Alocuţiune la deschiderea anului universitar 1999-2000, Universitatea din Craiova, 1 octombrie 1999 

 

Piata muncii prefera tineri cu diploma

Tinerii se preocupa intai de toate de prezent si este firesc sa fie asa. Sa lasam, prin urmare, prezentul sa-si spuna cuvantul. Prezentul confirma ca, in Romania de azi, pentru locuri de munca bune, stabile si cu salarii mari se cauta tot mai mult tineri cu diploma universitara, indiferent de profilul facultatii absolvite. Piata muncii a sesizat deja ca Universitatea nu produce doar specialisti, mai bine sau mai slab pregatiti, in diverse domenii. Dincolo de calificarea propriu-zisa, invatamantul academic formeaza si un profil uman aparte, oameni cu deschidere de orizont, apti sa se adapteze situatiilor mereu noi pe care le aduce o lume in schimbare accelerata. De aceea sunt cautati, de aceea sunt preferati.

Au existat, in Romania, decenii de-a randul in care unor tineri li se punea in fata un traseu prestabilit: scoala elementara, gimnaziu, liceu, facultate, repartitie obligatorie in „productie”. Viata adolescentului arata ca o cursa cu obstacole, recompensa finala fiind o lista de posturi, tot mai putin atragatoare, de la un an la altul, din care putea alege, in functie de media de absolvire, un loc de munca cu perspectiva de a ramane tintuit acolo multa vreme. In acel moment al repartitiei procesul de formare, practic, se incheia. Se terminase cursa, repartitia se obtinuse si toate eforturile mergeau eventual in alte directii: sa schimbe repartitia, sa gaseasca un alt post, un transfer, o derogare, dar nu spre continuarea formarii profesionale.

Acum, drumul si punctul de destinatie ale absolventilor de liceu, ca si ale studentilor, au devenit in tot mai mare masura o chestiune de optiune si de vointa individuale.

Poate lucrul cel mai important in actuala reforma a invatamantului este incercarea, cu precadere la nivel academic, de a se crea tinerilor cadrul care sa le permita sa-si construiasca propria viata, asa cum cred ei de cuviinta. Aceasta este principala menire a flexibilizarii planurilor de invatamant, a diversificarii ofertei de cursuri, seminarii si ateliere, a cresterii treptate a ponderii pe care o au disciplinele optionale, a introducerii sistemului de credite transferabile, care sa inlesneasca mobilitatea studentilor in cadrul aceleiasi discipline sau intre discipline inrudite.

Multi dintre studenti s-au simtit probabil sau se vor simti, nu o data, derutati sau incomodati de dificultatea alegerii. Dar este esential curajul de a alege. Curajul de a vrea sa afli ce vrei sa fii. Se spune adesea, nu fara indreptatire, ca a alege este chiar mai important decat alegerea facuta. De aceea, mesajul pe care il transmite Universitatea direct studentilor este „Fiti voi insiva” sau, mai exact, „Deveniti voi insiva”. Universitatea este prilejul cel mai nimerit de a ne defini, nu doar ca titrati intr-o profesiune anume, ci mai ales ca oameni.

 

Sa scoatem tineretul de pe lista de asteptare

Tineretului i s-a rezervat rolul de petent mereu amanat, asociat in permanenta cu „maine” si cu „viitorul”, la usa caruia, insa, este pus sa astepte. Cred ca este momentul sa scoatem tineretul de pe lista de asteptare pe care a fost pus. Inainte de a reprezenta viitorul, el traieste prezentul.

Stiu bine ca nu este usor sa fii student, ca resursele materiale modeste ale multor tineri le creeaza mari dificultati. Insuficienta locurilor in camine, a posibilitatilor de cazare, in general, ramane in continuare o problema nevralgica iar faptul ca aceasta criza de spatiu nu si-a gasit nicaieri in lume o rezolvare multumitoare nu este de natura sa-i consoleze pe cei care sufera de pe urma ei.

Stiu bine ca este necesara o dotare mai buna a laboratoarelor si a salilor de curs, ca universitatile, care si-au deschis portile pentru un numar tot mai mare de studenti in anii din urma, au nevoie de spatii de invatamant suplimentare, iar procurarea sau construirea acestora se dovedeste adesea extrem de anevoioasa. Stiu, de asemenea, cat de complicat si de costisitor poate fi pentru un student sa dispuna de carti. Bibliografiile universitare s-au innoit, cerinta de a fi „la zi” in disciplina studiata devine si in Romania tot mai presanta, circulatia libera a informatiei ne face chiar sa percepem semnale mult mai limpezi despre ce nu stim si am vrea sau chiar ar trebui sa stim, in vreme ce achizitiile de carti, de reviste de specialitate, bat adesea pasul pe loc din aceleasi motive binecunoscute, generate de lipsurile financiare.

 

Conectarea la cerintele societatii

Lucrul cel mai important care se petrece in invatamantul superior romanesc la ora actuala mi se pare deschiderea acestuia: fata de absolventii de liceu, fata de studenti, fata de dinamica societatii si, nu in ultimul rand, fata de comunitatea stiintifica internationala.

Numarul de locuri pentru anul intai a crescut in permanenta in universitatile romanesti. La Universitatea din Craiova el a fost suplimentat anul acesta cu peste 1.000 de locuri fata de anul trecut. Este de dorit sa putem elimina cat mai repede triajul dur si in buna masura arbitrar al examenului de admitere, care a facut din sistemul nostru universitar o lume pe dos. Este suficient sa remarci ca, pentru generatii de-a randul, cel mai dificil examen la Universitate a fost cel de admitere, pentru a vedea pe data nefirescul unui parcurs didactic care incepe cu maxima exigenta pentru a se incheia, cum se intampla la o multime de facultati, cu un examen de diploma formal si derizoriu.

Asa cum au aratat domnii rectori ai universitatilor craiovene, marirea numarului de locuri pentru primul an de studii s-a facut la multe facultati in regim de taxa. Este o modalitate destul de greu acceptata de opinia publica si, cand eram in fata Universitatii, cineva mi-a reprosat direct acest lucru. De aceea este nevoie sa explicam mai bine sensul acestui regim cu taxa, sa cadem de acord ca intarirea financiara a universitatilor este in avantajul atat al institutiilor respective, cat si al studentilor lor si sa ne debarasam de ideea ca statul este unic responsabil pentru bunul mers al educatiei. Si, iarasi: este o iluzie sa credem ca a oferi tuturor aceleasi facilitati, indiferent de merite, reprezinta un act de echitate.

Imi amintesc foarte bine ca, inainte de 1989, mare parte dintre studenti percepeau Universitatea ca pe o incinta capabila sa-i izoleze si sa-i protejeze de lumea sumbra din afara ei. Linistea solemna a bibliotecilor, complicitatea discreta a profesorilor indragiti, solidaritatea de grup intre colegi intareau sentimentul desprinderii privilegiate de o existenta sociala slutita de minciuna si de teama.

In cei zece ani care au trecut din 1989, Universitatea a reusit, intr-o societate democratica, sa-si regaseasca locul firesc in lumea romaneasca. Universitarii nu se izoleaza, ci se implica in societate, sunt o parte respectata a societatii.

 

Universitate deschisa intr-o lume deschisa

Orientarea absolventilor de liceu catre institutii de invatamant superior de diverse profiluri se modifica de la an la an. Si acesta este cel mai bun argument pentru o universitate deschisa, pentru o societate deschisa. In primii ani de dupa 1989, invatamantul tehnic a scazut in preferinte, piata fiind saturata de ingineri, in timp ce era in crestere numarul de candidati la facultatile de drept si economice. S-au acoperit niste goluri si in zece ani s-a creat o generatie noua de juristi, a carei prezenta este bine simtita in societate si o generatie de economisti, care lucreaza in economia romaneasca sau chiar in strainatate. La admitere a fost o competitie dura si au intrat in primul rand tineri capabili de performante. In acelasi timp, invatamantul tehnic a fost mentinut la acelasi nivel calitativ, prin efortul profesorilor. A fost un efort salutar, pentru ca acum se contureaza din nou un aflux spre invatamantul tehnic. Trebuie sa mentinem calitatea inalta a inginerilor romani despre care aud, fara exceptie, aprecieri pozitive din partea investitorilor.

Se constata si aparitia unor noi trend-uri, cum s-a vazut la examenul de admitere din aceasta toamna la sectia de Studii Europene a Facultatii de Litere din Bucuresti, unde au fost 25 de candidati pe loc. Ideea de integrare europeana prin cultura, prin programul „Europa Culturilor”, deschis in Romania, a fost bine receptata de societate. Aceasta arata ca suntem o societate vie, capabila sa se adapteze, in care si familia este activa si tinerii isi iau soarta in propriile lor maini, fiind capabili ca, la sfarsitul liceului, sa faca optiunea care li se pare lor cea mai potrivita.

Universitatea s-a deschis catre propriii sai studenti, straduindu-se sa ii asculte si sa ii inteleaga. Poate nu sunt nici in Romania atat de departe vremurile in care absolventii se vor considera intreaga viata legati de universitatea in care au studiat, cu mandria implinirii unei nobile datorii morale. Cand vor sosi acele vremuri, vom putea fi siguri ca Universitatea si-a realizat pe deplin menirea de a oferi tinerilor o a doua familie, o casa in care te pregatesti pentru toata viata.

Invatamantul romanesc superior s-a deschis catre comunitatea academica si stiintifica internationala. Ca rector al Universitatii Bucuresti, am facut la acea vreme tot ce mi-a stat in putinta pentru a introduce institutia intr-un circuit cat mai larg de contacte cu strainatatea, fiind convins ca acest lucru este vital in pragul unei epoci a globalizarii. Am fost extrem de bucuros sa vad, in vizita pe care am facut-o astazi in laboratoare si in discutiile pe care le-am avut cu rectorii, decanii, sefii de catedra si sefii de laboratoare din universitatile craiovene, ca au un palmares exceptional de programe si activitati cu participare internationala.

Sustinerea financiara considerabila – un program de 800 de mii de dolari al Bancii Mondiale si un program PHARE de 700 de mii de dolari – arata capacitatea profesorilor si a colaboratorilor lor, a cercetatorilor, de a se impune intr-un regim concurential deschis si corect. Pentru ca nimeni nu te finanteaza pentru programe de cercetare si nici pentru programe de invatamant, daca nu esti competitiv. Parteneriatul creat de Universitatea de Medicina si Farmacie pentru introducerea sistemului de credite transferabile si infiintarea Centrului de Educatie Medicala fac parte dintre exemplele stralucite in acest sens. Extinderea mobilitatilor pentru profesori si largirea ofertei de burse pentru studenti reprezinta o prioritate absoluta pentru oricare dintre universitatile romanesti.

 

Sa nu uiti niciodata scoala si profesorii care te-au format

Intr-o vizita in Canada mi-am exprimat public satisfactia de a fi intalnit acolo, ca si in Statele Unite, o multime de tineri din Romania care facusera o splendida cariera in invatamant, cercetare sau in afaceri, dincolo de ocean. N-au lipsit, cum se intampla, malitiosii care sa considere ca ii indemn pe tineri sa emigreze. Nu i-am indemnat sa emigreze, ci i-am indemnat sa concureze cu cei mai buni si sa-i invinga. Nu am trait bucurii mai depline legate de succesul in viata al tinerilor decat cele pe care le-am avut la Harvard University, la Duke University si alte mari universitati, intalnind sefi de promotie romani sau titulari de doctorate „Magna cum laude”. Am propus presedintelui Bancii Mondiale un proiect care sa ajute la identificarea elitelor romanesti in Statele Unite si Canada si sa sprijine revenirea lor in tara, pentru a participa la modernizarea Romaniei, inclusiv si, pe cat posibil, cu o retribuire la nivelul posturilor corespunzatoare din Statele Unite. Avem nevoie ca acesti tineri sa creeze centre de excelenta si modele de competitivitate in societatea romaneasca.

As vrea sa le spun tuturor absolventilor de universitati din Romania, indiferent daca sunt in tara sau oriunde in lume, ca si viitorilor absolventi sa nu uite niciodata scoala care i-a format. Nu-i uitati pe profesorii vostri. Si nu uitati poporul si tara in care v-ati nascut, cultura si traditiile sale. Ajutati-va tara atunci cand este la greu. Avem nevoie de elite romanesti si in lume, dar mai ales la noi acasa.

Universitatea este poate cel mai serios argument in demonstrarea unui adevar in care ma incapatanez sa cred cu tarie: Romania are un viitor frumos pentru care romanii merita sa lupte, sa munceasca si sa-si trimita copiii la invatatura.