Alocuţiune la
ceremonia de primire a Corpului Diplomatic, cu ocazia inceputului de an,
Bucureşti, Palatul Cotroceni, 31 ianuarie 2000
Ansamblul
organizatiilor internationale
Am incheiat cu totii,
cu satisfactie, dar si cu justificata amaraciune, un an exceptional prin
dificultatile si responsabilitatile cu care am fost confruntati in
luarea unor decizii necesare pentru stoparea unor conflicte sangeroase
si prevenirea acutizarii crizelor de pe glob.
Speram si dorim ca,
dupa decizia tarilor membre NATO de a interveni pentru a pune capat
gravelor incalcari ale drepturilor omului din Iugoslavia si decizia
complementara a acelorasi tari, ca si a Uniunii Europene si a statelor
din grupul G-7, de a se angaja cu toate fortele intr-un vast proces de
reconstructie a Sud-Estului Europei, toate aceste organizatii
internationale, impreuna cu Natiunile Unite, OSCE si organizatiile
statelor americane sau francofone, sa-si uneasca efortul de constructie
a unei lumi a dialogului si echilibrelor in beneficiul tuturor
popoarelor.
Romania a asumat pana
la ultimele consecinte adeziunea neconditionata la principiile
democratiei si respectului pentru drepturile omului si a fost alaturi,
cu promptitudine si sacrificii, de partenerii sai din structurile
europene si euro-atlantice in care aspira sa se integreze. A dezvoltat
instrumente de dialog si cooperare intr-o regiune sfasiata de conflicte
etnice si religioase, a consolidat stabilitatea regionala prin actiunile
sale in cadrul Procesului de Cooperare Sud-Est Europeana, al
Organizatiei de Cooperare a Marii Negre, al Initiativei Central-Europene,
al acordurilor trilaterale care continua sa-si dovedeasca eficacitatea
si va proceda in acelasi mod pentru realizarea obiectivelor din Pactul
de Stabilitate in Europa de Sud-Est.
Ma bucur sa amintesc
faptul ca aceasta politica a intrunit o recunoastere absoluta care ne
onoreaza. La Reuniunea OSCE din noiembrie 1999, de la Istanbul, Romania
a fost desemnata sa preia presedintia OSCE pentru anul 2001 iar, prin
decizia Summit-ului UE din decembrie 1999, de la Helsinki, Romania va
incepe in acest an negocierile de aderare la Uniunea Europeana. Din
aceasta pozitie, ne putem concentra cu mai multa eficienta eforturile
pentru realizarea planului de accedere in NATO, pe care l-am discutat in
detaliu cu partenerii nostri si prin indeplinirea caruia dorim sa
contribuim la prevenirea conflictelor, la apararea pacii si securitatii
in Europa.
O viziune ampla si
curajoasa asupra Europei si a lumii secolului XXI incheie un veac tragic
din istoria umanitatii si anunta o perspectiva mai lucida si mai
generoasa asupra viitorului imediat sau mai indepartat al popoarelor
noastre.
Deschidere istorica
spre pace intre oameni si religii
Vizita in Romania a
Sanctitatii Sale Papa Ioan Paul al II-lea confera anului care s-a
incheiat o dimensiune spirituala si simbolica majora. Fara indoiala,
Romania se considera privilegiata pentru faptul de a fi fost prima
comunitate religioasa majoritar ortodoxa care a adresat Bisericii
Catolice si Vaticanului o asemenea invitatie oficiala si de a fi
facilitat, printr-o politica de toleranta si cooperare ecumenica,
decizia Sfantului Parinte de a-i da curs. Dar nu putem limita la
tinuturile stravechiului crestinism carpato-dunarean semnificatia
acestui pelerinaj al Papei in lumea ortodoxa. El anunta o deschidere cu
adevarat istorica spre o noua unitate spirituala a Europei si, mai mult,
spre acea pace mult dorita intre oameni, popoare si religii.
Romania si-a asumat
cu consecventa responsabilitati proprii in aceasta constructie, gazduind
in 1998 cea de-a XII-a Reuniune Internationala Oameni si religii, la
care au participat reprezentanti ai cultelor religioase din toata lumea.
In 1999, romanii L-au intampinat pe Papa Ioan Paul al II-lea cu un
sentiment elevat de infratire spirituala intre ortodocsi si catolici.
Consolidarea
relatiilor bilaterale
Pe planul relatiilor
bilaterale, anul 1999 a fost deosebit de fructuos. Am incercat sa
ridicam la un nivel superior directiile, traditionale deja, ale
raporturilor pe care le dezvoltam cu statele din Europa de Sud-Est;
Parteneriatul strategic cu SUA, consolidat si diversificat prin contacte
politice de mare semnificatie si substanta; relatiile cu totul
privilegiate cu Franta, incununate de vizita de stat pe care am avut
onoarea sa o fac, la invitatia presedintelui Jacques Chirac, in toamna
anului trecut. Adaug cu satisfactie raporturile noastre cu Marea
Britanie, care au intrat intr-o etapa noua dupa vizita premierului Tony
Blair in Romania si am certitudinea ca ele se vor afirma si mai pregnant
cu prilejul vizitei oficiale pe care o voi efectua in Regatul Unit
saptamana viitoare. Nu mai putin, vizita de anul trecut a cancelarului
Schroeder la Bucuresti a dat o noua dimensiune relatiilor romano-germane.
In ansamblu vorbind,
cred ca nu gresesc afirmand ca, in 1999, am conferit mai multa substanta
cooperarii bilaterale cu tarile apartinand Uniunii Europene si Aliantei
nord-atlantice, in consonanta cu prioritatile politicii externe a
Romaniei, asa cum este ea definita prin Strategia de securitate
nationala aprobata de Parlament.
In relatiile cu
Federatia Rusa, vizita la Moscova a primului ministru al Guvernului
Romaniei din toamna a deschis perspective excelente pentru perioada
imediat urmatoare. Dialogul substantial si constant pentru buna
vecinatate si colaborare cu Ucraina si Republica Moldova, Bulgaria si
Albania, Ungaria, Polonia si Austria, Republica Ceha si Slovacia,
Slovenia, Grecia si Turcia a fost intregit printr-o revigorare
importanta a bunelor noastre relatii cu Israelul; prin relansarea
relatiilor noastre cu tarile arabe in cadrul vizitelor pe care le-am
efectuat anul trecut in Kuweit si Qatar si al intalnirilor recente cu
presedintele Autoritatii Palestiniene.
Am beneficiat de
sprijinul constant al Japoniei si al Chinei, am confirmat relatiile
noastre cu Republica Coreea. Dimensiunea caucaziana si caspica a
consolidarii relatiilor in zona a fost si ea reprezentata substantial
prin amplificarea dialogului bilateral.
Aceste multiple
prioritati nu sunt exclusive. Am convingerea ca, prin intalnirile
convenite pentru anul 2000, vom asigura si celelalte tari prietene de
soliditatea sentimentelor noastre si deosebitul nostru interes pentru
dezvoltarea si aprofundarea relatiilor cu acestea.
Am avut prilejul, in
Canada, la Moncton, anul trecut, sa reiau numeroase contacte personale
cu sefi de stat ai tarilor francofone din Africa. Ne intalnisem la
Summit-ul Francofoniei de la Hanoi din 1997, cand Romania a cedat, in
favoarea unei tari africane, onoarea de a gazdui, conform unor
intelegeri anterioare, o reuniune la varf a Francofoniei. Am decis
astfel tocmai pentru a marca importanta pe care o acordam relatiilor
noastre cu tarile continentului african, de la Egipt la Africa de Sud.
Continuam sa acordam
toata atentia legaturilor cu India si Pakistan, iar intentia mea ferma
este de a nu-mi incheia mandatul de Presedinte al Romaniei fara a
raspunde invitatiilor oficiale si deosebit de calduroase de a efectua un
turneu diplomatic in America Latina, de care suntem legati prin limba si
cultura.
Sunt convins ca, in
anul 2000 si anii urmatori, dorinta Romaniei de a fi un partener
consecvent al tuturor tarilor de care ne leaga o veche traditie de
cooperare si care militeaza ca si noi pentru o lume a dialogului si a
echilibrelor va fi confirmata in beneficiul popoarelor in slujba carora
ne aflam.
Dificultatile pot fi
depasite
Confruntata pe
parcursul intregului an 1999 cu mari dificultati interne, de la varful
de sarcina al datoriei externe pana la violenta marsurilor spre
Bucuresti ale minerilor, de la costurile unei reforme complexe la o
criza de guvern, de la negocierile cu FMI la aprobarea in Parlament a
sprijinirii interventiei NATO pentru aplanarea conflictului din Kosovo,
Romania a dovedit ca este un stat cu o democratie matura si eficienta,
reusind sa depaseasca aceste dificultati si indreptatind astfel
increderea partenerilor sai externi.
Daca programul
propus de guvernul Romaniei se va desfasura in parametrii prevazuti,
anul 2000 va fi primul an de crestere economica sanatoasa, punand bazele
strategiei pe termen mediu pe care ne pregatim sa o discutam cu Uniunea
Europeana si institutiile financiare internationale.
Am convingerea ca vom
reusi sa ne respectam angajamentele si ca drumul Romaniei spre progres
si prosperitate incepe cu adevarat.
Cred ca se cuvine sa
ne bucuram impreuna pentru succesele Romaniei, fiindca eforturile
noastre nu ar fi fost bine cunoscute si apreciate, daca nu ar fi fost
sprijinite de reprezentantii diplomatici ai tarilor cu care Romania
intretine relatii stabile si fructuoase.
Multumesc
Excelentelor Voastre si va doresc un An Nou fericit.