Cuvant de bun venit adresat participanţilor la lansarea Programului Europa - un patrimoniu comun, Bucureşti, Palatul Cotroceni, 10 septembrie 1999 

 

Dialogul culturilor

Consiliul Europei a avut initiativa de a lansa in Romania o vasta actiune de stimulare a dialogului culturilor in cadrul Programului Europa – un patrimoniu comun.

Participarea Romaniei la acest program, pe care ea are si onoarea de a-l inaugura, va fi, dincolo de ospitalitatea cu care ne mandrim, dincolo chiar de fidelitatea noastra fata de Consiliul Europei, o dovada de patriotism. Pentru ca noi nu ne-am definit niciodata ca stat, in contrast cu Europa. Dimpotriva, ne-am definit ca stat, ca natiune, ca spatiu cultural, prin chiar aspiratia noastra catre o Europa unita.

Inca din secolele civilizatiei romane si pana azi, Europa a fost  pentru romani un zid de aparare. Istoria noastra poate fi definita si ca o neincetata, sisifica stradanie de a fi parte a Europei civilizate si democratice in pofida tuturor vicisitudinilor, mai vechi sau mai recente, care tindeau sa ne arunce in alte configuratii.

Am pastrat deschisa calea dialogului cu spatiile culturale ale Orientului, am practicat cu perseverenta arta subtila a negocierii si a sintezei, dar ne-am pastrat apartenenta la acea veche provincie de granita a Romei si la acea posteritate a acesteia, care a dat identitate europeana Europei insasi.

 

Traditia comunicarii

Traditiile europene comune sunt recunoscute, studiate, dezbatute, celebrate. De la urbanism la conceptele filozofiei, de la antropocentrismul viziunii artistice la antropocentrismul institutiilor si legilor, de la spiritualitatea crestina la marile arii lingvistice izvorate din aceleasi structuri, temeiurile vizibile ale unei culturi europene ne vin in minte de indata ce ne gandim la Europa ca la un intreg.

Alteori, aceste probe de spirit comunitar sunt mai putin constientizate, poate fiindca par a reprezenta un dat natural al existentei noastre cotidiene. Una dintre cele mai persistente, mai active si mai agreabile dintre aceste din urma traditii este traditia convivialitatii. A comunicarii, pe cat de informale pe atat de cordiale, in diferite prilejuri in care, impartind painea si ciocnind un pahar, ne adoptam unii pe altii ca prieteni si ca frati. Sa respectam aceasta traditie si sa ne bucuram de aceasta seara pentru a ne cunoaste mai bine.