Alocuţiune la reuniunea Delegaţiei Permanente a Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat,

 Bucureşti, 30 ianuarie 2000 

 

Declaratie de incredere

Va multumesc pentru increderea pe care mi-ati acordat-o in 1992, pentru increderea pe care mi-ati acordat-o in 1996 si pentru increderea pe care mi-o acordati acum. Intr-un moment dificil pentru Partidul National Taranesc Crestin Democrat, cand multi se pregatesc sa ia distanta fata de dificultatile cu care acesta se confrunta, sunt aici pentru a va prezenta mesajul meu de incredere si sustinere.

 

Gestul unui mare diplomat roman

Nu este pentru prima data cand Partidul National Taranesc se afla intr-o astfel de situatie. Istoria a retinut asemenea imprejurari, dar dintre ele voi alege doar una.

Inainte de cel de-al doilea razboi mondial, cand Armand Calinescu, Virgil Potanca, Dinu Simion si alti fruntasi au parasit Partidul National Taranesc, aflat atunci in opozitie si intr-o situatie dificila, preferand sa intre in camarila Regelui Carol al II-lea, marele jurist si diplomat roman Nicolae Titulescu, fost membru al guvernului taranesc, fara a fi membru al Partidului National Taranesc, a trimis conducerii partidului din acea vreme urmatoarea telegrama: “In momentul in care vad ca unii fruntasi ai Partidului National Taranesc gasesc cu cale sa paraseasca partidul, cer ca o onoare inscrierea mea in partidul dumneavoastra ca simplu soldat si fara conditii”.

 

Exercitiul democratiei se dovedeste dificil

Partidele, in general, asigura exercitiul democratiei. Partidele istorice asigura in plus cultura democratiei. Partidul National Taranesc este simbolul rezistentei. Nu intotdeauna este usor sa rezisti in opozitie si mai greu este sa rezisti atunci cand ti s-a incredintat puterea. Si poate nimeni nu cunoaste mai bine acest lucru decat conducatorii de ieri si de azi ai Partidului National Taranesc.

In seara dinaintea inceperii lucrarilor Delegatiei Permanente, mai bine zis cand seara se ingemana cu noaptea, am fost acasa la presedintele partidului, domnul Ion Diaconescu. M-a intampinat in cele trei camere mici si intunecoase de bloc ceausist, in care locuieste si acum, si am discutat mai multe ore. Imi povestea domnul Ion Diaconescu cum s-a intors din cei 18 ani de puscarie comunista in care traise cu speranta ca, dincolo de zidurile inchisorii, de unde nu avea nici un fel de veste, exista oameni care sunt solidari cu cei care sufereau pentru democratie, pentru dreptate si pentru libertate. In momentul in care s-a dus, ca orice om in clipele grele, in satul sau de nastere, in Botesti, a constatat ca oamenii se fereau din calea lui, ascunzandu-se dupa porti. O teama care era, dar nu intrutotul, justificata.

Cand a inceput Revolutia, oamenii care suferisera in inchisori au venit printre primii in Piata Universitatii si au participat direct la toate actiunile si manifestarile exprimand o vointa comuna pentru schimbare si democratie. Dar dupa prima reactie de simpatie, cand au inceput, bine organizate, scenariile ostile impotriva PNT, s-a ajuns ca lideri ai partidului sa fie imbarcati si dusi cu tab-ul ca sa scape de furia unei multimi care, ma intreb: ce avea de impartit cu acesti oameni? Si lucrurile nu s-au oprit aici. Prima data cand fostii deti-nuti politici s-au dus sa-l comemoreze pe Ion Mihalache, simbolul luptei pentru drepturile taranilor, in propriul lui sat, o ploaie de pietre s-a abatut asupra lui Ion Diaconescu si a celor care erau cu el. Acum nu mai ploua cu pietre. Exista insa un torent de violenta verbala care, mai ales in ultimele zile, pare ca matura totul in cale. Este momentul sa ne intrebam de ce.

Sigur ca nici un partid care se afla la putere in conditii dificile nu se asteapta, in asemenea momente, la mari manifestatii de simpatie si dragoste. Dar de ce aceasta ura inversunata? De unde vine ea?

 

Ura impotriva celor ce refuza haosul si minciuna

Nu sunt oare instigatorii exact aceia care au fost si in regimul comunist, cei care au distrus tara? Nu sunt oare tot ei, cei care au acaparat bani si bunuri dupa Revolutie? In Partidul National Taranesc sunt marii bogati, marii profitori si marii mafioti? In acest partid care – nu este un titlu de lauda – nu a reusit si nu reuseste sa scoata nici un biet ziar saptamanal? Eu, care privesc cu atentie acest lucru, nu spun ca in randurile acestui partid mare si important nu s-au strecurat oameni care nu aveau ce sa caute aici, oameni care au venit pentru a profita, oameni care au cedat in fata tentatiilor. Dar a intervenit partidul pentru a impiedica justitia sa actioneze? A intervenit cineva pentru anularea mandatului de arestare a primarului din Arad? A intervenit cineva in favoarea acelui functionar superior al guvernului, care a fost anchetat pentru mita, judecat si condamnat? S-a intervenit in favoarea subprefectului de Dolj? Sau a primarului sectorului 4 din Bucuresti care a fost anchetat in stare de arest, judecat si condamnat? A fost cineva protejat atunci cand au existat dovezi privind incalcari ale legii? Cred ca tocmai acest lucru deranjeaza pe cei care doresc haos, care doresc ca totul sa continue intr-o mare de minciuna si de dezinformare si sa acopere marile abuzuri comise de vechea guvernare.

Sigur ca, in cei trei ani in care PNTCD a fost la putere, au fost dificultati, au fost erori, dar a fost si perioada de constructie a noii case romanesti de nivel european in care s-au croit planurile, in care s-au pus pilonii, in care s-au ridicat zidurile si noi vom pune si acoperisul. Sigur ca orice constructie conceputa pentru un secol si pentru un mileniu zideste in ea o suferinta. Si sigur ca in aceasta casa nu sunt asigurate toate “instalatiile” care ne pot aduce de pe acum confortul pe care il dorim. Dar cine are dreptul sa ne huleasca? Cei care au demolat? Cei care au furat materialele? Cei care au aruncat cu piatra? Cei care au stat si stau pe margine cartind impotriva celor care si-au asumat sarcina atat de dificila de a construi? Nu aveti dreptul sa cedati in acest moment.

 

Forta de a construi si de a suferi pentru zidire

Nu aveti dreptul sa va rusinati cu ceea ce ati facut bun, asa cum trebuie sa separati graul de neghina. Clarificarea este un lucru pretios care, ca toate lucrurile pretioase, trebuie platita scump. Aceasta clarificare a inceput aici, aceasta clarificare trebuie continuata. Va rog sa mergeti in organizatiile dumneavoastra, in judetele, in orasele si in satele dumneavoastra si sa le spuneti tuturor oamenilor care au fost si sunt alaturi de dumneavoastra ca acum trebuie sa aleaga. Cei care au de gand sa-si foloseasca pozitia in partid pentru avantaje personale in aceasta situatie dramatica a tarii, sa plece acum. Cei care au de gand sa profite, sa plece acum. Cei care se tem, cei care nu sunt in stare sa duca lupta mai departe, sa plece acum. Si sa ne lase ca, in acest an dramatic pentru Romania, sa continuam ceea ce am inceput. Pentru ca Partidul National Taranesc Crestin Democrat are in spate o istorie de care nu are de ce sa-i fie rusine. Partidul National Taranesc Crestin Democrat are asigurat si un viitor prin transformarile profunde care s-au petrecut in Romania in acesti ani. Trebuie sa ducem la bun sfarsit ceea ce am inceput.

As dori, inainte de a va multumi, sa va adresez acest indemn: nu ezitati, nu va temeti, nu va ganditi la ceea ce poate fi bine pentru dumneavoastra, ganditi-va la ceea ce este bine pentru tara. Si inchei cu cuvintele Ecclesiastului: daramarea isi are timpul ei, dupa cum si zidirea isi are timpul ei.