Alocuţiune la
Forumul Presei Romane de Pretutindeni, Bucureşti, 19 octombrie 1999
Pulsul cotidian al comunitatilor
romanesti
Auspiciile sub care
se desfasoara Forumul Presei Romane de Pretutindeni sunt favorabile.
Este pentru prima data cand reprezentantii presei romane din afara
hotarelor Romaniei se reunesc in tara si, in acelasi timp, este o ocazie
pentru institutiile statului roman sa arate ca pot colabora cu acestia.
Ziaristii invitati vor aprecia cu cat succes se desfasoara aceasta
colaborare. Eu pot spune ca au colaborat.
Desigur, de la
auspicii pana la final este o distanta, dar exista deja un punct pozitiv
si anume vointa presei romanesti de pe toate meridianele de a se reuni.
Ea a fost motorul acestui forum. Un forum al presei, considerata cea
de-a patra putere a unei democratii si, fiind vorba de presa romana de
pretutindeni, un forum despre pulsul cotidian al comunitatilor romanesti
raspandite pe intregul mapamond. S-ar putea invoca un paradox al
distantei. Pe de o parte, exista un handicap al distantei care se
manifesta in perceptii diferite, poate intr-o mai slaba aderenta la
problemele emotional-punctuale. Dar exista si un beneficiu al distantei,
constand intr-o exprimare mai putin patetica si intr-o mai realista
proportionare fata de evenimentele internationale.
Nu putem in nici un
caz contrapune presa din tara celei de peste hotare iar, ca urmare a
dezvoltarii tehnologiilor de comunicatie, in curand nu vom mai putea
spune nici macar ca sunt complementare. Presa romana de peste hotare
este pur si simplu o parte a presei romane. Fara dumneavoastra am fi mai
putin informati, mai izolati, mai saraci.
Cred ca, astazi, toti
romanii – guvernanti sau in opozitie, din presa si din societate civila
– au inteles ca avem impreuna o misiune si o responsabilitate fata de
ansamblul comunitatilor romanesti, oriunde ar fi acestea situate pe
harta lumii.
Nu cred in existenta
a doua Romanii
In pofida unei
metafore, poate seducatoare, dar in orice caz prea des folosite, eu nu
cred in existenta a doua Romanii: cea de aici si cea din afara
granitelor. Formam cu totii, in ciuda evenimentelor si a restristilor,
aceeasi natiune unita prin apartenenta la o limba si la o cultura comune.
Aici, in Romania, sau la mii de kilometri distanta, aparam si cultivam
aceleasi valori culturale.
Este o caracteristica
psihologica a omului sa sesizeze mai usor diferenta decat asemanarea.
Diferentele, care separa comunitatile romanesti si, implicit, ziarele
lor, cred ca nu ar trebui sa fie judecate numai dupa extreme, ci din
aproape in aproape, pentru a pune in evidenta si punctele comune. As
spune ca diferentele tin, mai degraba, de organizarea pe nivele de
specificitate a contextului si a segmentului de audienta a fiecarui ziar.
Exista insa, in mod
cert, un factor unificator. Atata timp cat se exprima in limba romana si
trateaza o problematica predominant romaneasca, aceste publicatii
platesc niste „dari” ideii nationale. Mai departe, problema este de
democratie pura: percepand acest „impozit” de credinta, ideea nationala,
prin statul roman, este datoare sa il redistribuie sub forma grijii si
sprijinului moral catre toti contribuabilii sai. Acesta este, daca vreti,
unul din obiectivele acestui forum.
In anii din urma, am
constatat cu satisfactie ca multe institutii de presa din tara au
infiintat redactii sau editii pentru comunitatile romanesti de peste
hotare. Este o atitudine simptomatica pentru ideea unei mari comunitati
romanesti unite – chiar daca raspandita in lume – pe care am sustinut-o
de la inceputul mandatului meu. La randul lor, publicatiile
comunitatilor romanesti de peste hotare au tot mai multi corespondenti
din Romania. In aceste conditii, cred ca putem vorbi de interferenta si
acesta poate fi un exemplu despre cum poate fi benefic pentru ideea
nationala procesul de globalizare, inerent evolutiei societatii mondiale
la cumpana dintre milenii. Fiecare jurnalist, scriind aici sau oriunde
in lume, are o viziune proprie asupra modalitatilor de a participa la
apararea ideii nationale. Cade in sarcina democratiei sa aplice una sau
alta dintre aceste modalitati, in functie de conjunctura interna si
externa a fiecarui moment istoric.
Adevarata frontiera,
a iubirii de neam
Traim intr-o lume in
continua miscare si, chiar daca deseori ne place sa vorbim despre
Romania eterna, aceasta nu inseamna ca ea trebuie sa-si eternizeze
problemele.
Poate ca schimbarea –
notiune la care presa romana este foarte sensibila – nu a avut, in
Romania, amploarea sau ritmul pe care l-am dorit cu totii. Totusi,
trebuie sa recunoastem ca progrese exista si, in unele privinte, chiar
semnificative. Poate suntem prea aproape de ele si sesizam doar ceea ce
ne loveste ca efect secundar al oricarei schimbari majore pozitive.
Consolidarea ordinii constitutionale si a legalitatii, reforma
institutionala, combaterea coruptiei si crimei organizate, schimbarea
structurii proprietatii au evoluat cu greu. Esential este ca ele nu au
fost eludate, ca au fost si sunt subiecte centrale in actiunea
Guvernului, in dezbaterile Parlamentului si in atentia societatii civile
romanesti. Am demarat in ultimii trei ani reforma armatei, a politiei, a
serviciilor de informatii. In lupta impotriva coruptiei si crimei
organizate am ajuns de la dosare de presa, singurele pe care le-am gasit,
in sertare, la dosare penale si condamnari definitive in justitie.
Legile proprietatii si legea accesului la dosarele fostei securitati se
afla, dupa cumplite eforturi si dezbateri, pe ultimii metri in ceea ce
priveste votarea in Parlament, in ciuda unor opozitii enorme. Sper ca
dumneavoastra sa mai fiti in tara cand o sa promulg legea accesului la
dosare si sa nu va adresez felicitari de Anul Nou inainte ca legile
privind garantarea dreptului de proprietate sa fie votate si promulgate.
In curand vor intra
in dezbatere propunerile de modificare a Codului Penal. Sanctionarea
delictelor de presa urmeaza sa fie limitata la actiunile civile ale
celor care se considera vatamati. Aceasta propunere raspunde necesitatii
de a apara dreptul la imagine a persoanei, dreptul la informare corecta
a cetateanului, cat si independenta presei si libertatea opiniilor,
vazute ca piatra de temelie a democratiei reale.
Am urmarit cu interes,
ori de cate ori am avut ocazia, publicatiile romanesti de peste hotare.
Punctele lor de vedere au constituit pentru mine un prilej de reflectie,
chiar daca, in marea majoritate, erau negative la adresa presedintelui.
Pretutindeni, unde
traiesc si lucreaza oameni de presa romani, se mentine un interes viu si
constant fata de problemele, dificultatile si sperantele noastre.
Intreaga activitate de informare si evaluare contureaza tabloul unei
prese vii si combative, intr-o permanenta stare de veghe, garantie a
unui dialog democratic si fertil intre societate si autoritatile publice.
Mai aproape, mai
departe sau foarte departe, presa romaneasca de pe alte meridiane
traseaza adevarata frontiera a Romaniei, frontiera iubirii de neam.