Fragment din cuvantul de deschidere a anului şcolar la Scoala Generală Mahmudia,

judeţul Tulcea 1 septembrie 1999 

 

Sprijinul comunitatii

Ma adresez acum celor prezenti aici, dar si profesorilor, invatatorilor, educatorilor din toata tara. Vreau sa va spun, in numele poporului roman si in numele statului roman, cat va pretuim, cata recunostinta avem pentru eforturile pe care le faceti, in ciuda situatiei precare a veniturilor pe care vi le poate asigura un buget sarac, care reflecta o economie saraca, slab productiva si cu dificultati de adaptare la legile unei concurente loiale.

Am aflat de la doamna directoare ca scoala din Mahmudia a fost pregatita pentru inceperea cursurilor prin eforturile parintilor si altor sateni, care au venit de acasa cu var si au lucrat efectiv la reparatii si curatenie, pentru ca acesti copii ai lor sa invete intr-un mediu curat, intr-un mediu sanatos, sa aiba tot ce le trebuie.

Reforma invatamantului creeaza tinerilor, dar si cadrelor didactice, oportunitati altadata de neimaginat. Ea implica insa si o mare responsabilitate. Si cred ca administratia judetului si a orasului Tulcea, administratiile locale din toata tara inteleg ce raspundere enorma le revine. Le multumesc pentru eforturile pe care le-au facut, dar mai ales pentru cele pe care le vor face de acum inainte.

De fapt, chiar constructia scolii a fost realizata cu sprijinul comunitatii. Am avut marea bucurie sa il reintalnesc pe domnul geolog Bacalu, aflat acum la pensie, de numele caruia se leaga deschiderea carierei de calcar din Mahmudia. Si, asa cum geologii pastreaza foarte atent dovezile istoriei pamantului, vechi de milioane de ani, el a pastrat si documentul prin care, cu sprijinul intreprinderii miniere, s-a inceput constructia acestei scoli.

Este o mare surpriza sa vezi in aceasta comuna una dintre cele mai moderne gradinite din tara, finantata prin programul de invatamant neconventional „Pas cu pas”. Este o mare satisfactie pentru mine, ca om al scolii, sa cunosc profesori care isi iubesc meseria, profesori care sfintesc locul, reusind, in aceste locuri indepartate, sa creeze un muzeu cu piese arheologice deosebite si sa aiba contact pana si cu scoli din Anglia.

Copiii din Mahmudia se afla pe maini bune, pentru ca au educatori si invatatori exceptionali si au parinti care stiu ce valoare are cartea si invatatura. Am aflat cu uimire ca sunt parinti care vin la gradinita si la primele clase ca sa asiste la lectiile copiilor lor, pentru a fi la curent cu ce invata ei si cum trebuie sa se pregateasca, apoi, acasa. Am aflat despre exemplul preotului din comuna care a initiat si organizat, cu sprijinul oamenilor din comuna, strangerea de ajutoare pentru familiile sinistrate. Ce poate fi mai minunat decat ideea aceasta de solidaritate umana, care ne poate face pe toti sa ne regasim ca o familie, si la bine, si la rau.

In incheiere, dar nu in cele din urma, vreau sa ma adresez elevilor, eroii principali ai acestei festivitati. Va vorbesc ca profesor si ca parinte. Folositi aceasta perioada a vietii voastre. Folositi-o ca sa  adunati cunostinte care va vor sluji toata viata. Folositi-o ca sa va formati ca oameni corecti, cinstiti, muncitori, demni. Folositi aceasta perioada ca sa va bucurati de ceea ce va ofera copilaria si adolescenta. Incercati sa va bucurati de marile si adevaratele valori ale vietii, de prietenie si dragoste, fiti optimisti. Nu va lasati cuprinsi de teama, nu va lasati invinsi de greutati. Aveti de partea voastra tineretea si aveti de partea voastra viitorul.