Alocuţiune la ceremonia decernării premiilor Rising Stars, Bucureşti,

 Palatul Parlamentului, 29 octombrie 1999 

 

Dificultatile firmelor private

Presedintele participa de obicei la trei categorii de activitati: grave – legate de existenta unor probleme; placute – legate de rezolvarea unor probleme si plicticoase, care n-au legatura cu nici un fel de problema. Daca ar fi sa incadrez manifestarea de azi intr-una dintre aceste categorii, ei bine, pentru mine, ea intra la capitolul placut, dar si la capitolul grav.

Este al treilea an in care particip la decernarea premiilor Rising Stars. Am avut curiozitatea sa revad ceea ce am spus in anii trecuti. Este un exercitiu interesant pe care l-as recomanda multora: din timp in timp sa revada ce au declarat si ce s-a intamplat dupa aceea. Am constatat, cu bucurie, dar si cu mahnire, ca ideile exprimate la intalnirile anterioare sunt perfect valabile si astazi.

Care este partea buna?

In primul rand, faptul ca Topul firmelor private romanesti si decernarea premiilor Rising Stars au construit o traditie. Apoi, increderea si siguranta pe care ni le dau firmele private care continua sa aiba performante intr-un mediu concurential dur. Este valabila, de asemenea, mai mult ca oricand, optiunea Romaniei pentru incurajarea initiativei private la nivelul intreprinderilor mici si mijlocii. In fine, este bine si de bun augur faptul ca firmele private, intreprinderile mici si mijlocii, nu au asteptat „vremuri mai bune” sau paleative de la Guvern, ci au invatat sa traiasca si sa lupte intr-o perioada dificila din punct de vedere economic si social.

Care este partea care ma mahneste?

In primul rand, faptul ca, dupa trei ani, in care am pus in centrul programului de reforma dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii, trebuie sa recunoastem ca nu s-a facut suficient pentru sprijinirea acestora. Pana la un regim de relaxare fiscala, care sa permita o crestere economica accentuata, mai avem de trecut destule obstacole. Sunt lucruri care trebuie serios discutate, bine intelese si mai ales rezolvate rapid.

Problema micsorarii impozitului pe profit

Spuneam la precedenta noastra intalnire ca intentia Guvernului de a micsora impozitul pe profit si pe profitul reinvestit nu a fost agreata de Fondul Monetar International in conditiile in care evaziunea fiscala practicata de unele intreprinderi mici si mijlocii este inca ridicata.

A fost corecta aceasta restrictie? Ce putem spune acum, dupa trei ani de zile?

Sigur, pentru mine ar fi foarte comod ca, plecand de la separatia puterilor in stat si de la prevederile Constitutiei, sa declar ca am promulgat legea care aducea avantaje intreprinderilor mici si mijlocii, iar ceea ce a urmat nu este problema mea, ci a Guvernului. E un lucru la indemana sa afirmi ca altii sunt cei care au gresit, ca ei, acesti mereu altii, sunt cei rai din cauza carora suferim noi, cei buni. Nu numai ca nu ar fi corecta o asemenea eschivare, dar nu ar fi corect nici fata de mine.

Corect este sa recunoastem ca, pentru intreprinderile mici si mijlocii, fiscalitatea ridicata este impovaratoare, la fel cum si evaziunea fiscala impovareaza deficitul bugetar si diminueaza posibilitatea de acoperire a unor cheltuieli bugetare absolut obligatorii.

Cred ca trebuie, foarte onest, sa incercam sa intelegem faptul ca, mai intai, trebuia facut efortul de macrostabilizare. Pentru ca, altfel, degeaba castigi sau ai un profit, daca, din cauza inflatiei, banii nu mai au aceeasi valoare si nu poti sa-ti faci un plan de afaceri realist.

Drama Romaniei a fost ca, dupa ce a mostenit o industrie energofaga, excesiv de centralizata, a intarziat sapte ani procesul de restructurare. In 1997, ne-am aflat intr-o situatie complet diferita de a altor tari din Europa Centrala si de Sud-Est. In trei ani de zile a trebuit sa realizam macrostabilizarea simultan cu restructurarea. In mod normal, restructurarea se face dupa ce macrostabilizarea este asigurata. Este foarte greu ca, prin restructurare, sa inchizi marile intreprinderi nerentabile, ceea ce genereaza un numar enorm de persoane disponibilizate si scaderea productiei, si sa asiguri simultan finantarea principalelor domenii care vin in sprijinul cetateanului dintr-un buget care nu permite compensatii sociale corespunzatoare. Ca in orice sistem cu feed-back, fiecare componenta este influentata de celelalte.

 

Capitalul de stat este inca preponderent

Intreprinderile private mici si mijlocii pot obtine rezultate bune pe termen lung doar intr-o economie bazata preponderent pe proprietatea privata. In momentul de fata, sistemul privat nu este consolidat si ponderea sa in economie este chiar reversibila, pentru ca, din punct de vedere al capitalului social, majoritatea o ocupa capitalul de stat. Nu ne-am angajat intr-o cruciada impotriva capitalului de stat pur si simplu, dar este necesara o cruciada pentru eficienta. Baza eficientei o asigura proprietatea privata.

Exista si democratii consolidate care au componente economice importante tinand de domeniul public, dar acest domeniu public este gestionat dupa regulile economiei de piata. Sunt respectate nu numai valorile de eficienta ale economiei de piata, dar si valorile morale ale economiei de piata, care inseamna increderea in partener, incheierea contractelor printr-o strangere de maini, respectarea obligatiilor, debarasarea de acea birocratie si coruptie, atat de legate de intreprinderile de stat si de mentalitatea unui director intr-o economie centralizata si planificata pe care simpla rebotezare in manager nu o schimba in mod automat.

 

Restituirea pamantului expropriat

Problemele economiei romanesti sper sa fie rezolvate sau depasite in mare parte prin legile pentru reconstituirea si garantarea dreptului de proprietate si dezvoltarea exponentiala a procesului de privatizare. Doar pe aceasta cale Romania va reusi sa construiasca o alta structura a sistemului economic. Acest lucru se va produce.

Romania este o tara in care, datorita caracteristicilor geografice si geologice, agricultura a ocupat, ocupa si va ocupa un loc important. Dar ce fel de agricultura? Numai o agricultura bazata pe dominanta clara a sistemului privat. Prin legile proprietatii, 92% din terenurile agricole vor deveni private.

Poate va intrebati ce legaturi exista intre intreprinderile mici si mijlocii si restituirea terenurilor agricole si a padurilor expropriate sub regimul comunist. Exista si ne intereseaza pe toti. Dupa o prima restituire a pamanturilor din CAP si dupa o perioada de reasezare a gospodariilor taranesti, in anii ’97 – ’98 s-au realizat cele mai mari productii la nivel national. Acestea reprezinta in acelasi timp un maxim si un minim. Pentru ca aceasta productie totala de grau si porumb reprezinta doar varful realizabil prin eforturile taranului care nu are acces la o tehnologie adecvata. Prin completarea restituirii terenurilor agricole pana la 50 ha si generalizarea structurii private se poate si trebuie sa se ajunga la ferme agricole, iar fermierii sa devina o componenta esentiala a clasei de mijloc. Si atunci, cu totul altfel se vor dezvolta acele intreprinderi mici si mijlocii din mediul rural care vor valorifica produsele agricole si vor iesi din stadiul de supravietuire in care au stat pana acum.

Aceasta noua structura a proprietatii va crea un mediu economic in care statul nu va mai fi simultan si arbitru, si jucatorul principal. Arbitrajul va trebui sa fie acelasi pentru toti.

 

Contributii esentiale la buget

In 1998 am fost nevoiti sa platim 2 miliarde de dolari pentru a acoperi datoriile unor banci de stat, generate in perioada 1990-1996 prin acordarea unor credite neperformante. In acest an am fost obligati sa achitam 2,3 miliarde de dolari din datoria externa contractata de guvernarea anterioara cu termene extrem de scurte si rate greu suportabile.

Succesul s-a datorat in cea mai mare masura firmelor private de tipul intreprinderilor mici si mijlocii, care s-au dovedit a fi cu adevarat segmentul esential al economiei romanesti. Firma ca a avut un bun ma-nager a fost si un contribuabil corect.

Cred in forta acestui sector. Intr-o tara care se mai confrunta cu o serioasa criza de capital si, mai ales, cu enorma rezistenta a unor mecanisme centraliste, intreprinderile mici si mijlocii pot oferi atat performante, cat si fonduri pentru imensele probleme sociale care reprezinta, de fapt, costul reformei pe care societatea este nevoita sa-l plateasca. Nimeni nu va trebui sa uite, cand se va face istoria dezvoltarii Romaniei – istoria acestui prim deceniu greu si dureros al reformei – rolul pe care intreprinderile mici si mijlocii si oamenii de la conducerea lor l-au avut in salvarea tarii si punerea economiei romanesti pe baze sanatoase. Intreprinderile mici si mijlocii vor asigura temelia dezvoltarii durabile a societatii romanesti, a prosperitatii si a securitatii nationale.

Dincolo de contributia evidenta pe care si-o aduc la revigorarea economiei romanesti, intreprinderile mici si mijlocii sunt sursa unui important numar de locuri de munca si, poate, singura oferta de locuri de munca valabila, in aceasta perioada de restructurare a intreprinderilor mari.

 

Lectia pietei libere si a concurentei loiale

Sunt probleme pe care le-am rezolvat in acest an, dar sunt si multe altele pe care le mai avem de rezolvat. Iar cele mai multe va trebui sa le rezolvam singuri.

Am invatat destul de repede lectia dura a pietei libere si a regimului concurential deschis. Am invatat ca societatile comerciale occidentale, Uniunea Europeana nu sunt institutii de binefacere. Ca ele s-au construit, la randul lor, printr-o munca uriasa si sacrificii asumate lucid, intr-o concurenta acerba. Lumea oamenilor de afaceri occidentali isi apara, in primul rand, propriile interese, individuale si comune. Stim ca nu vom putea sa accedem in aceste constructii performante decat daca, la randul nostru, vom fi eficienti, daca vom avea un management mai bun, daca vom reusi sa reducem costurile produselor, sa crestem productivitatea, sa prospectam corect piata si sa practicam o concurenta loiala.

Capacitatea de organizare a efortului pana la capat, eficienta intr-un regim concurential deschis, onest si curat, trebuie sa le construim impreuna. Este o provocare imensa. Cheia raspunsului la aceasta provocare o gasim in forta de a reusi, demonstrata de intreprinderile mici si mijlocii, intr-un mediu care nu a fost deloc favorabil. Iar aceasta forta de a reusi este vizibila in articularea unei productii diverse, in strategiile promotionale si de investitii, in aportul intreprinderilor mici si mijlocii la realizarea unei cresteri economice.

In Romania s-a incercat, cu buna credinta, o schimbare economica radicala, intr-o perioada scurta. Poate ca, la inceput, entuziasmul a fost exagerat, poate s-a gresit pe parcurs. S-a spus, pe drept cuvant, ca cel mai rau lucru care se poate intampla unei cauze nobile nu este acela de a fi criticata cu virulenta, ci acela de a fi promovata cu nepricepere.

Ceea ce ramane esential este faptul ca toate demersurile reformei economice sunt motivate in continuare de aceeasi vointa si vizeaza aceeasi finalitate: iesirea din saracie.