Alocuţiune la incheierea colocviului Poeţii portughezi şi Europa, Bucureşti, 5 martie 2000 

 

Colocviu romano-portughez la Bucuresti

Colocviul romano-portughez, care se incheie astazi, are pentru noi o semnificatie aparte. Rar se intampla ca o vizita de stat sa se termine prin participarea la un colocviu specializat in teme culturale.

In intalnirile pe care le-am avut ieri cu domnul Presedinte Jorge de Sampaio am vorbit destul de putin despre relatiile culturale bilaterale, tocmai pentru ca aceste relatii sunt foarte bune. Cel mai bun exemplu pentru calitatea acestor relatii este chiar acest colocviu, care a reunit intelectuali de nivel inalt, portughezi si romani, pentru a vorbi despre o Europa in care noi constituim extremitatile ei latine.

Apropiati prin radacinile noastre comune si fascinati de ele, ne putem astazi intreba daca ne cunoastem noi, portughezii si romanii, pe cat avem dreptul sa speram la acest lucru. Poezia, literatura, cultura, in general, ne pot oferi un prim raspuns.

Imi amintesc ca, in decembrie ’96, reprezentam Romania la Conferinta OSCE de la Lisabona. La sfarsitul Conferintei, Presedintele de Sampaio m-a invitat la Palatul Belem pentru o discutie in doi, la o cafea. Eram presedinte abia de cateva zile si am orientat discutia spre teme culturale care ni s-au dovedit foarte repede amandurora familiare. Am amintit despre Lucian Blaga si Mircea Eliade si despre semnificatia contactului cu Portugalia pentru viata si opera lor. Am vorbit despre Fernando Pessoa si despre unele uimitoare asemanari cu Cioran. Iata: „Simt timpul, spune Pessoa, ca o imensa durere”; „Sa faci o opera si sa marturisesti dupa ce ai terminat-o ca e nereusita, iata una din tragediile sufletului”; „Atunci de ce scriu? Fiindca desi propovaduiesc renuntarea, inca nu am invatat sa o pun pe deplin in practica”. Fermecat de Pessoa, as putea continua mult timp, lungind nepermis durata colocviului dumneavoastra...

Cele doua volume din Cartea nelinistirii in exceptionala traducere a lui Dinu Flamand, pe care Fundatia Culturala Romana le-a editat si ni le-a daruit, Presedintelui Portugaliei si mie, ma dispenseaza sa fac apel la note din vechile mele caiete si ma indeamna sa recurg la inca un citat din Pessoa, deoarece mi se pare adecvat spiritului colocviului pe care il incheiem acum: „Literatura – care este casatoria dintre arta si gandire si o realizare nemaculata de realitate – mi se pare un tel spre care ar trebui sa tinda orice efort uman. A se misca inseamna a vietui, a te rosti este a supravietui. Totul este ceea ce noi suntem, si totul va fi, pentru cei ce ne vor urma in diversitatea timpului, pe masura intensitatii cu care noi l-am imaginat si in masura in care, din toata imaginatia gazduita in trupul nostru, noi am trait acel tot cu adevarat”.

Timp de doua zile, cercetatorii romani si portughezi au vorbit despre relatiile dintre literatura portugheza si Europa si despre literatura europeana, in general. Sunt incredintat, domnule Presedinte de Sampaio, ca dumneavoastra ati asistat deja la nenumarate manifestari consacrate culturii europene, dar noi suntem mandri ca aici, la 5000 de kilometri de Portugalia, exista indeajuns de multi specialisti romani care cunosc atat de bine cultura portugheza si o iubesc intr-atata, incat sa poata vorbi despre ea timp de doua zile.

Inca de acum 25 de ani, in conditiile dificile ale dictaturii comuniste, a existat un nucleu de savanti romani care s-au consacrat culturii portugheze si au intretinut nestinsa flacara interesului pentru limba lui Camöes si a lui Pessoa. Astazi, limba portugheza este predata in patru universitati romanesti si, incepand din acest an scolar, si in cateva licee. O dovada tangibila a interesului romanesc pentru cultura portugheza este si expozitia de carte, deschisa cu aceasta ocazie si in care am putut vedea cat de multi autori portughezi au fost tradusi in limba romana. Pentru reusita acestei initiative si exceptionala contributie la organizarea acestui colocviu, multumesc cu sinceritate presedintelui Fundatiei Culturale Romane. Gratie operei sale, numele lui Augustin Buzura a fost un simbol al zbaterilor adevaratilor intelectuali din generatia sa si va ramane un reper al literaturii romane din aceste decenii de lupta si durere.

 

Poezia defineste popoarele

Comunicarile prezentate in aceste doua zile au avut ca punct de referinta „Poetii portughezi si Europa”. Dar, evocand Portugalia si Europa, profesorii si cercetatorii portughezi prezenti aici s-au gandit desigur si la Romania. La fel, profesorii, cercetatorii si scriitorii romani, atunci cand au vorbit despre Portugalia, si-au evocat, totodata, propria tara. Ne putem intreba daca acest colocviu nu ar trebui sa devina un inceput, un izvor de continuitate pentru alte colocvii si intalniri intre scriitori, traducatori si critici literari, precum si intre studenti din cele doua tari.

Domnul Presedinte de Sampaio mi-a spus ca, dupa discutiile de ieri, intelege mai bine decat inainte limba romana. Am avut eu insumi aceasta impresie in ceea ce priveste limba portugheza. Pentru ca poezia poate insemna uneori si bucuria unui joc, as vrea sa va provoc la ceea ce s-ar putea chema o intamplare artistica. Voi risca sa va citesc in limba portugheza cateva cunoscute versuri din poemul lui Luis de Camöes Os Lusiadas, Canto primeiro, scrise in indepartatul secol al XVI-lea si care evoca expeditia lui Vasco da Gama in Indii. Sper ca le veti recunoaste, in ciuda stangaciei pronuntiei mele:

„As armas e os Baröes assinalados

Que, da Ocidental praia Lusitana,

Por mares nunca de antes navegados

Passaram ainda além da Taprobana,

Em perigos e guerras esforçados,

Mais do que prometia a força humana,

E entre gente remota edificaram

Novo reino, que tanto sublimaram”.

 

Va marturisesc ca, pentru mai multa siguranta, dupa miezul noptii, am tulburat somnul profesorului de limba si literatura portugheza la Universitatile din Bucuresti si Porto, Mihai Zamfir – acum ambasadorul Romaniei la Lisabona – si am incercat o traducere a acestor versuri in limba romana alegand cuvinte cat mai apropiate de limba portugheza:

„Cant armele si pe baronii care,

Din tarmii occidentalei Lusitanii,

Pe mari ce n-au fost inca navigate,

Trecura de ostrovul Taprobanii,

In mari pericole si cu eforturi rare,

Mai mult decat permite forta umana,

In lumi indepartate edificara

Un nou imperiu, ce atat glorificara”.

 

Cat am tradat limba si cat poezia ramane de vazut. Sper, totusi, ca din aceasta, poate extravaganta, incercare a mea, se poate deslusi cum poezia releva substanta noastra comuna. Pentru ca, asa cum s-a spus, „Poezia este locuita de un popor, in aceeasi masura in care limba este locuita de un popor”.

In final, vreau sa multumesc profesorilor si scriitorilor portughezi care si-au daruit timpul si energia pentru a veni in Romania. Pentru lungul drum al integrarii europene, care ne asteapta pe noi, romanii, dialogul cultural romano-portughez reprezinta un sprijin pretios. Suntem recunoscatori, de asemenea, autoritatilor portugheze, al caror exponent de frunte se afla acum printre noi, pentru ca au fost atat de vizibil de partea noastra, in ultimii ani.