Alocuţiune cu ocazia primirii participanţilor la Congresul Romaniştilor din Intreaga Lume, la Palatul Cotroceni, Bucureşti, 21 iunie 2000
Romanisti intre romani
Ma bucur ca sunteti aici, la o intalnire informala si ca veti putea cunoaste Romania. Observ chipuri cunoscute din alte tari, din universitati pe care am avut ocazia sa le vizitez si ma bucur ca am prilejul acum sa va spun „bun venit” la Bucuresti, la Congresul romanistilor din intreaga lume.
Aceste intalniri ale romanistilor sunt deja destul de vechi. Inainte de 1990, se convocau mai mult in strainatate. Schimbul de idei era liber, dar reprezentantii Romaniei participau mai rar. Din fericire, cei care participau erau chiar reprezentativi. Acum, aveti sansa sa va reuniti in Congres chiar pe teritoriul Romaniei. Sper ca acelor care vin pentru prima data in Romania sa le placa, iar cei mai multi, care au fost aici de mai multe ori, sa remarce schimbarile in bine – spun eu – vizibile chiar si prin geamul autocarelor cu care veti calatori prin Romania. In ultimii ani s-au construit sute de mii de case taranesti si vile moderne, localuri comerciale, ateliere, sedii de banci si societati de asigurari.
Revenind la placerea intalnirii de astazi, ea este data si de faptul ca studiile carora v-ati dedicat au ceva special. Ca universitar si cercetator de o viata, stiu ca nu poti fi nici cercetator adevarat si nici profesor adevarat, daca nu iubesti ceea ce faci. Iar cei care sunt cu adevarat cercetatori si profesori isi iubesc obiectul de studiu chiar daca acesta inseamna roci, organe de masini sau cifre. Dumneavoastra aveti o sansa in plus, pentru ca aveti ocazia sa dialogati cu vorbitorii limbii care constituie obiectul studiilor dumneavoastra. Cred ca aceasta aduce inaltei pregatiri stiintifice si pasiunii pentru cercetare un anume plus, de suflet.
Realitatea nefardata
Astazi, dorim si chiar facem un raport mai corect intre imagine si realitate. Am decis ca nu imaginea trebuie prelucrata, ci realitatea care poate sa schimbe imaginea. Am respins asa-numitele „contracte de imagine” cu bani multi si rezultate putine. Daca nu am reusit intotdeauna sa obtinem o imagine de presa buna, cel putin nu am mai cheltuit bani care pot fi astfel utilizati mai cu folos. Convingerea mea este ca niste subiecte publicitare, indiferent ca apar in ziare sau la televiziune, nu pot schimba imaginea pe termen lung si cu atat mai putin realitatea. In acelasi timp, putem corecta prin dialog imaginea simplificatoare a tarii lui Dracula si putem descoperi ce ne individualizeaza in oceanul globalizarii.
Romania nu este o mare putere politica, economica sau militara. Exista insa un domeniu in care nu marimea este foarte importanta, ci unde identitatea, originalitatea, profunzimea sunt valori esentiale. Si acesta este cultura. Cultura oricarui popor incepe cu traditiile si, in aceasta directie, romanii au pastrat o comoara nepretuita.
In vremea de astazi, ispitele culturii de masa si ale confortului sunt foarte mari. Toata lumea intrebuinteaza farfurii din material plastic de unica folosinta, bea apa din sticle de plastic, asculta muzica pe CD-uri, compusa pe sintetizator, sau se imbraca cu haine croite in serie. Aceasta realitate se gaseste si in Romania si nu este un lucru rau. Dar pentru ca un om sa se regaseasca pe sine, sa-si afle identitatea profunda, este nevoie de traditia si credinta care exista sublimate in arta populara. Si poate, mai mult ca oricand, la acest sfarsit de mileniu avem nevoie de radacinile noastre.
Nu este insa de ajuns sa ne regasim identitatea. O identitate trebuie afirmata si exersata. Izolarea si tacerea au asupra identitatii acelasi efect pe care il au seceta si intunericul asupra florilor.
