Alocuţiune la
şedinţa de bilanţ a activităţii Curţii de Conturi, Bucureşti, 16 martie
2000
Exigenta fara
exceptii
Conform unei practici
obisnuite in orice societate democratica, la inceput de an, institutiile
statului isi prezinta in mod public bilantul activitatii desfasurate pe
parcursul anului precedent. Atunci cand o institutie de importanta
Curtii de Conturi a Romaniei face acest lucru, bilantul se transforma
intr-un eveniment de interes general. Si aceasta pentru ca nimanui nu ii
este indiferent modul in care sunt utilizate fondurile publice, cum este
administrata averea publica si daca, la sapte ani de la infiintare, a
reusit sau nu Curtea de Conturi sa se impuna in calitate de institutie
suprema de control financiar.
De-a lungul anilor,
am studiat cu atentie rapoartele Curtii de Conturi, pregatindu-ma pentru
sedintele Consiliului National de Actiune Impotriva Coruptiei si Crimei
Organizate, dar si cu mult inainte de a fi presedinte, cand aceste
rapoarte publice ale Curtii de Conturi mi-au oferit o imagine exacta
asupra activitatii acesteia si mai ales asupra folosirii banului public.
De multe ori mi-am pus problema cine sunt cei care se afla in spatele
acestor documente. Si am descoperit, dincolo de competenta si
sobrietatea unor juristi si specialisti in finante care se ocupa de
cifre si articole de legi, acea abnegatie pentru profesiunea aleasa pe
care ti-o da numai un inalt spirit civic.
Direct interesati de
activitatea Curtii de Conturi – desigur, din puncte de vedere diferite –
sunt atat cei care gestioneaza corect averea publica si au
responsabilitati in acest domeniu, cat si cei care inca mai delapideaza
sau cheltuiesc in mod nejustificat banul public. Iar deasupra tuturor
este interesul national pentru modul in care sunt folosite fondurile
publice pe plan central si local, pentru modul in care este administrat
patrimoniul public, pentru activitatea Bancii Nationale si a bancilor cu
capital majoritar de stat, pentru modul in care sunt folosite creditele
si garantiile guvernamentale, pentru corectitudinea cu care persoanele
juridice isi achita obligatiile fata de stat. Poate este un detaliu, dar,
ascultand expunerea presedintelui Curtii de Conturi, am fost impresionat
de faptul ca autoritatea Curtii de Conturi se manifesta la fel de
exigent fata de felul in care este folosit banul public in curtea
proprie. Este un lucru mai rar intalnit. Intotdeauna cand incepi cu tine
insuti esti mai convingator in raport cu ceilalti si castigi o
autoritate reala.
Controlul preventiv
Fata de datele
raportului, cred ca se impune cresterea exigentelor controlului
preventiv in vederea diminuarii neconcordantei dintre avizele favorabile
date de acesta si concluziile de incalcare a legalitatii financiare de
catre ordonatorul de credite, constatate la controlul ulterior. Actul de
control ulterior trebuie sa tina permanent pasul cu dinamica
schimbarilor legislative in materie, iar procedurile sa sporeasca
ponderea de atentionare a ordonatorului de credite in ceea ce priveste
legalitatea actelor financiare.
Ca domeniu de inalt
profesionalism, controlul financiar (atat cel preventiv, cat si cel
ulterior) are nevoie de specialisti exigenti deopotriva cu altii si cu
ei insisi, care sa refuze orice rabat sau compromis. Vad in ei
exponentii noului model de functionar public din Romania, ferm,
neinfluentabil, obiectiv si onest in exercitarea atributiilor sale. In
acest context, atrage atentia faptul ca, din cauzele supuse spre
solutionare colegiilor jurisdictionare in anul 1999, circa o treime au
reprezentat contestatii impotriva actelor de imputatie. Aceasta
realitate nedorita trebuie sa constituie pentru conducerea Curtii de
Conturi un semn de intrebare cu privire la corectitudinea unora dintre
actele de constatare ale reprezentantilor sai.
Este firesc ca
deciziile Curtii de Conturi sa poata fi atacate la Curtea Suprema de
Justitie, sectia de contencios administrativ, nu numai de procurorul
general financiar, ci si de alte persoane care se considera lezate de
masurile Curtii de Conturi. Faptul ca, in anul precedent, au fost
inregistrate la Curtea Suprema de Justitie 192 de dosare avand ca obiect
cai de atac exercitate direct impotriva solutiilor pronuntate de Curtea
de Conturi sau impotriva sentintelor pronuntate de Curtea de Apel
Bucuresti cu privire la hotarari ale Curtii de Conturi, impune o analiza
severa a modului in care litigiile in cauza au fost analizate de catre
judecatorii financiari ai Curtii de Conturi.
Un rol sporit revine
procurorilor financiari, indatorati sa vegheze asupra respectarii legii
in toate cauzele supuse jurisdictiei Curtii. Nu voi insista asupra unor
aspecte negative, pentru ca ele au fost tratate intr-o maniera
neobisnuit de critica in raportul prezentat de presedintele Curtii de
Conturi.
Credibilitatea
institutiei
Curtea de Conturi
este una dintre institutiile importante in care am crezut si continuu sa
cred. Multi dintre dumneavoastra, judecatori si procurori financiari,
juristi si economisti, ati demonstrat, in ciuda dificultatilor reale de
ordin material si a piedicilor pe care le intampinati in activitatea
dumneavoastra, ca institutia Curtii de Conturi este un simbol al
statului de drept. Prin dumneavoastra, Curtea isi va putea intari
autoritatea, dobandind prestigiu si credibilitate in procesul reformei
economice, recunoastere si apeciere din partea organismelor
internationale in procesul de integrare in Comunitatea Europeana. Curtea
de Conturi a primit, de altfel, sarcina expresa de a elabora cat mai
grabnic si de a pune in aplicare norme metodologice de audit in domeniul
mediului inconjurator si de a supraveghea utilizarea rationala a
fondurilor publice destinate masurilor ecologice. Este un semn elocvent
al increderii de care se bucura pe plan extern, dar si o mare
responsabilitate pe care sunt convis ca va sti s-o onoreze.