Mesaj transmis participanţilor la colocviul Sibiu - patrimoniu şi memorie, organizat cu prilejul lansării Programului Europa - un patrimoniu comun, Sibiu, 12 septembrie 1999 

Ierarhii politice, economice, culturale

Europa poate avea un viitor numai daca nu isi uita trecutul, dar aceste dimensiuni ale timpului exista numai in masura in care ele sunt si raman ale noastre, ale tuturor europenilor. Ar mai trebui insa adaugat, cu realism, ca nu orice opera de arta ori loc minunat este sau poate fi cunoscut in egala masura de toti europenii.

Un public cu adevarat european s-a format in Renastere, a conti-nuat sa existe pana in epoca luminilor si intr-un sens pana astazi, dar acest public a fost fatalmente limitat de capacitatile de comunicare din epoca respectiva ca si, ori mai ales, de ierarhiile politice si culturale care au guvernat Europa. Au existat si centre a caror arta a ramas cunoscuta mai mult local, ele neavand capacitatea materiala sau politica de a-si exporta valorile sau de a le impune unor zone mai departate.

De voie, de nevoie, ierarhiile culturale europene le-au urmat pe cele politice si economice iar patrimoniul cultural s-a nascut in mare masura datorita ambitiei si capitalului sponsorilor de atunci. Arta oraselor sau a tarilor puternice a fost cunoscuta si in orasele si tarile mici, dar procesul invers nu s-a produs. Iata un alt fel de a spune ca noi, modernii, nu am inventat in acest domeniu nimic nou.

 

Catre o Europa fara centre si fara margini

O noua abordare a patrimoniului european incearca construirea unui sistem de cunoastere si aparare care sa nu mai tina seama de ierarhiile de putere si de preferinte traditionale. Toate tarile, mari si mici, propun proiecte Consiliului Europei care le acorda egala atentie, fie ca valorile respective sunt deja cunoscute in Europa, fie ca nu. Descoperim nu numai patrimoniul unor tari mai mici, ceea ce am putea numi acum, la terminarea diviziunilor politice ale continentului, si numai cultural vorbind, a doua Europa, dar descoperim si mari valori culturale locale, unele putin cunoscute in chiar tara respectiva, a treia Europa, deci. Ca roman nu pot decat sa ma bucur ca monumente de cultura din tara mea intra in atentia unui public european mai larg si sa sper ca ne indreptam cu totii spre o Europa fara centre si fara margini.

 

A nu uita si a invata din trecut

S-a vorbit de multe ori despre calitatea de raspantie culturala a Sibiului. Aici se intretaie cultura central-europeana de tip germanic, datorata vechii prezente in oras a sasilor, ca si a altor grupuri etnice, si o cultura romanesca de mare vechime si rafinament, produsa secole de-a randul in unele sate din jur. Aceste culturi s-au constituit paralel dar s-au intretaiat si s-au influentat adesea.

Este pasionant pentru un roman din alte regiuni, cum sunt si eu, sa cutreiere orasul Sibiu si zona din jur si sa constate cat de originale sunt acestea in raport cu alte culturi regionale din Romania. Admiram arhitectura si tesaturile din regiune, marii scriitori nascuti ori veniti aici, ei insisi atat de diferiti intre ei, precum Goga si Blaga. Sau Emil Cioran, care, din Sibiu pana la Paris, nu a incetat sa planga derizoriul vietii, dar si, cu ironia lui proprie, faptul de a fi parasit Rasinarii. Ori Noica, refugiat aici si incercand construirea unei oaze de filozofie la Paltinis. Nu il uitam pe Gheorghe Lazar din Avrig, inteiemetorul de scoala, nici institutiile culturale de astazi, Universitatea, muzeele, Teatrul „Radu Stanca”, excelentele reviste sibiene Transilvania si Euphorion. Il pretuim pe marele poet Mircea Ivanescu, pe Doinas si Cercul literar, pe prozatorul Joachim Wittstock, pe poetul Oskar Pastior, pe profesorul Paul Philippi, pe profesorul Eugene Itterbeek din Belgia, care a decis sa predea cursuri de literatura franceza si flamanda la Sibiu ori pe atatia altii. Iata de ce, nu numai pentru alti europeni, ci si pentru cetatenii Romaniei in general, Sibiul este un ansamblu de diversitate si de extraordinara creatie locala.

Sa nu uitam insa, ca, in Romania si mai ales in Transilvania, au fost de-a lungul istoriei, ca si mai recent, destule conflicte nascute din interese economice, politice ori culturale divergente, ale diverselor grupuri etnice. N-au existat insa conflicte de acest gen la Sibiu. De aceea, acest oras este pentru noi nu numai un exemplu de pluriculturalism, dar si un exemplu de intelegere si respect intre locuitorii lui. Sa privim, la randul nostru, cu respect exemplul sau si sa speram ca, dincolo de o memorie a culturii, pe care o cinstim, vom fi capabili sa incetatenim si o cultura a memoriei. A nu uita si a invata din trecut este cea mai nobila lectie a istoriei noastre comune.