Discurs la festivitatea de absolvire a promoţiei 1999 a Academiei de Inalte Studii Militare,

Bucureşti, 29 iulie 1999 

 

Munca fara odihna pentru folosul tarii

Implinirea a 110 ani de la infiintarea primei institutii de invatamant superior militar este un eveniment remarcabil pentru istoria intregii scoli romanesti. Astazi, participand la aceasta aniversare, se cuvine sa exprimam recunostinta noastra fata de generatiile care au pus bazele invatamantului si ale societatii moderne in Romania.

De la deschiderea, in 1847, a celei dintai scoli militare de ofiteri, pana la infiintarea, in anul 1889, a Scolii Superioare de Razboi, invatamantul militar romanesc a parcurs un drum ascendent.

Scoala superioara de razboi a fost o institutie de prestigiu european, a cincea institutie de acest fel din Europa. Renumele pe care si l-a castigat de-a lungul timpului este demonstrat si de faptul ca ofiteri din alte armate au venit sa studieze in Romania. Profesori valorosi au innobilat prin daruire si competenta arta militara romaneasca si au contribuit decisiv la promovarea spiritului stiintific in cercetarea fenomenului militar, precum si la formarea ofiterului-cetatean. Tuturor le datoram un cald omagiu.

Prin tot ce a reprezentat de-a lungul  anilor, prin contributia la promovarea inaltelor valori ale culturii militare romanesti, institutia care a avut drept crez: „A munci fara odihna pentru a fi cat mai folositor tarii” s-a situat in prima linie de aparare si cultivare a valorilor nationale.

Transformarea structurala a societatii romanesti dupa revolutia din decembrie 1989, precum si schimbarile radicale din mediul geopolitic si geostrategic au determinat schimbarea conceptiei de formare si perfectionare a ofiterilor in cadrul Academiei de Inalte Studii Militare. Ea s-a incadrat intr-o noua viziune, bazata pe ierarhizarea invatamantului militar superior romanesc si promovarea valorilor intelectuale si morale de exceptie prin care se afirma liderul militar.

Ca presedinte al Consiliului National al Rectorilor Universitatilor din Romania, am fost strans legat de acest proces de reforma si am colaborat permanent cu rectorul Academiei de Inalte Studii Militare. Sunt sigur ca aceasta institutie de elita, aflata in cel de-al doilea secol de existenta, va sti sa se adapteze si in continuare la rigorile educatiei in societatea mileniului trei.

 

Reforma armatei si integrarea in NATO

Parcurgand un serios proces de reforma, Armata Romana isi concentreaza eforturile asupra atingerii unui obiectiv national de importanta strategica: integrarea in structurile militare ale Aliantei Nord-Atlantice. As putea spune, chiar, ca armata reprezinta pentru Romania varful de lance al acestei integrari, din perspectiva rezultatelor pe care le-a obtinut in ceea ce priveste cooperarea si interoperabilitatea cu armatele NATO.

Pe de alta parte, dificultatile de ordin material care insotesc tranzitia influenteaza armata iar efectele lor sunt percepute nu de putine ori dramatic, de fiecare militar in parte. Am urmarit cu atentie si cunosc problemele si greutatile pe care le intampina armata in ansamblul sau, unitatile militare si militarii insisi. Cunosc problema dotarilor, cunosc problemele de salarizare, stiu care sunt dificultatile legate de asigurarea locuintelor, mai ales in ceea ce priveste cadrele tinere.

Masurile pe care le-am luat si le vom lua de acum inainte au scopul de a asigura existenta demna a armatei, ca un corp de elita. Nu are rost sa ne mintim, mai ales in interiorul acestei institutii care presupune infruntarea barbateasca a greutatilor. Unele masuri vor avea rezultate imediate, altele isi vor dovedi utilitatea in anii urmatori. Dar un lucru mi se pare esential de subliniat, mai ales in acest moment in care o noua generatie de ofiteri iese de pe bancile scolii: Romania va asigura statutul si respectul pe care le datoreaza Armatei.

De-a lungul unei istorii de multe ori tragice, Armata nu a pregetat sa-si apere tara. Sacrificiile nu se uita si, in ciuda tuturor greutatilor, va asigur ca tara pe care ati jurat sa o aparati va va apara si ea interesele.

Cu acest prilej, vreau sa aduc multumiri intregului personal al armatei, exprimandu-mi, totodata, convingerea ca procesul de reforma va fi sustinut in continuare cu aceeasi maturitate si daruire. Pentru a reusi ne trebuie intelegere si vointa. Intelegere pentru a accepta constrangerile unui proces care va avea ca finalitate o armata moderna, adaptata la provocarile secolului XXI si vointa pentru a avea forta necesara sa continuam schimbarea si sa nu fim coplesiti si resemnati in fata dificultatilor.

In pragul unui nou secol, cu numeroase incertitudini in privinta riscurilor si amenintarilor la adresa securitatii, Armata Romana ramane un pilon esential al increderii si sperantei.

Recent au fost adoptate importante hotarari si legi care privesc organismul militar. Promovarea Strategiei de Securitate Nationala a Romaniei, hotararea Consiliului Suprem de Aparare a Tarii privind conceptia de restructurare si modernizare a fortelor Armatei Romaniei pentru perioada 2000-2005 si in perspectiva pana in anul 2010, precum si adoptarea Legii nr. 138 privind salarizarea personalului militar creeaza premisele continuarii procesului de modernizare si perfectionare a mecanismelor de natura tehnica, dar si a solutionarii treptate a problemelor sociale ale personalului militar.

 

Controlul civil asupra fortelor armate

M-am pronuntat si in alte prilejuri asupra rolului pe care institutia militara il are intr-un stat democratic. Afirm inca o data pozitia mea clara si ferma de apreciere fata de Armata Romana, fata de contributia acesteia la promovarea politicii romanesti de securitate, cat si fata de rolul constitutional in domeniul stabilitatii interne. Nu am fost si nu voi fi niciodata de acord cu atragerea armatei in jocurile politicianiste care ii compromit imaginea si, mai ales, menirea.

Armata trebuie sa fie gata, atunci cand tara o cere, sa-si faca datoria de aparare a integritatii teritoriale si a ordinii constitutionale iar fortele politice trebuie sa-si asume responsabilitatile ce decurg din deciziile luate si sa apere onoarea si prestigiul Armatei. In acelasi timp, controlul civil asupra fortelor armate este o garantie ca vointa societatii va fi respectata.

De aceea, consider ca Academiei de Inalte Studii Militare ii revine un rol important in formarea unor lideri militari capabili sa inteleaga procesele sociale in statul de drept si, ca profesionisti, sa-si exercite atributiile in structurile de comanda si de stat major, asa cum decurg ele din legi si regulamente.

Experienta si rezultatele obtinute de ofiterii romani absolventi ai Academiei de Inalte Studii Militare, care au participat la misiunile internationale de mentinere a pacii si la alte activitati militare cu caracter international, confirma valoarea invatamantului din Academie.

Am luat cunostinta de faptul ca, dupa anul 1990, in Academia de Inalte Studii Militare s-au produs imbunatatiri substantiale pe linia dotarii materiale iar planurile si programele de invatamant au fost permanent adaptate la exigentele unui invatamant modern. De asemenea, Academia dispune de un valoros corp de cadre didactice.

Stiu ca schimbarile structurale ale invatamantului din Academie si desfasurarea acestuia intr-o conceptie integratoare reprezinta un model de scoala in care se regasesc, intr-o reusita simbioza, traditia si modernitatea, sub emblematica deviza „Labor improbus omnia vincit”.

O deviza pe care o confirma si o innobileaza istoria celor 110 ani de existenta a institutiei, profesionalismul si devotamentul absolventilor celor 102 promotii si implinirile in nobila misiune de ostasi devotati ai tarii ce fac onoare si cinste Academiei de Inalte Studii Militare.