Alocuţiune la Forumul Presei Romane de Pretutindeni, Bucureşti, 19 octombrie 1999 

 

Pulsul cotidian al comunitatilor romanesti

Auspiciile sub care se desfasoara Forumul Presei Romane de Pretutindeni sunt favorabile. Este pentru prima data cand reprezentantii presei romane din afara hotarelor Romaniei se reunesc in tara si, in acelasi timp, este o ocazie pentru institutiile statului roman sa arate ca pot colabora cu acestia. Ziaristii invitati vor aprecia cu cat succes se desfasoara aceasta colaborare. Eu pot spune ca au colaborat.

Desigur, de la auspicii pana la final este o distanta, dar exista deja un punct pozitiv si anume vointa presei romanesti de pe toate meridianele de a se reuni. Ea a fost motorul acestui forum. Un forum al presei, considerata cea de-a patra putere a unei democratii si, fiind vorba de presa romana de pretutindeni, un forum despre pulsul cotidian al comunitatilor romanesti raspandite pe intregul mapamond. S-ar putea invoca un paradox al distantei. Pe de o parte, exista un handicap al distantei care se manifesta in perceptii diferite, poate intr-o mai slaba aderenta la problemele emotional-punctuale. Dar exista si un beneficiu al distantei, constand intr-o exprimare mai putin patetica si intr-o mai realista proportionare fata de evenimentele internationale.

Nu putem in nici un caz contrapune presa din tara celei de peste hotare iar, ca urmare a dezvoltarii tehnologiilor de comunicatie, in curand nu vom mai putea spune nici macar ca sunt complementare. Presa romana de peste hotare este pur si simplu o parte a presei romane. Fara dumneavoastra am fi mai putin informati, mai izolati, mai saraci.

Cred ca, astazi, toti romanii – guvernanti sau in opozitie, din presa si din societate civila – au inteles ca avem impreuna o misiune si o responsabilitate fata de ansamblul comunitatilor romanesti, oriunde ar fi acestea situate pe harta lumii.

 

Nu cred in existenta a doua Romanii

In pofida unei metafore, poate seducatoare, dar in orice caz prea des folosite, eu nu cred in existenta a doua Romanii: cea de aici si cea din afara granitelor. Formam cu totii, in ciuda evenimentelor si a  restristilor, aceeasi natiune unita prin apartenenta la o limba si la o cultura comune. Aici, in Romania, sau la mii de kilometri distanta, aparam si cultivam aceleasi valori culturale.

Este o caracteristica psihologica a omului sa sesizeze mai usor diferenta decat asemanarea. Diferentele, care separa comunitatile romanesti si, implicit, ziarele lor, cred ca nu ar trebui sa fie judecate numai dupa extreme, ci din aproape in aproape, pentru a pune in evidenta si punctele comune. As spune ca diferentele tin, mai degraba, de organizarea pe nivele de specificitate a contextului si a segmentului de audienta a fiecarui ziar.

Exista insa, in mod cert, un factor unificator. Atata timp cat se exprima in limba romana si trateaza o problematica predominant romaneasca, aceste publicatii platesc niste „dari” ideii nationale. Mai departe, problema este de democratie pura: percepand acest „impozit” de credinta, ideea nationala, prin statul roman, este datoare sa il redistribuie sub forma grijii si sprijinului moral catre toti contribuabilii sai. Acesta este, daca vreti, unul din obiectivele acestui forum.

In anii din urma, am constatat cu satisfactie ca multe institutii de presa din tara au infiintat redactii sau editii pentru comunitatile romanesti de peste hotare. Este o atitudine simptomatica pentru ideea  unei mari comunitati romanesti unite – chiar daca raspandita in lume – pe care am sustinut-o de la inceputul mandatului meu. La randul lor, publicatiile comunitatilor romanesti de peste hotare au tot mai multi corespondenti din Romania. In aceste conditii, cred ca putem vorbi de interferenta si acesta poate fi un exemplu despre cum poate fi benefic pentru ideea nationala procesul de globalizare, inerent evolutiei societatii mondiale la cumpana dintre milenii. Fiecare jurnalist, scriind aici sau oriunde in lume, are o viziune proprie asupra modalitatilor de a participa la apararea ideii nationale. Cade in sarcina democratiei sa aplice una sau alta dintre aceste modalitati, in functie de conjunctura interna si externa a fiecarui moment istoric.

 

Adevarata frontiera, a iubirii de neam

Traim intr-o lume in continua miscare si, chiar daca deseori ne place sa vorbim despre Romania eterna, aceasta nu inseamna ca ea trebuie sa-si eternizeze problemele.

Poate ca schimbarea – notiune la care presa romana este foarte sensibila – nu a avut, in Romania, amploarea sau ritmul pe care l-am dorit cu totii. Totusi, trebuie sa recunoastem ca progrese exista si, in unele privinte, chiar semnificative. Poate suntem prea aproape de ele si sesizam doar ceea ce ne loveste ca efect secundar al oricarei schimbari majore pozitive. Consolidarea ordinii constitutionale si a legalitatii, reforma institutionala, combaterea coruptiei si crimei organizate, schimbarea structurii proprietatii au evoluat cu greu. Esential este ca ele nu au fost eludate, ca au fost si sunt subiecte centrale in actiunea Guvernului, in dezbaterile Parlamentului si in atentia societatii civile romanesti. Am demarat in ultimii trei ani reforma armatei, a politiei, a serviciilor de informatii. In lupta impotriva coruptiei si crimei organizate am ajuns de la dosare de presa, singurele pe care le-am gasit, in sertare, la dosare penale si condamnari definitive in justitie. Legile proprietatii si legea accesului la dosarele fostei securitati se afla, dupa cumplite eforturi si dezbateri, pe ultimii metri in ceea ce priveste votarea in Parlament, in ciuda unor opozitii enorme. Sper ca dumneavoastra sa mai fiti in tara cand o sa promulg legea accesului la dosare si sa nu va adresez felicitari de Anul Nou inainte ca legile privind garantarea dreptului de proprietate sa fie votate si promulgate.

In curand vor intra in dezbatere propunerile de modificare a Codului Penal. Sanctionarea delictelor de presa urmeaza sa fie limitata la actiunile civile ale celor care se considera vatamati. Aceasta propunere raspunde necesitatii de a apara dreptul la imagine a persoanei, dreptul la informare corecta a cetateanului, cat si independenta presei si libertatea opiniilor, vazute ca piatra de temelie a democratiei reale.

Am urmarit cu interes, ori de cate ori am avut ocazia, publicatiile romanesti de peste hotare. Punctele lor de vedere au constituit pentru mine un prilej de reflectie, chiar daca, in marea majoritate, erau negative la adresa presedintelui.

Pretutindeni, unde traiesc si lucreaza oameni de presa romani, se mentine un interes viu si constant fata de problemele, dificultatile si sperantele noastre. Intreaga activitate de informare si evaluare contureaza tabloul unei prese vii si combative, intr-o permanenta stare de veghe, garantie a unui dialog democratic si fertil intre societate si autoritatile publice.

Mai aproape, mai departe sau foarte departe, presa romaneasca de pe alte meridiane traseaza adevarata frontiera a Romaniei, frontiera iubirii de neam.