Alocuţiune la şedinţa de bilanţ a activităţii Curţii de Conturi, Bucureşti, 16 martie 2000 

 

Exigenta fara exceptii

Conform unei practici obisnuite in orice societate democratica, la inceput de an, institutiile statului isi prezinta in mod public bilantul activitatii desfasurate pe parcursul anului precedent. Atunci cand o institutie de importanta Curtii de Conturi a Romaniei face acest lucru, bilantul se transforma intr-un eveniment de interes general. Si aceasta pentru ca nimanui nu ii este indiferent modul in care sunt utilizate fondurile publice, cum este administrata averea publica si daca, la sapte ani de la infiintare, a reusit sau nu Curtea de Conturi sa se impuna in calitate de institutie suprema de control financiar.

De-a lungul anilor, am studiat cu atentie rapoartele Curtii de Conturi, pregatindu-ma pentru sedintele Consiliului National de Actiune Impotriva Coruptiei si Crimei Organizate, dar si cu mult inainte de a fi presedinte, cand aceste rapoarte publice ale Curtii de Conturi mi-au oferit o imagine exacta asupra activitatii acesteia si mai ales asupra folosirii banului public. De multe ori mi-am pus problema cine sunt cei care se afla in spatele acestor documente. Si am descoperit, dincolo de competenta si sobrietatea unor juristi si specialisti in finante care se ocupa de cifre si articole de legi, acea abnegatie pentru profesiunea aleasa pe care ti-o da numai un inalt spirit civic.

Direct interesati de activitatea Curtii de Conturi – desigur, din puncte de vedere diferite – sunt atat cei care gestioneaza corect averea publica si au responsabilitati in acest domeniu, cat si cei care inca mai delapideaza sau cheltuiesc in mod nejustificat banul public. Iar deasupra tuturor este interesul national pentru modul in care sunt folosite fondurile publice pe plan central si local, pentru modul in care este administrat patrimoniul public, pentru activitatea Bancii Nationale si a bancilor cu capital majoritar de stat, pentru modul in care sunt folosite creditele si garantiile guvernamentale, pentru corectitudinea cu care persoanele juridice isi achita obligatiile fata de stat. Poate este un detaliu, dar, ascultand expunerea presedintelui Curtii de Conturi, am fost impresionat de faptul ca autoritatea Curtii de Conturi se manifesta la fel de exigent fata de felul in care este folosit banul public in curtea proprie. Este un lucru mai rar intalnit. Intotdeauna cand incepi cu tine insuti esti mai convingator in raport cu ceilalti si castigi o autoritate reala.

 

Controlul preventiv

Fata de datele raportului, cred ca se impune cresterea exigentelor controlului preventiv in vederea diminuarii neconcordantei dintre avizele favorabile date de acesta si concluziile de incalcare a legalitatii financiare de catre ordonatorul de credite, constatate la controlul ulterior. Actul de control ulterior trebuie sa tina permanent pasul cu dinamica schimbarilor legislative in materie, iar procedurile sa sporeasca ponderea de atentionare a ordonatorului de credite in ceea ce priveste legalitatea actelor financiare.

Ca domeniu de inalt profesionalism, controlul financiar (atat cel preventiv, cat si cel ulterior) are nevoie de specialisti exigenti deopotriva cu altii si cu ei insisi, care sa refuze orice rabat sau compromis. Vad in ei exponentii noului model de functionar public din Romania, ferm, neinfluentabil, obiectiv si onest in exercitarea atributiilor sale. In acest context, atrage atentia faptul ca, din cauzele supuse spre solutionare colegiilor jurisdictionare in anul 1999, circa o treime au reprezentat contestatii impotriva actelor de imputatie. Aceasta realitate nedorita trebuie sa constituie pentru conducerea Curtii de Conturi un semn de intrebare cu privire la corectitudinea unora dintre actele de constatare ale reprezentantilor sai.

Este firesc ca deciziile Curtii de Conturi sa poata fi atacate la Curtea Suprema de Justitie, sectia de contencios administrativ, nu numai de procurorul general financiar, ci si de alte persoane care se considera lezate de masurile Curtii de Conturi. Faptul ca, in anul precedent, au fost inregistrate la Curtea Suprema de Justitie 192 de dosare avand ca obiect cai de atac exercitate direct impotriva solutiilor pronuntate de Curtea de Conturi sau impotriva sentintelor pronuntate de Curtea de Apel Bucuresti cu privire la hotarari ale Curtii de Conturi, impune o analiza severa a modului in care litigiile in cauza au fost analizate de catre judecatorii financiari ai Curtii de Conturi.

Un rol sporit revine procurorilor financiari, indatorati sa vegheze asupra respectarii legii in toate cauzele supuse jurisdictiei Curtii. Nu voi insista asupra unor aspecte negative, pentru ca ele au fost tratate intr-o maniera neobisnuit de critica in raportul prezentat de presedintele Curtii de Conturi.

 

Credibilitatea institutiei

Curtea de Conturi este una dintre institutiile importante in care am crezut si continuu sa cred. Multi dintre dumneavoastra, judecatori si procurori financiari, juristi si economisti, ati demonstrat, in ciuda dificultatilor reale de ordin material si a piedicilor pe care le intampinati in activitatea dumneavoastra, ca institutia Curtii de Conturi este un simbol al statului de drept. Prin dumneavoastra, Curtea isi va putea intari autoritatea, dobandind prestigiu si credibilitate in procesul reformei economice, recunoastere si apeciere din partea organismelor internationale in procesul de integrare in Comunitatea Europeana. Curtea de Conturi a primit, de altfel, sarcina expresa de a elabora cat mai grabnic si de a pune in aplicare norme metodologice de audit in domeniul mediului inconjurator si de a supraveghea utilizarea rationala a fondurilor publice destinate masurilor ecologice. Este un semn elocvent al increderii de care se bucura pe plan extern, dar si o mare responsabilitate pe care sunt convis ca va sti s-o onoreze.