei gestiuni optimizate, ci si institutii care o experimenteaza, putem sa ne pastram speranta ca situatia se va ameliora. In acelasi timp, dupa experientele tragice la scara planetara pe care omenirea le-a strabatut in ultimul secol, se naste pentru prima data in istorie o cultura universala a pacii. Este – si de aceasta data – adevarat ca aceasta cultura s-a nascut in umbra celor mai cumplite mijloace de distrugere a vietii omenesti si a vietii pur si simplu. Reactia imensei majoritati a oamenilor in fata acestei posibile apocalipse, de a o refuza cu fermitate, ramane un fapt care ne da, de asemenea, dreptul la speranta.

 

Cod de conduita cu prezumtie de bunavointa

Ca sursa a unei culturi a pacii si ca gestionar al echitatii, ONU nu a incetat sa joace un rol esential in fructificarea experientelor sale. Tocmai acest rol face din Organizatia Natiunilor Unite un actor-cheie in constructia viitorului.

ONU nu si-a limitat vocatia la a ramane instanta de administrare a sferelor de influenta. ONU a fost conceput si ca o institutie pragmatica, ca expresie a unei viziuni despre lume in intregul ei. Aceasta filosofie, formulata de la inceput prin Carta ONU si Declaratia Drepturilor Omului in aceasta viziune, a unui destin comun al umanitatii, sunt si astazi resursele esentiale ale prestigiului Organizatiei.

ONU este un protagonist extrem de important in gestionarea procesului de globalizare, ca proces care sa aduca un maximum de foloase si un minimum de efecte negative in dezvoltarea tuturor societatilor si culturilor de pe glob. Adunarea Generala si Consiliul Economic si Social trebuie sa-si asume ca prioritate aceasta tema a efectelor globalizarii, fata de care reactia opiniei publice risca sa devina tot mai ostila. Este nevoie de un cadru de principii si practici comune si echitabile, care sa transforme procesul de globalizare intr-un proces de progres comun al umanitatii. Aceasta misiune a ONU intregeste, la nivel planetar, vocatia democratica careia i-a ramas credincioasa.

In calitatea sa de presedinte in exercitiu al Conferintei democratiilor noi sau restaurate, Romania este direct interesata in dezvoltarea eforturilor de consolidare a democratiilor. Am initiat si am sustinut in sesiunea din acest an a Comisiei ONU pentru Drepturile Omului rezolutia intitulata Promovarea si consolidarea democratiei pentru definirea conduitei democratice in raport cu drepturile omului, ale minoritatilor de orice fel, in raport cu societatea civila, pe baza respectului fata de individ si de optiunile sale si ca sursa a solidaritatii si coeziunii sociale si politice.

In acelasi sens, salutam initiativa Inaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului, doamna Mary Robertson, de a propune o Declaratie comuna impotriva discriminarii, a rasismului si a tuturor formelor de xenofobie. Spaima de alteritate este profund inradacinata in memoria colectiva. Tocmai de aceea, este de datoria noastra, a tuturor, sa ne opunem acestor spaime atavice, cu constiinta unei umanitati solidare in demnitate si respect reciproc, in numele principiilor fundamentale pe care Declaratia Drepturilor Omului le consacra.

Legile care guverneaza statele noastre se intemeiaza pe prezumtia de nevinovatie. In acelasi spirit ar trebui sa adoptam un cod comun de conduita intre popoare intemeiat pe prezumtia de bunavointa. Consider ca proiectul de declaratie raspunde acestei probleme fundamentale a prezentului si viitorului nostru comun si subscriu din toata inima la aceasta initiativa.

 

Accent pe actiunea preventiva

Romania nutreste un profund respect fata de actiunea esentiala pe care ONU a desfasurat-o pentru evitarea, sau macar limitarea, conflictelor armate, pentru a asigura fiecarei fiinte umane demnitatea si drepturile fundamentale care i se cuvin. Romania si-a adus fara ezitare contributia la misiunile de mentinere a pacii, participand numai in ultima perioada cu peste 7000 de militari si politisti la operatiunile desfasurate de ONU in Somalia, Angola, Bosnia-Hertegovina si Kosovo. In acelasi spirit, am decis sa oferim inca o dovada concreta a vointei noastre de participare. Declar, in numele autoritatilor statului roman, deplina noastra disponibilitate de a reconsidera statutul Romaniei in cadrul mecanismelor de finantare a operatiunilor ONU de mentinere a pacii, renuntand voluntar la reducerea de care am beneficiat pana acum ca membri ai grupei C.

Cum era postbelica s-a incheiat odata cu sfarsitul lumii bi-polare si de vreme ce amenintarile la adresa securitatii colective se modifica si se diversifica in noua etapa, apare necesara o remodelare a rolului Consiliului de Securitate. In nici un caz nu consideram ca acest rol trebuie sa se diminueze; dimpotriva. Credem ca, in aceasta noua etapa, este nevoie de un nou consens pentru ca actiunea Consiliului de Securitate sa devina mai energica si sa evite blocajele. Acest consens se poate obtine daca se identifica cu grija elementele asupra carora se poate conveni prin negocieri si se renunta la abordarea „in pachet” a temelor in discutie.

Unul dintre elementele asupra carora cred ca putem conveni de acum este necesitatea deplasarii accentului de la actiunea reactiva la cea preventiva – in demersurile ONU si, in special, ale Consiliului de Securitate. In calitatea sa de presedinte in exercitiu al OCSE in anul 2001, Romania va promova principiile acestei culturi preventive si va acorda o atentie sustinuta cooperarii armonioase si eficiente dintre OSCE si ONU.

Am reflectat profund la perspectivele pe care raportul Secretarului General, Excelenta Sa Kofi Anan, le supune dezbaterii, si consider ca raportul reprezinta o admirabila sinteza a cailor de restructurare si de adecvare a Organizatiei la provocarile viitorului.

Romania a jucat intre cele doua razboaie mondiale un rol important in elaborarea viziunii si conceptelor Ligii Natiunilor, organizatie care, dincolo de multele sale neimpliniri, a schitat o filosofie a raporturilor internationale pe care ONU a amplificat-o si a pus-o in opera. In pragul unui nou secol si mileniu, este pentru noi nu numai un privilegiu, ci si o datorie de onoare aceea de a pune la dispozitia comunitatii internationale intreaga noastra experienta izvorata dintr-o straveche civilizatie a dialogului, ca si forta spirituala pe care ne-o confera o perspectiva in fine certa a viitorului nostru ca parte a Europei pe cale de unificare.

Nutrim convingerea profunda ca, solidare, natiunile lumii pot intampina cu incredere un viitor comun de pace si respect reciproc.  Organizatia Natiunilor Unite are si vocatia, si capacitatea de a institutionaliza aceasta speranta impartasita, de progres si de demnitate umana care ne anima pe toti.