Alocuţiune la lansarea Proiectului de creare a Consiliului Superior de Reprezentare a Romanilor de Pretutindeni, Bucureşti, Palatul Cotroceni, 11 mai 2000 

 

Cum ar putea fi reprezentati, in tara, romanii din afara ei?

Ma bucur ca la aceasta lansare, a proiectului de constituire a Consiliului de Reprezentare a Romanilor de Pretutindeni, sunt prezenti multi dintre cei care si-au asumat asigurarea legaturilor dintre statul roman si romanii de pretudindeni: deputati, senatori, secretari de stat, inalti functionari ai statului roman. Eforturile pe care dumneavoastra le-ati depus si le depuneti merita multumirile si felicitarile noastre. Pentru ca dumneavoastra incercati sa raspundeti cat mai complet si eficient cerintelor celor zece milioane de romani care traiesc in afara frontierelor statului roman. La fel de importanta este si participarea la aceasta intrunire a reprezentantilor comunitatilor romanesti din afara tarii.

In intalnirile pe care le-am avut cu reprezentanti ai comunitatilor romanesti din Statele Unite, Franta, Germania, Israel si din multe alte tari, inclusiv din statele aflate in imediata noastra vecinatate, s-a dezbatut, de multe ori, necesitatea crearii unui for reprezentativ care sa ofere romanilor care traiesc in afara tarii posibilitatea de a se exprima in mod direct. Suntem acum impreuna pentru a analiza propunerea de creare a unui Consiliu Superior de Reprezentare a Romanilor de Pretutindeni, un consiliu consultativ care ar urma sa functioneze pe langa Parlamentul Romaniei.

Nu cred ca este necesar sa insist acum asupra rolului pe care l-au avut romanii din Occident in promovarea intereselor Romaniei. Demersurile pentru integrarea Romaniei in structurile europene si euro-atlantice, pentru incurajarea investitiilor straine si, in general, modul in care este privita Romania acum nu sunt doar rezultatul unor performante interne si al unor eforturi diplomatice intense, ci si al prezentei active a romanilor din strainatate. De multe ori, ei au reprezentat chiar singurul contact pe care strainii il puteau avea cu Romania, cu acel spirit autentic romanesc pe care au reusit sa il inteleaga si sa-l pretuiasca. Experienta, cunostintele, vocea lor, parerile lor, sugestiile lor conteaza foarte mult pentru noi. Este in interesul Romaniei, este in interesul nostru, al tuturor, sa le ascultam cu atentie.

De asemenea, nu cred ca trebuie sa mai insist asupra rolului capital pe care il au relatiile cu Romania pentru romanii din vecinatatea tarii in pastrarea graiului si a traditiilor noastre in aceasta regiune. Toate aceste lucruri sunt bine cunoscute si recunoscute.

 

Institutionalizarea dialogului

In lipsa unui organism care sa le coaguleze si sa le faca cunoscute, cerintele romanilor din afara tarii nu au fost, pana acum, decat rar ascultate la nivel oficial, cu toate eforturile substantiale care s-au facut in ultimul timp.

Va aduceti aminte, fara indoiala, ca dialogul dintre statul roman si romanii aflati cu sau fara voia lor in afara frontierelor a fost distorsionat, atunci cand nu era total intrerupt, in anii comunismului. Comunitatile romanesti din Occident au reprezentat multa vreme principala forta de opozitie fata de regimul totalitar. Regimul comunist, asa cum stim, a subminat fara nici un fel de scrupul unitatea si autoritatea emigratiei romanesti. Urmarile invrajbirii si ale dezinformarii comuniste s-au facut simtite multa vreme si, din pacate, urmele lor dainuie chiar si acum. Intre fratii nostri de “dincolo” a persistat neincrederea si dupa 1989 si, mai mult, s-a intamplat ca, in unele cazuri, cei care au revenit in tara sa fie primiti cu suspiciune si lozinci denigratoare.

In ciuda acestor dificultati si dezamagiri, cred ca in ultimii trei ani am reusit sa articulam o strategie de apropiere intre tara si romanii din afara frontierelor. S-au creat institutii care sa raspunda nevoilor lor.  In 1998 a fost adoptata Legea privind acordarea de sprijin pentru comunitatile romanesti, s-a infiintat Centrul „Eudoxiu Hurmuzachi”, s-a instituit un fond la dispozitia Primului Ministru destinat romanilor de pretutindeni. In plus, ceea ce era o simpla directie, care functiona pe langa Departamentul Informatiilor Publice al Guvernului, a devenit, in decembrie 1998, Departamentul Romanilor de peste Hotare, subordonat direct Primului Ministru. Concomitent, in Parlament, au fost infiintate doua subcomisii, la Camera Deputatilor si la Senat, care se ocupa in mod special de relatia cu romanii de peste hotare. Incepand din 1999 exista un consilier personal al presedintelui, pentru inlesnirea dialogului si cooperarii intre aceste foruri si promovarea relatiilor Presedintiei cu romanii de pretutindeni. In cadrul programului ARC, am avut contacte permanente cu reprezentanti ai organizatiilor romanesti din statele vecine si din Occident, cu profesori, elevi si studenti, in special din Bucovina si Basarabia. Este pentru prima oara in istorie cand Romania are o astfel de strategie si o aplica.

 

Un consiliu de reprezentare democratica

Proiectul pe care il discutam astazi vine in completarea rezultatelor obtinute pana acum. Este momentul sa punem bazele acelui for reprezentativ al romanilor de pretutindeni pe care marea majoritate a acestora si-l doreste si sa le oferim un cadru legal in care sa-si poata exprima punctele de vedere fata de politicile statului care li se adreseaza.

Raportata la numarul de locuitori, Romania este unul dintre statele europene cu cea mai numeroasa populatie in afara frontierelor. Milioane de romani realizati profesional pe toate meridianele lumii reprezinta tot atatea milioane de contacte ale Romaniei in lumea afacerilor, in lumea stiintei si culturii, in lumea marii industrii si in alte domenii in care conationalii nostri si-au demonstrat performanta in strainatate.

Daca am reusit sa constituim institutiile statului care sa promoveze relatia cu romanii de pretutindeni, trebuie sa construim acum si cealalta jumatate a podului, pentru a permite conationalilor nostri sa-si exprime si sa-si sustina propriile interese in Romania. Realizarea unui dialog permanent si eficient intre toti romanii, indiferent de domiciliu, este cu atat mai necesara in era globalizarii in care intram acum.

Consiliul Superior de Reprezentare a Romanilor de Pretutindeni va avea un mandat consultativ. Fiind insa rezultatul unor alegeri libere, asa cum se prevede in proiect, acest Consiliu va avea un caracter democratic. Mandatul sau va fi deci nu doar consultativ, ci si reprezentativ in fata autoritatilor statului roman. Acesta este elementul nou, prin care se incearca o coagulare a romanilor din afara tarii in scopul mai bunei reprezentari a intereselor lor de catre cei pe care ei insisi ii aleg. Si cred ca acest exercitiu democratic va putea sa contribuie, in fine, la gasirea unor voci care sa-i reprezinte cat mai bine, dar si la unitatea romanilor din afara tarii care, trebuie sa recunoastem, sunt foarte dispersati si rareori reusesc sa aiba o voce comuna care sa-i reprezinte si prin intermediul careia interesele fundamentale ale poporului roman sa poata sa fie exprimate si pe aceasta cale.

 

Dificultati exista, dar le putem depasi

Bineinteles, demersul pe care il initiem acum, in mod oficial, nu este usor. Dimpotriva, el este chiar dificil si aceasta afirmatie se bizuie pe experienta intalnirilor pe care le-am avut pana acum, inclusiv in timpul in care am tinut cursuri in strainatate. Am putut sa vad atunci, din perspectiva unui om obisnuit, ca profesor in Occident, cat de diferit sau chiar contradictoriu sunt privite lucrurile de catre romani chiar in cadrul aceleasi comunitati. Din pacate, trebuie sa plecam chiar de la aceasta baza. Va fi un proiect anevoios, dar aceasta nu trebuie sa ne demobilizeze. Nadajduiesc ca problemele vor fi rezolvate in urma discutiilor in Parlament si a eforturilor pe care institutiile abilitate le vor face in acest sens. Si nadajduiesc ca spiritul de colaborare interinstitutionala si de cooperare multilaterala in care a fost initiat acest proiect, respectand dorinta confratilor nostri de peste hotare de a nu fi victimele partizanatului politic, va fi pastrat si in viitor. Apelez deci la toate fortele politice sa inceapa discutarea acestui proiect, pentru ca romanii din afara hotarelor tarii sa-si poata desemna candidatii cat mai repede, chiar pana la toamna, astfel ca desemnarea lor sa aiba loc in paralel cu derularea alegerilor generale din tara. Acesta este scopul pe care ni-l propunem. Ar fi extraordinar ca, in acelasi timp cu procesul democratic de alegere a parlamentarilor in Romania, sa se desfasoare si in afara tarii un proces democratic de alegere a reprezentantilor in Consiliul comunitatilor romanesti.

Am avut placerea sa gazduiesc la Cotroceni, chiar in aceasta sala, in toamna trecuta, un prim Forum al Presei Romane de Pretutindeni. Cu acea ocazie, intreaga clasa politica s-a angajat sa urgenteze crearea unui cadru care sa permita romanilor de pretutindeni sa fie reprezentati pe langa institutiile statului roman. Faptul ca acestei promisiuni, facute in mod public acum sase luni, i se pune astazi prima si cea mai importanta piatra de temelie, este un pas important spre normalitate in relatia dintre romanii din tara si cei aflati astazi in afara frontierelor tarii.