Alocuţiune cu ocazia premierii caştigătorilor Olimpiadei Internaţionale de Matematică de la Bucureşti, Palatul Parlamentului, 21 iulie 1999 

 

Scoala nationala de matematica

Despre matematica s-au spus foarte multe de-a lungul timpurilor. Odinioara, cand eram elev sau student, se invoca deseori afirmatia lui Bertrand Russsel care decreta, nu fara putina rautate, ca „in matematica nu stii niciodata exact despre ce este vorba si nici macar daca ceea ce se sustine este vreodata adevarat”.

Azi as fi tentat sa-i dau dreptate mai degraba lui Erik Zeeman, dupa care „matematica este un limbaj natural si fundamental, mai cu-prinzator decat rasa umana pentru ca poate dovedi singurul lucru pe care il avem in comun cu orice forma de inteligenta din univers”.

Olimpicii veniti la Bucuresti din toata lumea reprezinta o parte importanta din elita intelectuala care va marca gandirea secolului XXI. Noile tehnologii inseamna matematica, dar matematica este chemata din ce in ce mai mult sa participe si la intelegerea fenomenului social. Am afirmat de mai multe ori ca viitorul apartine mai ales tarilor care au elite inalt educate si nu neaparat tarilor care au mari resurse naturale. Olimpicii internationali in domeniul matematicilor constituie o bogatie reala a natiunilor pe care le reprezinta si performantele lor demonstreaza din plin calitatea pregatirii si a aptitudinilor, o stacheta a mintii greu accesibila chiar celor mai ambitiosi competitori.

Olimpiadele de matematica imbina simbolic doua concepte esentiale pentru viitorul umanitatii. Pe de o parte, rigoarea unei stiinte stravechi. Pe de alta parte, spiritul etic fundamental, spiritul olimpic, la randul lui milenar. Nu putem construi un viitor pe masura provocarilor prezentului doar cu inteligente care opereaza izolat sau egoist, ci numai prin cooperare, comunicare si fair-play.

Olimpiada Internationala de Matematica de la Bucuresti a fost inca un antrenament intelectual al tinerei generatii pentru promovarea valo-rilor de care lumea are nevoie.

Performanta informaticienilor romani*)

Vreau sa aduc nu multumiri, ci omagiul meu celor care lucreaza in industria romaneasca de software, celor care au reusit in ciuda tuturor dificultatilor, construind acum infrastructura viitorului pe care Romania il merita.

Cred, din tot sufletul si cu toata convingerea, ca acesta este drumul Romaniei. Calea este deschisa, infrastructura este in constructie, constructorii sunt de calitate si au reusit sa demonstreze ce stiu si ce vor. Ar fi minunat ca fiecare om politic din Romania sa aiba in servieta un laptop, precum, odinioara, soldatii lui Napoleon purtau in ranita un virtual baston de maresal. Si, de asemenea, mi s-ar parea important ca parlamentarii, ca alesi ai natiunii, sa fie factori de diseminare a tehno-logiilor viitorului in toate localitatile pe care le reprezinta.

In productia de software, cea mai mare „valoare adaugata” este valoarea inteligentei romanesti. Astazi, Romania depune inca eforturi mari, pe care le platim cu totii, pentru a insanatosi o economie diversificata aberant si, in mare masura, bolnava. Pentru ca suntem presati de timp si privatizarea nu poate atrage preponderent capital autohton, suntem nevoiti sa vindem intreprinderile celor care pot oferi mijloace financiare si un management corespunzator redresarii. Acceptam asadar ca produse fabricate in Romania sa se vanda sub marcile unor companii straine. Nu putem insa renunta la marcile romanesti, la marca inteligentei romanesti. Pe aceasta marca a inteligentei romanesti se bazeaza industria de software si viitorul tinerilor pe care ii sarbatorim si ii premiem astazi.

Sunt emotionat si va multumesc inca o data pentru diploma si titlul de presedinte de onoare al Asociatiei Nationale a Industriei de Software, pe care mi le-ati conferit astazi. Ca profesor si fost rector, sunt mandru ca Universitatea Bucuresti si Politehnica din Bucuresti au reusit sa se impuna intr-o competitie mondiala de informatica, atat de prestigioasa prin dificultatea si performantele ei. Ea este de fapt competitia viitorului.

Se stie ca marile universitati, dar mai ales universitatile americane, ofera conditii exceptionale pentru a atrage tineri de valoare. Cu prilejul unei conferinte pe care am tinut-o acum cateva zile la Universitatea Harvard, am avut ocazia sa intalnesc chiar echipa care castigase pentru Harvard un premiu national american. Dintre cei trei componenti ai echipei, doi erau romani. Am avut ocazia sa cunosc si alti studenti romani care, in Statele Unite, s-au clasat pe primele locuri in diferite tipuri de concursuri de matematica si informatica. Acestea sunt lucruri care ne fac sa plecam capul cu respect si sa-l ridicam apoi cu mandrie.

Ca profesor, spuneam de multe ori studentilor mei: „Profesorul va deschide doar usa, voi trebuie sa treceti prin ea”. Acum sunt sigur ca Romania se afla pe maini bune, pentru ca dumneavoastra ati trecut prin aceasta usa a performantei si ne asteptati pe toti ceilalti sa va ajungem din urma.