Alocuţiune la deschiderea Targului Internaţional de Arte Vizuale, Bucureşti,

Palatul Cotroceni, 27 octombrie 1999 

 

Inceput cu tab si fara carti

Din vremea Cantacuzinilor si Brancovenilor, trecand prin anii fascinanti cand spiritul Reginei Maria i-a dat o noua stralucire, acest edificiu vechi de trei secole a fost plasat sub steaua culturii si a dialogului intre arte.

Incerc sa fiu o gazda primitoare, amintindu-mi mereu ziua cand mi-am inceput mandatul si serviciul la Palatul Cotroceni. M-au socat doua lucruri: in parc erau tanchete, vestitele tab-uri, iar in biblioteca nu erau carti. Doua dintre primele mele mici realizari au constat in evacuarea tab-urilor si readucerea la viata a bibliotecii, prin carti si oamenii dornici sa le rasfoiasca.

Targul international de arte vizuale, pe care il inauguram astazi, face sa renasca un spatiu in care artistii, operele acestora si publicul interfereaza. Telul nostru este sa devenim o institutie deschisa pentru programe si proiecte care sa defineasca momentul actual al culturii romanesti.

Cu bucuria celui care a trait inconjurat de carti, de tablouri si de muzica, imi arog titlul, foarte inalt, de iubitor de arta si de frumos. Partea cea mai frumoasa a acestei zile de serviciu mi-a fost daruita acum, cand am putut sa zabovesc putin in acest univers si sa evadez dintr-un program prestabilit.

 

Arta de a vedea in viitor

Organizarea acestui targ si publicul aici de fata nu au nimic comun cu imaginea unui muzeu izolat, sever si aproape gol. Targul a creat un loc privilegiat, in care arta a coborat printre oameni, se misca, vorbeste, te cheama si, mai ales, te obliga sa iei o atitudine. Aceasta atitudine este firul subtire, dar insemnat, care mi se pare ca leaga arta de politica. De politica in sens major, deloc legata de acea politica joasa, de barfa si de clevetiri care se practica uneori.

Ce ar putea sa invete cei care au responsabilitati in politica de la artisti? In primul rand faptul ca, pentru artisti, incertitudinea si indoielile, cautarea si drumul sunt esentiale. Chiar daca pentru omul politic raspunsurile ferme, increderea si scopul final sunt elementele cele mai importante, ei pot, prin acest contact cu arta, sa inteleaga cum sa se fereasca de acei inamici periculosi care sunt aroganta si inapetenta pentru dialog.

Lucrurile ar sta, poate, mult mai bine daca oamenii de stat si politicienii ar considera politica arta de a vedea in viitor. Sau daca, intrand in atmosfera pe care artistii au creat-o aici, ar reusi si ei sa inteleaga politica ca pe o arta vizuala a unei realitati potentiale.

Vizitatorii acestui Targ au sansa sa se simta ca niste calatori pe o corabie de lumini. Si sper ca toti cei care astazi si in zilele urmatoare vor fi aici vor pleca cu un strop de bucurie, cu mai multa speranta si cu mai multa incredere.