Discurs de recepţie la acordarea titlului de Doctor Honoris Causa al Universităţii Euroasiatice

din Astana, 11 noiembrie 1999 

 

Universitatea din Astana

Universitatea Euroasiatica din Astana apare ca o tanara citadela a cunoasterii intr-un spatiu cultural cu totul aparte. Cu mii de ani in urma, prin aceste locuri trecea asa numitul drum peste Marea Stepa, devenit ulterior marele Drum al Matasii. Un drum al negotului, un drum strabatut de oameni si de produse provenind din aproape toate zonele lumii, un drum pe care s-au intalnit si s-au intrepatruns culturi si civilizatii.

Daca Astana, noua capitala a Kazahstanului, va fi „poarta lumilor euroasiatice intre care nu exista frontiera” cum aspira, Universitatea Euroasiatica nu poate fi decat acea cheie care tine mereu deschisa aceasta poarta, prin implinirea vocatiei sale de mare centru educational care iradiaza idei si valori necesare si pretuite in plan national si universal.

Ma bucur sa cunosc o parte dintre studentii acestei universitati. Ma adresez lor, cu aceeasi sinceritate care a caracterizat discutiile pe care le-am purtat de-a lungul timpului cu studentii mei, la Universitatea Bucuresti. Reprezentati viitorul tarii dumneavoastra si al marelui spatiu euroasiatic, ca spatiu al libertatii si cooperarii, progresului si modernitatii.

Nu sunteti si nu veti fi singuri in aceasta lume globalizata, strabatuta de magistrale ale informatiei si unde economiile nationale se vor integra pe trasee care strabat si leaga continente. Tara dumneavoastra va reprezenta fara indoiala un element de referinta in noua arhitectura a societatii mileniului III. Aceasta societate se construieste deja in zona Asiei Centrale si spre ea se indreapta interesul mediilor de afaceri internationale.

 

Punti intre culturi si civilizatii stravechi

Ideea unei universitati euroasiatice imi pare un lucru absolut extraordinar. Locul ei era aici, la Astana, tocmai pentru ca aici se intrepatrund cele doua mari culturi ale Europei si Asiei, pe care, de fapt, se bazeaza civilizatia intregii lumii.

Universitatea Bucuresti, pe care o slujesc de trei decenii, s-a infiintat acum trei sute de ani, pe un program foarte indraznet la vremea aceea, care a facut posibila dezvoltarea sa asemenea unui pod intre civilizatia Vestului european si a Rasaritului european. Cel care a redactat acest proiect, un luminat print al acelor timpuri, isi facuse studiile la Constantinopole, luandu-si apoi doctoratul la Padova, in Italia. A fost un proiect benefic si acest precedent imi da certitudinea ca Universitatea din Astana isi va indeplini cu succes rolul de punte intre civilizatia europeana si cea asiatica. Este o sansa extraordinara pentru noul mileniu, al societatii globalizate.

Ca oameni obisnuiti sa raspunda intrebarilor si provocarilor, este firesc si obligatoriu sa ne intrebam: Ce globalizam? Numai pietele? Numai economia? Putem privi popoarele numai ca mase de producatori sau de consumatori? Raspunsul meu este, categoric, nu. Societatea postindustriala informationala va aduce noi valori in centrul educatiei si ele vor genera progresul si bunastarea prin creativitate, imaginatie si, mai ales, prin cultura.

Sunt sigur ca aceasta universitate-simbol a lumii de maine va juca un rol important si de aceea sunt mandru ca, incepand de astazi, fac parte din comunitatea academica a Universitatii Euroasiatice din Astana.