Cuvant la inaugurarea podului de pontoane peste raul Buzău, Comuna Ramnicelu,

judeţul Buzău, 17 mai 2000 

 

A fost inaugurat la Ramnicelu...

 Mai intai, doresc sa va multumesc tuturor pentru primirea pe care mi-ati facut-o, la fel de frumoasa ca ziua aceasta si ca primavara pe care o traim impreuna, pregatind recolta unui an pe care ni-l dorim cat mai rodnic.

Multumesc, de asemenea, vicepresedintelui Bancii Mondiale, care a dorit sa participe la acest eveniment, inaltelor oficialitati ale statului roman prezente astazi in satul dumneavoastra si, bineinteles, reprezentantilor Fondului Roman de Dezvoltare Sociala, responsabil cu indeplinirea acestui proiect, al carui beneficiari sunteti dumneavoastra, locuitorii satului Kogalniceanu si ai comunei Ramnicelu.

Cred ca prea multe vorbe nu sunt necesare acum. In general, vorbele sunt necesare cand vrei sa explici ce ai de gand sa faci sau cand vrei sa explici ce nu s-a facut si de ce nu s-a facut. Noi ne-am intalnit astazi pentru a vedea ce s-a facut si pentru a inaugura acest pod pe care ati avut inspiratia sa-l numiti atat de sugestiv „Podul Sperantei”. Aceasta inseamna ca nu ne vom opri aici, insemna ca acest pod va fi urmat de altele, va fi urmat de drumuri pietruite, de instalatii si retele care sa asigure alimentarea cu apa, energie electrica, comunicatii telefonice si alte utilitati care tin de un minim de civilizatie moderna.

 

... si, impreuna, vom sti sa-l construim in toata tara

Ideea noastra si scopul Fondului Roman de Dezvoltare Sociala este de a identifica zonele cele mai sarace din Romania, zonele care nu beneficiaza de utilitati publice strict necesare si de a asigura apoi fonduri pe care comunitatile locale sa le investeasca si sa le gospodareasca cat mai bine. Este important sa inteleaga toata lumea ca, intr-adevar, Banca Mondiala a imprumutat tarii noastre niste bani in conditii avantajoase, dar realizarea proiectelor pentru care se aloca acesti bani revine comunitatilor locale. In jurul acestor fonduri pe care Banca Mondiala si statul roman le-au pus la dispozitie sta, de fapt, efortul dumneavoastra. Si, poate, rezultatul cel mai important este faptul ca locuitorii satelor reusesc sa munceasca impreuna pentru a face mai buna propria lor viata. Este, cu alte cuvinte, un mod de a zidi si de a consolida o solidaritate romano-romana, o solidaritate comunitara, iar acest Pod al Sperantei vine astazi sa demonstreze ca ea este posibila.

Asa cum arata si domnul profesor Dop, satul dumneavoastra poarta un nume prestigios, al marelui carturar, politician si om de stat Mihail Kogalniceanu. Pe vremea lui Mihail Kogalniceanu s-a nascut si s-a dovedit adevarata acea vorba, pe care o cunoasteti din batrani: „Unde-i unul nu-i putere”. Ea ne-a adus Unirea din 1859, ea ne-a tinut uniti, ea ne poate fi indemn de solidaritate si astazi. Sa nu traim in izolare si insingurare, sa fim toti impreuna, asa vom avea si putere, vom scapa si de saracie, vom reusi sa avem o viata mai buna si sa ne bucuram de ea.

Inca o data, pentru eforturile pe care le-au facut, multumesc tutu-ror celor care au participat la realizarea acestui proiect, iar dumnea-voastra, oameni buni din Ramnicelu, va urez sa va pastrati speranta, sa aveti o viata mai usoara, mai buna si mai frumoasa.