Alocuţiune la deschiderea noului an şcolar, Colegiul
Naţional „Spiru Haret“ din Tulcea, 1 septembrie 1999
Discrepante remediabile
Anul acesta incepem scoala, chiar daca nu in toate localitatile, la 1
septembrie. Ultimul an scolar al secolului XX si al mileniului II incepe
asadar sub un semn al schimbarii. Dar nu putem socoti reforma
invatamantului numai ca o modificare a calendarului scolar. Pentru ca
reforma invatamantului inseamna in primul rand un proiect al Romaniei
secolului XXI, al Romaniei mileniului III. Si mai ales inseamna
racordarea la acel set de valori capabile sa modeleze spiritul civic si
sa formeze cetatenii de care tara are nevoie si pentru astazi, si pentru
maine.
Sansele fiecarui
copil trebuie sa fie aceleasi in sate si in orase, in orice sat al tarii,
in orice oras al tarii. Reforma invatamantului trebuie
sa fie o garantie tocmai in acest sens. Nu intamplator am inceput
aceasta zi prin a merge in gradinite si scoli primare din cateva sate
ale judetului Tulcea. Am vazut scoli de inalt nivel in comune pe care le
stiam din timpul cat eram student sau tanar geolog interesat de vestita
cariera de la Mahmudia; le stiam undeva, pierdute la marginea tarii. Am
descoperit acum gradinite care functioneaza dupa unele dintre cele mai
moderne programe de invatamant din lume si scoli care au relatii de
colaborare cu scoli din Anglia ori din alte state ale Uniunii Europene.
Sigur ca nu toate scolile din satele judetului Tulcea au acest nivel,
poate au fost alese in mod special. Sunt inca multe sate unde scolile nu
au localuri corespunzatoare, nu au profesori calificati ori au posturi
vacante si nenumarati elevi absenti.
Faptul ca programele de modernizare nu au fost demarate in centrul
judetului, ci intr-o zona departata, arata ca aceasta idee, a egalitatii
de sanse, castiga teren. Si demonstreaza ca, daca exista vointa, acea
vointa extraordinara, care, de fapt, formeaza samburele spiritului civic
si patriotic, daca exista interes, daca exista sprijinul comunitatii,
greutatile pot fi depasite.
Am ajuns acum la Colegiul „Spiru Haret”, considerat pe buna dreptate un
etalon cu care ne putem mandri. Are traditie, are prezent si are viitor
prin absolventii pe care ii pregateste. Exista aici cam tot ce inseamna
o scoala mare, o scoala adevarata. Am vizitat muzeul, care conserva
simbolic istoria de peste un secol a acestui liceu; o biblioteca
extraordinara, cu zeci de mii de volume; un cabinet de literatura, creat
prin donatii ale fostilor elevi ai liceului. Si am aflat ca un absolvent
al liceului, care si-a facut un rost departe, peste ocean, a hotarat sa
lase prin testament o mare parte din averea sa liceului care l-a format
pentru viata. Daca a reusit acolo, in Canada, sa se realizeze si sa
devina milionar, aceasta s-a datorat si faptului ca aici, la Tulcea, a
primit acea educatie care te ajuta sa treci prin toate greutatile vietii.
Aceasta recunostinta fata de scoala care te-a crescut, fata de
profesorii care te-au format demonstreaza, inca o data, influenta
extraordinara pe care scoala o are asupra elevilor sai.
Spiru Haret, savantul si reformatorul
Acest colegiu poarta numele lui Spiru Haret, savantul si omul politic,
initiatorul si organizatorul reformei care avea sa faca din invatamant
unul dintre principalele motoare ale modernizarii Romaniei, ale
modernizarii tarii care pe vremea aceea de-abia iesea din feudalism si
isi cucerise de curand independenta. A fost atunci un timp marcat de
mari transformari, dar si de mari dificultati economice, de coruptie, de
dispute politice, de grave probleme sociale.
Si totusi, seriozitatea, tenacitatea si daruirea lui Spiru Haret au
invins, iar reforma de atunci a configurat o structura de invatamant si
educatie care i-a format pe tinerii fauritori ai Reintregirii Romaniei
din 1918, pe marii oameni de cultura ai perioadei interbelice. Acest
invatamant romanesc ne-a ajutat sa rezistam, sa speram si sa renastem
dupa 50 de ani de comunism. Pentru ca spiritul creat prin educatie si
prin acea indisolubila legatura dintre scoala si biserica, ca piloni
fundamentali ai societatii romanesti, a fost temelia pe care s-a zidit
renasterea noastra in libertate si democratie din ultimii ani.
In 1885, Spiru Haret isi publica teza de doctorat „Despre
invariabilitatea marilor axe ale orbitelor planetare”. In 1976, cand
s-au comemorat 125 de ani de la nasterea sa, un crater de pe Luna a
primit numele sau, ca o recunoastere, tarzie, a contributiei sale la
studiul sistemului planetar. Este timpul sa ne reamintim si noi de Spiru
Haret si de toti ceilalti savanti romani care ne-au adus notorietate ca
tara si neam.
Reforma invatamantului, astazi
„Haretismul” a fost un curent novator si benefic pentru invatamantul
romanesc, pentru promovarea cunostintelor culturale si economice,
indeosebi in randul populatiei rurale. Rolul primordial a revenit
invatatorilor. Echipa reformatoare creata de Spiru Haret i-a incurajat,
i-a sus-tinut, i-a respectat. Iar ei au fost educatorii si calauzele de
care copiii dornici sa invete aveau atata nevoie.
Si totusi, la aproape un secol de la reforma lui Spiru Haret si dupa
uriasele transformari ale lumii la care ne conectam astazi, se impune o
noua reforma a scolii in Romania.
Sigur ca acum
problemele sunt cu totul altele. Ne pregatim pentru o societate
postindustriala, globalizata, care creeaza mari perspective, dar si mari
riscuri. Principiul lui Spiru Haret ramane insa valabil: invatamantul
trebuie sa ofere acei oameni educati si capabili, acei specialisti fara
de care nici o institutie nu-si poate realiza menirea. Iar daca privim
cu onestitate, putem observa ca, daca exista un sector in care reforma
avanseaza, acesta este invatamantul.
Ca orice reforma,
si reforma din invatamant produce tensiuni, uneori foarte mari.
Descentralizarea, ca element fundamental al reformei invatamantului,
creeaza un regim concurential necunoscut pana acum. Nu
vor mai fi toate liceele la fel, nu vor mai fi toate scolile la fel.
Elevii nu se vor mai duce la intamplare sau neaparat la scoala care este
mai apropiata de casa, ci vor face eforturi sa reuseasca sa se inscrie
si apoi sa termine scolile cele mai prestigioase. Inteleg foarte bine
mandria elevilor acestui colegiu atunci cand evoca dificultatile
intampinate pentru a reusi la admitere si pentru a face fata exigentelor
acestui colegiu.
Nimeni nu are voie sa se joace cu viitorul copiilor nostri
Nu insist asupra unor detalii, dar vreau sa repet si in fata
dumneavoastra ca viitorul apartine natiunilor inalt educate.
Prioritatile s-au schimbat si natiunile prospere, care vor oferi
adevarate perspective cetatenilor lor, vor fi cele care dispun de un
management performant, de oameni educati si cultivati, capabili sa se
inscrie intr-o competitie si sa faca fata rigorilor ei.
Vreau sa exprim in fata dumneavoastra si o temere, poate chiar un
avertisment. Prelungirea tranzitiei, evitarea masurilor decisive de
reforma pot duce la aparitia unor generatii de absolventi dezorientati,
blazati, prea putin implicati in ansamblul societatii. Se poate crea o
prapastie intre o clasa politica pasiva si o masa de tineri contestatari,
fara orizont. De aceea, este absolut necesar ca toate institutiile
acestei tari sa tina o legatura stransa cu scoala, sa ofere informatii
despre specificul diferitelor profesii si sansele ca, odata calificati,
tinerii sa gaseasca un loc de munca potrivit pregatirii lor.
Aceasta obligatie o impartasim cu totii, parinti si profesori,
inspectoratele scolare, primariile, prefecturile, organizatiile civice,
conducerea statului. Aici nu exista rabat. Aici nu trebuie sa existe
diferente de optiuni intre o Putere oarecare sau o Opozitie oarecare.
Pentru ca nimeni nu are voie sa se joace cu viitorul
copiilor nostri.
Invatamantul romanesc, performantele profesionale ale absolventilor
universitatilor noastre se bucura pretutindeni de recunoastere si succes.
Nu as vrea sa vorbesc numai despre lucrurile care ne fac cinste si care
ne fac sa fim mandri ca suntem romani. As vrea sa vorbesc si despre
lucrurile care ne apasa. Si trebuie sa vorbesc despre acestea intr-un an
in care deschiderea anului scolar a fost amanata, in mai multe judete,
din cauza epidemiilor. Educatia sanitara si asistenta medicala sunt inca
marcate de grave dificultati. Nu este un lucru nou pentru Romania, dar,
acum, el apare la suprafata.
Am cunoscut, ca multi dintre noi, deschiderea anului scolar in perioada
comunista, in asa-numitele licee de protocol din Bucuresti, intr-un
spirit „inaltator” in care se vedeau numai lucruri minunate.
Astazi, putem si chiar trebuie sa vorbim si despre marile restante si
dificultati din reteaua scolara. Avem peste 12.000 de
scoli fara apa curenta si 373 fara lumina electrica. Sunt numeroase
scoli fara drumuri de acces. Copiii care strabat zilnic 10-12 kilometri
pe jos, spre scoala si de la scoala, se numara cu miile. Asa cum am spus,
aceasta nu este o situatie noua. Aceste scoli fara apa curenta si fara
lumina electrica exista din timpul comunismului. Sigur ca numarul
lor s-a redus, dar nu in masura in care ar fi fost necesar. Sigur ca,
mai ales in ultimii trei ani, s-au facut progrese prin aplicarea unor
programe speciale de reabilitare a localurilor de scoli, inclusiv in
mediul rural. Suntem inca departe de un minim necesar.
Este o situatie care nu se poate schimba peste noapte, dar trebuie sa va
spun ca exista solutii si proiecte concrete. Programul de reabilitare a
scolilor, lansat in 1997, insumeaza 130 de milioane de dolari si este
finantat de Banca Mondiala, Fondul de Dezvoltare Sociala al Consiliului
Europei si Guvernul Romaniei. Celalalt program important, de relansare a
invatamantului in zonele rurale, este promovat de Ministerul Educatiei
Nationale si, pe masura ce va fi suplimentata finantarea, el va fi
extins.
Suntem obligati sa investim si o suma considerabila in infrastructura,
in pietruirea drumurilor si alimentarea cu apa potabila. Fata de 1997,
in 1998 fondurile alocate in acest sector au crescut de peste zece ori,
iar in acest an judetului Tulcea ii este alocata cea mai mare suma
dintre toate judetele tarii: 13,8 miliarde lei. Trebuie sa recunoastem
si valoarea consistentului sprijin international. Se deruleaza deja un
program al Uniunii Europene de finantare a alimentarii cu apa a satelor,
in valoare de 280 milioane de dolari. Este un prim raspuns la problemele
pe care le-am evocat: un drum mai usor catre scoala al copiilor si al
invatatorilor, alimentare cu apa in scoli si in locuinte, ceea ce
inseamna ameliorarea conditiilor de igiena si prevenirea epidemiilor
care astazi cuprind o serie de judete unde, din acest motiv, scoala va
incepe cu intarziere.
Bazele comportamentului unui adult civilizat se pun prin educatia din
primii ani de scoala. Fara aceasta educatie, educatie a muncii, a
cinstei, a seriozitatii, a modului de comportare fata de cei din jur,
niciodata nu vom putea realiza un progres adevarat in Romania, oricate
sosele sau poduri vom avea, oricati zgaraie-nori vom ridica, oricate
uzine performante vom construi. Fara aceste deprinderi, care se invata
in primii sapte ani de-acasa de la parinti, si in urmatorii sapte ani de
la invatatori si profesori, nici un progres nu este posibil.