Discurs la aniversarea a 10 ani de activitate in Romania a Asociaţiei Salvaţi Copiii,

 Bucureşti, 14 aprilie 2000 

 

Regasirea copilariei pierdute

Indiferent de cat de grea este viata, de cat de greu ne incearca ea, cand privim in urma ne reamintim intotdeauna de copilaria noastra, de dragostea cu care am fost inconjurati de cei din jur, de jocurile si de prietenii de demult, de visurile si de sperantele nenumarate pe care cei mai multi dintre noi le-am avut atunci si poate am continuat sa le avem de-a lungul vietii.

Copilaria este perioada inocentei, a sufletului generos, a manifestarilor spontane. Este perioada in care raspandesti in jurul tau dragoste si bucurie, daca primesti dragoste si grija parinteasca. A lipsi un copil de toate acestea reprezinta una dintre cele mai mari crime pe care le comit adultii. Cand un copil simte frica sau durere, el devine  neputincios in fata indiferentei si a lipsei de iubire.

Este dureros si foarte trist ca in Romania mai exista – ca si in multe alte tari, oricat de evoluate ar fi ele – copii care nu au copilarie. Trebuie sa luptam cu totii impotriva furtului de copilarie, impotriva indiferentei si apatiei fata de orice copil ale carui viata si vise au fost transformate in cosmaruri. Mai mult decat atat, avem datoria sa-i ajutam sa-si recupereze macar o parte din copilaria pierduta. Sa nu uitam ca toti acesti copii defavorizati sunt suflete nevinovate, sfaramate de iresponsabilitatea adultilor, oricine ar fi ei, incepand cu cei din familie, din comunitate, din administratia locala si centrala.

O faimoasa educatoare americana, Emma Goldman, spunea: „Nimeni nu a inteles inca pe deplin ca in inima unui copil sta ascunsa o uriasa cantitate de simpatie, de bunatate si de generozitate. Datoria unei adevarate societati este sa descopere aceasta comoara”.

Datoria de a alege intre bine si rau, intre adevar si minciuna si modul cum ne-o indeplinim defineste constiinta noastra morala. De fiecare data cand alegem binele, frumosul si adevarul, dovedim ca nu traim ca niste oameni vestejiti inainte de vreme. Deci este si o problema a noastra, nu este numai o problema a copiilor.

In toata viata mea, pentru ca destinul a facut sa am aproape astfel de copii defavorizati, dar mai ales in ultimii zece ani, cand am fost in contact cu asociatii din societatea civila, am constatat ca oamenii devin mai buni daca se ocupa cu adevarat de copii si daca pun suflet in aceasta actiune. Am fost impresionat ca presedinta Asociatiei Salvati Copiii a preferat ca, in locul unui bilant al activitatii organizatiei, sa ne vorbeasca despre Misu, Ioana si Catalin. Istoria vietii lor spune mai mult decat orice proiecte, oricat de frumoase ar fi ele.

Stiu ca imprejurul nostru exista mult loc pentru mai bine. Saracia sau lipsa de fonduri nu este o scuza pentru cei care va intorc spatele si pentru cei care se prefac ca nu va vad pe voi, copiii. In pofida lor, eu va rog sa aveti incredere in puterea voastra de a zambi si in toti acei oameni buni pe care i-ati intalnit si pe care ii veti mai intalni. Caldura inimii lor va poate ajuta sa va regasiti entuziasmul copilariei.

 

Recunostinta celor care au dat copiilor uitati a doua sansa

Vin acum de la Radio, unde am avut o emisiune „in direct”. In finalul acestei emisiuni, dupa ce am fost intrebat despre dezastre naturale, despre problemele economice ale tarii, despre buget si altele, am abordat si aceasta problema a copiilor. Si am incheiat emisiunea cu un omagiu adus tuturor celor care s-au gandit sa salveze copii aflati in dificultate, sa le faca viata mai buna si mai frumoasa, sa le schimbe destinul. Datoram recunostinta tuturor celor care, de-a lungul vietii lor, au  facut ceva pentru copii si mai ales pentru cei defavorizati: i-au spalat, i-au imbracat, au tinut locul parintilor sau al comunitatilor care i-au abandonat.

As vrea acum, ca presedinte, sa multumesc in mod special Asociatiei Salvati Copiii in numele poporului roman, pentru bucuria si fericirea aduse in viata copiilor pe care i-au ajutat. Timp de zece ani, aceasta asociatie a dovedit ca poate actiona cu o forta nebanuita, oferind multor copii o a doua sansa. Stim cu totii cat suflet, timp si energie ati pus in activitatea pe care ati desfasurat-o in favoarea celor mici si necajiti. Datorita unor oameni ca dumneavoastra, ei au descoperit ca nu sunt singuri in fata suferintei si a durerii.

Ati dovedit ca alinarea copiilor in dificultate este posibila, in ciuda tuturor greutatilor cu care se confrunta inca societatea noastra. Fara aceasta participare directa ar fi fost inutile toate marile proiecte, inclusiv proiectul Copiii Romaniei, pe care l-am lansat in prima zi a anului in care incepeam mandatul. Am facut-o pentru a arata ca, alaturi de marile probleme cu care urma sa ne confruntam si chiar ne-am confruntat, situatia copiilor abandonati era si ramane o problema stringenta. Apelul lansat de mine ar fi ramas fara efect daca nu ar fi existat astfel de asociatii care sa puna in practica, cu succes, indatorirea noastra, a tuturor, de a-i ajuta pe cei in nevoie.

Imi amintesc ca un om al Bisericii spunea: „Testul moralitatii unei societati sta in lucrurile pe care ea le face pentru propriii copii”. Degeaba si-ar propune lumea proiecte generoase, daca nu este capabila sa aiba grija de propriii sai copii.

In final, ma adresez din nou copiilor aici prezenti. Va doresc sa nu va pierdeti niciodata speranta si sa aveti intotdeauna parte de prieteni adevarati cum va sunt cei de la Asociatia Salvati Copiii. Impreuna cu ei, ati putut descoperi jocul si basmele copilariei, bunatatea, dragostea si devotamentul.

Dorind sa dau si o expresie grafica sentimentelor mele de apreciere a Asociatiei Salvati Copiii, ofer conducerii sale aceasta diploma de excelenta, la aniversarea a zece ani de la activitate.