Alocuţiune la
lansarea Proiectului de creare a Consiliului Superior de Reprezentare a
Romanilor de Pretutindeni, Bucureşti, Palatul Cotroceni, 11 mai 2000
Cum ar putea fi
reprezentati, in tara, romanii din afara ei?
Ma bucur ca la
aceasta lansare, a proiectului de constituire a Consiliului de
Reprezentare a Romanilor de Pretutindeni, sunt prezenti multi dintre cei
care si-au asumat asigurarea legaturilor dintre statul roman si romanii
de pretudindeni: deputati, senatori, secretari de stat, inalti
functionari ai statului roman. Eforturile pe care dumneavoastra le-ati
depus si le depuneti merita multumirile si felicitarile noastre. Pentru
ca dumneavoastra incercati sa raspundeti cat mai complet si eficient
cerintelor celor zece milioane de romani care traiesc in afara
frontierelor statului roman. La fel de importanta este si participarea
la aceasta intrunire a reprezentantilor comunitatilor romanesti din
afara tarii.
In intalnirile pe
care le-am avut cu reprezentanti ai comunitatilor romanesti din Statele
Unite, Franta, Germania, Israel si din multe alte tari, inclusiv din
statele aflate in imediata noastra vecinatate, s-a dezbatut, de multe
ori, necesitatea crearii unui for reprezentativ care sa ofere romanilor
care traiesc in afara tarii posibilitatea de a se exprima in mod direct.
Suntem acum impreuna pentru a analiza propunerea de creare a unui
Consiliu Superior de Reprezentare a Romanilor de Pretutindeni, un
consiliu consultativ care ar urma sa functioneze pe langa Parlamentul
Romaniei.
Nu cred ca este
necesar sa insist acum asupra rolului pe care l-au avut romanii din
Occident in promovarea intereselor Romaniei. Demersurile pentru
integrarea Romaniei in structurile europene si euro-atlantice, pentru
incurajarea investitiilor straine si, in general, modul in care este
privita Romania acum nu sunt doar rezultatul unor performante interne si
al unor eforturi diplomatice intense, ci si al prezentei active a
romanilor din strainatate. De multe ori, ei au reprezentat chiar
singurul contact pe care strainii il puteau avea cu Romania, cu acel
spirit autentic romanesc pe care au reusit sa il inteleaga si sa-l
pretuiasca. Experienta, cunostintele, vocea lor, parerile lor,
sugestiile lor conteaza foarte mult pentru noi. Este in interesul
Romaniei, este in interesul nostru, al tuturor, sa le ascultam cu
atentie.
De asemenea, nu cred ca trebuie sa
mai insist asupra rolului capital pe care il au relatiile cu Romania
pentru romanii din vecinatatea tarii in pastrarea graiului si a
traditiilor noastre in aceasta regiune. Toate aceste lucruri sunt bine
cunoscute si recunoscute.
Institutionalizarea dialogului
In lipsa unui organism care sa le
coaguleze si sa le faca cunoscute, cerintele romanilor din afara tarii
nu au fost, pana acum, decat rar ascultate la nivel oficial, cu toate
eforturile substantiale care s-au facut in ultimul timp.
Va aduceti aminte, fara indoiala, ca
dialogul dintre statul roman si romanii aflati cu sau fara voia lor in
afara frontierelor a fost distorsionat, atunci cand nu era total
intrerupt, in anii comunismului. Comunitatile romanesti
din Occident au reprezentat multa vreme principala forta de opozitie
fata de regimul totalitar. Regimul comunist, asa cum stim, a subminat
fara nici un fel de scrupul unitatea si autoritatea emigratiei romanesti.
Urmarile invrajbirii si ale dezinformarii comuniste s-au facut simtite
multa vreme si, din pacate, urmele lor dainuie chiar si acum. Intre
fratii nostri de “dincolo” a persistat neincrederea si dupa 1989 si, mai
mult, s-a intamplat ca, in unele cazuri, cei care au revenit in tara sa
fie primiti cu suspiciune si lozinci denigratoare.
In ciuda acestor
dificultati si dezamagiri, cred ca in ultimii trei ani am reusit sa
articulam o strategie de apropiere intre tara si romanii din afara
frontierelor. S-au creat institutii care sa raspunda nevoilor lor. In
1998 a fost adoptata Legea privind acordarea de sprijin pentru
comunitatile romanesti, s-a infiintat Centrul „Eudoxiu Hurmuzachi”, s-a
instituit un fond la dispozitia Primului Ministru destinat romanilor de
pretutindeni. In plus, ceea ce era o simpla directie, care functiona pe
langa Departamentul Informatiilor Publice al Guvernului, a devenit, in
decembrie 1998, Departamentul Romanilor de peste Hotare, subordonat
direct Primului Ministru. Concomitent, in Parlament, au fost infiintate
doua subcomisii, la Camera Deputatilor si la Senat, care se ocupa in mod
special de relatia cu romanii de peste hotare. Incepand din 1999 exista
un consilier personal al presedintelui, pentru inlesnirea dialogului si
cooperarii intre aceste foruri si promovarea relatiilor Presedintiei cu
romanii de pretutindeni. In cadrul programului ARC, am avut contacte
permanente cu reprezentanti ai organizatiilor romanesti din statele
vecine si din Occident, cu profesori, elevi si studenti, in special din
Bucovina si Basarabia. Este pentru prima oara in istorie cand Romania
are o astfel de strategie si o aplica.
Un consiliu de
reprezentare democratica
Proiectul pe care il
discutam astazi vine in completarea rezultatelor obtinute pana acum.
Este momentul sa punem bazele acelui for reprezentativ al romanilor de
pretutindeni pe care marea majoritate a acestora si-l doreste si sa le
oferim un cadru legal in care sa-si poata exprima punctele de vedere
fata de politicile statului care li se adreseaza.
Raportata la numarul
de locuitori, Romania este unul dintre statele europene cu cea mai
numeroasa populatie in afara frontierelor. Milioane de romani realizati
profesional pe toate meridianele lumii reprezinta tot atatea milioane de
contacte ale Romaniei in lumea afacerilor, in lumea stiintei si culturii,
in lumea marii industrii si in alte domenii in care conationalii nostri
si-au demonstrat performanta in strainatate.
Daca am reusit sa
constituim institutiile statului care sa promoveze relatia cu romanii de
pretutindeni, trebuie sa construim acum si cealalta jumatate a podului,
pentru a permite conationalilor nostri sa-si exprime si sa-si sustina
propriile interese in Romania. Realizarea unui dialog permanent si
eficient intre toti romanii, indiferent de domiciliu, este cu atat mai
necesara in era globalizarii in care intram acum.
Consiliul Superior de
Reprezentare a Romanilor de Pretutindeni va avea un mandat consultativ.
Fiind insa rezultatul unor alegeri libere, asa cum se prevede in proiect,
acest Consiliu va avea un caracter democratic. Mandatul sau va fi deci
nu doar consultativ, ci si reprezentativ in fata autoritatilor statului
roman. Acesta este elementul nou, prin care se incearca o coagulare a
romanilor din afara tarii in scopul mai bunei reprezentari a intereselor
lor de catre cei pe care ei insisi ii aleg. Si cred ca acest exercitiu
democratic va putea sa contribuie, in fine, la gasirea unor voci care
sa-i reprezinte cat mai bine, dar si la unitatea romanilor din afara
tarii care, trebuie sa recunoastem, sunt foarte dispersati si rareori
reusesc sa aiba o voce comuna care sa-i reprezinte si prin intermediul
careia interesele fundamentale ale poporului roman sa poata sa fie
exprimate si pe aceasta cale.
Dificultati exista,
dar le putem depasi
Bineinteles, demersul
pe care il initiem acum, in mod oficial, nu este usor. Dimpotriva, el
este chiar dificil si aceasta afirmatie se bizuie pe experienta
intalnirilor pe care le-am avut pana acum, inclusiv in timpul in care am
tinut cursuri in strainatate. Am putut sa vad atunci, din perspectiva
unui om obisnuit, ca profesor in Occident, cat de diferit sau chiar
contradictoriu sunt privite lucrurile de catre romani chiar in cadrul
aceleasi comunitati. Din pacate, trebuie sa plecam chiar de la aceasta
baza. Va fi un proiect anevoios, dar aceasta nu trebuie sa ne
demobilizeze. Nadajduiesc ca problemele vor fi rezolvate in urma
discutiilor in Parlament si a eforturilor pe care institutiile abilitate
le vor face in acest sens. Si nadajduiesc ca spiritul de colaborare
interinstitutionala si de cooperare multilaterala in care a fost initiat
acest proiect, respectand dorinta confratilor nostri de peste hotare de
a nu fi victimele partizanatului politic, va fi pastrat si in viitor.
Apelez deci la toate fortele politice sa inceapa discutarea acestui
proiect, pentru ca romanii din afara hotarelor tarii sa-si poata desemna
candidatii cat mai repede, chiar pana la toamna, astfel ca desemnarea
lor sa aiba loc in paralel cu derularea alegerilor generale din tara.
Acesta este scopul pe care ni-l propunem. Ar fi extraordinar ca, in
acelasi timp cu procesul democratic de alegere a parlamentarilor in
Romania, sa se desfasoare si in afara tarii un proces democratic de
alegere a reprezentantilor in Consiliul comunitatilor romanesti.
Am avut placerea sa
gazduiesc la Cotroceni, chiar in aceasta sala, in toamna trecuta, un
prim Forum al Presei Romane de Pretutindeni. Cu acea ocazie, intreaga
clasa politica s-a angajat sa urgenteze crearea unui cadru care sa
permita romanilor de pretutindeni sa fie reprezentati pe langa
institutiile statului roman. Faptul ca acestei promisiuni, facute in mod
public acum sase luni, i se pune astazi prima si cea mai importanta
piatra de temelie, este un pas important spre normalitate in relatia
dintre romanii din tara si cei aflati astazi in afara frontierelor tarii.