Alocuţiune la simpozionul Solidaritatea intre generaţii pentru infăptuirea unei

societăţi a tuturor varstelor, Predeal, 14 iulie 1999 

 

Conflictul intre generatii nu poate fi transat doar in favoarea tinerilor

Permiteti-mi mai intai sa salut initiativa de a organiza un simpozion dedicat unui subiect important pretutindeni in lume, dar a carui actualitate este foarte dureroasa in Romania de astazi. Simpozionul Solidaritatea intre generatii pentru infaptuirea unei societati a tuturor varstelor este, pana acum, cea mai importanta actiune organizata la noi in tara in Anul International de Solidaritate cu Persoanele Varstnice.

Necesitatea unei reflectii comune asupra solidaritatii intre generatii este expresia unei nevoi evidente, dar si rezultatul unei lipse de solidaritate, al unei stari de ne-comunicare. Tema conflictului intre gene-ratii dateaza din epoca romantica, sau, daca doriti, din perioada capitalismului timpuriu in care copiii au abandonat ocupatia parintilor, migrand in masa catre oras si catre meseriile unei ere noi. Timp de peste 150 de ani, conflictul intre generatii a fost transat prin „mitului progresului”– atat de autoritati, cat si de formatorii de opinie: ziaristi, scriitori, filosofi – exclusiv in favoarea generatiei noi.

Abia in urma cu vreo patruzeci de ani, marele biolog si etolog Konrad Lorenz a lansat un sever avertisment societatii industriale referitor la prapastia care se naste intre parinti si copii. Odata cu trecerea la epoca post-industriala, Occidentul a cunoscut astfel si o alta perceptie a relatiilor sociale, regasind sau reconstruind puntile de legatura intre generatii.

Din pacate, Romania nu a ajuns inca la o asemenea perceptie.

Am facut aceasta introducere pentru a sublinia faptul ca in tara noastra s-au acumulat probleme istorice care au ajuns simultan la scadenta. Exista, in acest moment, o falie intre generatia varstnica si cea mijlocie, dar exista si o falie intre acestea si generatia tanara. Cei varstnici se simt abandonati de societate, iar cei tineri se simt nebagati in seama si fara viitor. La randul sau, generatia mijlocie, care formeaza grosul populatiei active, nu are inca o imagine clara asupra intereselor pe termen lung ale societatii romanesti.

 

Varsta a treia, cea mai grav afectata de saracie

Varsta a treia este asezata astazi in Romania sub semnul unui paradox. Ea a devenit dintr-o varsta a echilibrului si stabilitatii una a nelinistilor si a incertitudinii. Imaginea atat de familiara a bunicilor care isi leagana nepotii depanand povesti si amintiri este tot mai puternic estompata de o realitate dura si nedreapta.

Varstnicii nostri traiesc astazi tot mai dramatic confruntarea cu lipsurile cotidiene si cu nesiguranta zilei de maine. Saracia si proasta functionare a sistemului sanitar, infruntarea epuizanta si inutila a unei birocratii impermeabile ii aduc adesea la disperare si, mai ales, le provoaca acel umilitor sentiment al inutilitatii.

Problemele varstnicilor pot fi enumerate si descrise pe zeci si zeci de pagini, in mii si mii de cuvinte. Nu am venit insa aici sa facem opisuri sau studii de caz. Ele exista si sunt cunoscute de cei mai multi dintre noi.

Suntem aici pentru ca, recunoscand aceasta realitate, sa spunem foarte clar ce avem de facut pentru a schimba actuala stare de lucruri. Suntem aici pentru a prezenta solutii deja in curs de aplicare si pentru a gasi noi cai de actiune concreta si eficienta. Pentru ca, viabilitatea oricaror discutii pe aceasta tema, fie ele derulate in cadrul unei manifestari de anvergura celei de fata, nu este data de vorbe, de simple proiecte sau programe pe care le invocam cu suficienta cand facem propriile noastre bilanturi. Persoanele varstnice nu vor trai mai bine inconjurate doar de intelegerea sau compasiunea celorlalti. Viata lor va fi mai buna numai atunci cand aceasta intelegere va capata forma si sensul unor actiuni directe si imediate.

 

Reformarea sistemului de asigurari sociale

Sistemul de asigurari sociale din Romania trebuie refacut in intre-gime. In momentul de fata el reprezinta un mecanism anchilozat si discriminatoriu, incapabil sa rezolve problemele de fond ale categoriilor sociale pentru care a fost conceput. Numai un sistem de asigurari modern va putea sa rezolve in mod real si corect atat problemele actualilor, cat si pe cele ale viitorilor pensionari. Noua Lege a sistemului public de pensii, care va anula inechitatile intre persoanele iesite la pensie in perioade diferite, a fost votata in Camera Deputatilor. Din pacate, la Senat ea intarzie la Comisia pentru munca si protectie sociala.

Consider ca adoptarea Legii fondurilor universale de pensii, cunoscuta indeobste ca Legea pensiilor private, este o prioritate legislativa. Sistemul privat de pensii, complementar celui de stat, va contribui, fara indoiala, la rezolvarea problemelor pensionarilor pe termen lung.

Vreau sa amintesc si o alta initiativa legislativa careia i-am acordat intregul meu sprijin. Este vorba de completarea Legii 145/1997 cu un articol care sa prevada posibilitatea ca reprezentantii pensionarilor sa faca parte din Consiliile de Administratie ale Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, pe plan central, si, in mod corespunzator, in Casele Judetene de Asigurari Sociale de Sanatate. Consider ca oportunitatea acestei cerinte nu mai trebuie argumentata, ci sustinuta neconditionat.

Pe termen lung exista o strategie coerenta a sistemului de pensii care va fi pusa cu siguranta in practica. Dar, marile probleme ale pensionarilor sunt pe termen scurt. Nu putem sa le spunem ca vor trai mai bine peste zece ani.

Situatia este dramatica: pensia medie in sistemul asigurarilor de stat pe luna iunie a fost de 650.000 lei si este doar cu 30.000 de lei mai mare decat nivelul de subzistenta calculat la 620.000 lei. Luand in calcul si numarul de persoane din familiile de pensionari, rezulta ca peste jumatate din pensionarii Romaniei traiesc sub nivelul de subzistenta.

 

Indexarea pensiilor si compensarea medicamentelor

Stim cu totii ca solutia esentiala este relansarea economiei. Pana atunci putem doar sa stavilim degradarea situatiei pensionarilor. In acest sens exista doua directii de actiune.

Prima este ca indexarea pensiilor sa se faca la acelasi nivel cu cresterea inflatiei. Asa cum am promis si in primavara, voi uza de toate atributele si parghiile legale pentru ca in acest an rata de indexare a pensiilor sa urmeze indeaproape rata inflatiei. Deoarece in acest moment inflatia luata in calcul la fundamentarea bugetului pe anul 1999 este depasita, se impune modificarea imediata a procentelor de indexare la nivelul inflatiei reale. Daca din motive de restrictii bugetare dure nu vom reusi anul acesta sa imbunatatim raportul dintre pensii si salarii, macar sa nu permitem degradarea lui.

Lista medicamentelor compensate a fost revizuita si completata. Ea cuprinde 259 de medicamente, urmand sa fie publicata in aceste zile in Monitorul Oficial. La propunerea organizatiilor centrale ale pensionarilor, in lista figureaza, cu prioritate, medicamente solicitate de persoanele varstnice. Atata timp cat 25-30% din veniturile pensionarilor sunt folosite pentru medicamente, o asemenea masura este absolut necesara. Miza este atat viata, ultimii ani de viata ai unor oameni, cat si constiinta comuna a natiunii. Daca peste 20-30 de ani romanii vor constata ca parintii lor i-au tratat cu dispret si indiferenta pe bunicii lor, atunci, intr-adevar, societatea romaneasca s-ar dovedi ea insasi bolnava.

Astazi avem un raport nefavorabil intre pensionari si persoanele ocupate. Marile schimbari petrecute dupa 1990, cu momente de cumpana si violenta pe care le stim cu totii, au avut si o influenta negativa asupra mentalului colectiv. Dupa cum, in trecut, romanii se ascundeau in munti si in paduri in fata navalitorilor, dupa 1990, acelasi reflex i-a facut pe multi sa se retraga la pensie in fata a ceea ce parea un viitor nesigur. Acestor oameni, dintre care multi sunt in putere, vreau sa le spun: Romania are nevoie de dumneavoastra!

 

Resocializarea persoanelor in varsta si voluntariatul tinerilor

Instituirea Consiliului National al Varstnicilor va crea un canal major pentru resocializarea persoanelor in varsta, cu efecte benefice nu numai la nivel individual, ci si pentru intreaga societate.

In ceea ce priveste Legea voluntariatului, blocata si ea, din pacate, pe filiera legiferarii, aceasta va facilita legaturi intre categoriile active – in special tineri – si persoanele in varsta. Reglementarea voluntaria-tului este pentru societatea romaneasca de azi o noutate si speram ca aplicarea ei sa ne apropie de mecanismele sociale si de mentalitatea oamenilor din tarile Europei Occidentale.

M-am intalnit in primavara cu reprezentantii pensionarilor, am analizat solicitarile care mi s-au inaintat si am promis sprijin pentru multe dintre ele. Acum, la jumatatea anului, pot sa va spun ca s-au demarat toate actiunile promise si desfasurarea lor ne da sperante ca ele se vor indeplini intocmai si la timp. Totodata, nu pot sa va ascund ca acestea au fost promisiuni minimale si ca suntem constienti ca situatia varstei a treia in Romania este, in continuare, critica. Dar faptul ca am reusit sa trecem cu bine peste doua incercari dificile – plata datoriei externe scadente si conflictul din Iugoslavia – ne va permite acum o alta libertate de miscare in politica interna. In momentul de fata este prematur sa fac noi promisiuni, dar la toamna, cand ne vom intalni din nou, cand promisiunile – repet, minimale – vor fi indeplinite, atunci vom putea proiecta mai optimist anul 2000.