Declaraţie la intoarcerea de la Summit-ul statelor din zonele Marea Baltică şi Marea Neagră,

Ialta, 11 septembrie 1999 

 

Ialta – de la simbolul nefast al divizarii la speranta reintregirii

Conferinta de la Ialta, avand ca tema O Europa a secolului XXI fara linii de diviziune, a fost proiectata la Conferinta de la Vilnius din 1997 si a avut in vedere evolutiile incurajatoare desfasurate in spatiul Marii Negre.

Daca tematica Conferintei de la Vilnius a privit relatiile de buna vecinatate si coexistenta intre statele din regiune, Conferinta de la Ialta a avut un scop politic mai ambitios si a lansat ideea unei Europe integrate fara linii de diviziune, organizata pe baza unui proiect cu doua axe: o axa Vest – Est, de integrare europeana, si o axa  Nord – Sud, de legatura intre Marea Baltica, Marea Neagra si, mai apoi, Marea Mediterana, reluand vechea axa a Drumului Ambrei sau a drumurilor varegilor spre greci.

Dincolo de tematica acestei Conferinte, putem remarca alegerea, nu intamplatoare, a locului de desfasurare. Ialta este locul de care se leaga divizarea Europei intre zona dominata timp de 50 de ani de comunism si lumea libera. Sunt semnificative cuvintele presedintelui uneia din tarile desprinse din fosta Uniunea Sovietica care declara: „Ne-am adunat aici pentru a sarbatori decesul si inmormantarea pentru totdeauna a Conferintei din 1943 de la Ialta”. Aceasta declaratie politica a fost impartasita de toti cei 17 sefi de stat si de guvern participanti la Conferinta de la Ialta din 1999.

Reuniunea de la Ialta a prilejuit punerea in discutie a unor proiecte importante privind dezvoltarea infrastructurii – retele de autostrazi, cai ferate, retele de transport de energie electrica si conducte de petrol –, precum si programul unui sistem general integrat pentru rezolvarea principalelor probleme ecologice si a unor probleme concrete legate de cooperarea economica.

 

Europa fara periferii

Dezbaterea esentiala asupra unei Europe integrate fara linii de diviziune si-a demonstrat utilitatea chiar si daca tinem seama numai de statutul statelor participante. Ea a ocazionat un dialog pe chestiuni de interes comun intre tari aflate in situatii diferite: tari care sunt de mai mult timp membre ale Uniunii Europene sau NATO – Finlanda, Turcia si Grecia; tari care au intrat recent in NATO – Polonia, Cehia si Ungaria; tari care au inceput negocierile de aderare la Uniunea Europeana – intre care sunt, de asemenea, Cehia, Polonia, Ungaria; tari care aspira sa inceapa negocierile cu Uniunea Europeana si NATO – Lituania, Letonia, Estonia, Romania, Bulgaria si Slovacia; tari care au in vedere un statut de parteneriat cu NATO – Ucraina, Armenia, Georgia, Azerbaidjan, Moldova.

Pentru a reusi, procesul de integrare intr-o Europa fara linii de diviziune trebuie sa fie continuu, fara valuri si sa nu genereze perpetuarea unor zone periferice. Ideea unei Europe fara periferii are in vedere in primul rand un nivel de de dezvoltare economica care sa conduca la o reala apropiere intre tari.

Sigur ca o astfel de conferinta nu duce la rezultate imediate. Si o intrebare de genul: „Care sunt rezultatele financiare sau economice?” – care mi se adreseaza adeseori – arata ca tot mai multi sunt cei care discuta in termenii unei economii de piata si al unui castig palpabil. Trebuie insa subliniat ca rezultatele financiare depind de o dezvoltare durabila, iar aceasta are nevoie de un cadru politic structurat care sa asigure stabilitatea intregii Europe, bazata pe incredere si cooperare.