Discurs la
aniversarea a zece ani de la infiinţarea Partidului Naţional Liberal,
Bucureşti, Palatul Parlamentului, 19 ianuarie 2000
Preocuparile PNTCD
sunt problemele tarii
In numele Conventiei
Democratice din Romania, salut Congresul unui mare partid istoric care
si-a strans cei mai buni membri intr-un moment in care tara, pe care a
intregit-o si a cladit-o, se afla din nou la rascruce. In 1996 Romania
trebuie sa opteze prin vot intre progres si stagnare, intre o bunastare
reala si promisiuni fara acoperire, intre morala crestina si degradarea
morala, intre valoare si incompetenta. Si ea isi intoarce din ce in ce
mai mult privirile spre noi. Spre dumneavoastra. Iata de ce imi permit
sa afirm ca discutand, aici si acum, problemele partidului, discutati,
de fapt, problemele tarii. Pe fiecare dintre deciziile pe care le veti
lua apasa aceasta raspundere grea, dar onoranta. Este o raspundere pe
masura acestui partid si a fiecaruia dintre dumneavoastra.
Spre deosebire de
multe formatiuni politice, inscrise doar intr-un registru la tribunal,
Partidul National Taranesc este inscris in cartile de istorie. Nici
macar dusmanii lui n-au izbutit sa rescrie istoria Romaniei din acest
secol fara sa-i pomeneasca numele, fara sa-i citeze personalitatile,
dupa ce le condamnasera la moarte sau la ani nesfarsiti de puscarie.
Radacinile unui
partid istoric
Partidul National
Taranesc este un partid puternic pentru ca are radacini trainice. Dupa
Marea Unire, el a adus valorile luptei de veacuri a romanilor din
Transilvania alaturi de traditiile seculare ale taranimii din vechiul
Regat. In felul acesta a izbutit sa devina marele partid al Romaniei
Mari, legat de largi categorii sociale care asteptau de multa vreme o
forta politica autentic nationala, capabila sa le reprezinte interesele.
Partidul National
Taranesc a fost si este puternic pentru ca a privit Puterea ca pe o
datorie si nu ca pe un scop. Anii lui de opozitie au fost mai numerosi
decat cei de guvernare pentru ca marile personalitati care au condus
partidul, in primul rand Iuliu Maniu si Ion Mihalache, au impus o linie
politica legata de apararea acelor romani care nu erau aparati de nimeni.
Asa a fost creat un partid cu o popularitate enorma si trainica,
impotriva caruia comunismul nu a putut lupta decat cu tancurile.
Credinta si refuzul
de a-ti trada idealurile
PNT a fost si este
puternic pentru ca si-a intemeiat ideologia si actiunea pe credinta. In
conditii grele, credinta conduce la sacrificiu. Nu poate exista un mare
curent politic care sa nu aiba la baza un mare sacrificiu. Pe parcursul
celor patruzeci de ani de comunism, zeci de mii de membri, in frunte cu
liderii partidului, au infruntat plutoane de executie, torturi,
inchisori si domicilii fortate, dezmembrarea familiilor si confiscarea
tuturor bunurilor, pentru ca nu au acceptat sa-si tradeze credinta.
Astazi, cand vedem in jurul nostru partide facute si refacute numai
pentru a pastra avantajele puterii, trebuie sa ne intoarcem privirea la
exemplul acestui partid care a ales martiriul pentru a nu-si trada
idealurile.
PNT a fost si este
puternic pentru ca n-a disparut niciodata. Iar aici se cuvine sa amintim
ceea ce nu am uitat si nu avem dreptul sa uitam: rolul lui Corneliu
Coposu in supravietuirea acestui partid. Cand o tara intreaga spera
sa-si indulceasca suferintele printr-o formula de tip perestroika,
Corneliu Coposu inscria Partidul National Taranesc din Romania in
Uniunea Europeana a Partidelor Crestin Democrate. Un gest de vizionar,
prin care s-a raliat acelui curent politic european care a permis
renasterea Germaniei si a Italiei dupa ani lungi de dictatura si de
razboi. In decembrie 1989, cand comunismul s-a prabusit, cand cei mai
multi dintre noi se intrebau ce urmeaza, Corneliu Coposu era pregatit.
Asa se explica nu numai rapida renastere a PNTCD, ci si dezvoltarea sa
ulterioara, in ciuda unor adversari numerosi, care au facut apel la cele
mai murdare mijloace, de la insulte si calomnii, la amenintari si
violenta deschisa. Partidul de azi isi aseaza forta pe o noua generatie
de membri, pe numerosii tineri atrasi de ideile lui, pe oamenii din sate
si orase, pe multi reprezentanti ai marilor valori intelectuale,
academicieni, universitari, cercetatori, creatori de arta.
Alegerile din 1996
vor fi castigate de CDR
Corneliu Coposu a
fost, de asemenea, creatorul si primul presedinte al Conventiei
Democratice din Romania, pe care a apreciat-o drept unica sansa a
opozitiei democratice de a accede la putere. In ultimii ani, aceasta
apreciere a fost confirmata de realitate. Anul acesta ea este chemata sa
schimbe destinele tarii.
Fara marea figura a
lui Corneliu Coposu, Conventia nu ar fi existat. Dupa cum, ea nu ar fi
avut nici aceeasi cuprindere, nici aceeasi forta si nici aceleasi
perspective fara stradania de zi cu zi a lui Ion Diaconescu si a
celorlalti membri marcanti ai PNTCD, ai liderilor unor organizatii
civice importante, care, prin efort si intelepciune, au contribuit
decisiv la constituirea si dezvoltarea principalei aliante politice a
opozitiei democrate din Romania. In numele milioanelor de simpatizanti
ai Conventiei Democratice, le multumesc tuturor si va multumesc
fiecaruia dintre dumneavoastra.
Acest Congres
deschide un an in care Conventia Democratica va castiga in alegerile
locale, generale si prezidentiale si va aduce in fruntea tarii un guvern
CDR. In toate aceste structuri, reprezentantii PNTCD vor avea de jucat
un rol greu si important, pentru ca acest partid este un pilon de baza
al aliantei spre care se indreapta azi sperantele tot mai multor romani.
Fiecare dintre noi a
avut, la un moment sau altul, ezitari, cedari sau indoieli. Suntem
oameni. Suntem manati de orgolii si de pasiuni. Dar stiu ca suntem, in
acelasi timp, capabili sa ne strangem randurile in momente de mare
cumpana, cum este cel prin care trece astazi tara noastra. Nu ne aflam
intamplator impreuna, ne-au unit in acesti ani de lupta si de pregatire
exemplul unor mari inaintasi si disperarea din privirile concetatenilor
nostri. Victoria in alegeri nu e pentru noi doar o posibilitate
imbucuratoare, la care ne ingaduie sa speram sondajele de opinie. Ea
este o datorie grea si anevoioasa, pe care ne-o impune starea natiunii.
Veti participa neindoios la obtinerea si la consolidarea acestei
victorii. Ea va rascumpara peste veac, pasnic si democratic, suferintele
miilor de martiri care au crezut in libertatea si bunastarea poporului
roman. Ea va asigura, in sfarsit, un viitor demn pentru generatiile de
maine.
Va chem sa nu irosim
aceasta sansa. Va chem sa intram, umar la umar, in istorie.