Alocuţiune la inchiderea Conferinţei pe tema dezvoltării infrastructurilor in Romania, organizată de Forumul Economic Franco-Roman, Bucureşti, 10 iunie 1999
Obiectiv strategic pentru viitorul Romaniei
La aceasta Conferinta, organizata de Forumul Economic Franco-Roman si dedicata infrastructurilor in Romania, am recunoscut personalitati care au adus o contributie importanta la dezvoltarea relatiilor economice romano-franceze si care au fost, in buna masura, sustinatori ai unui proiect major pentru noi, intitulat Romania la Rascruce. Prezenta multor tineri arata ca ne aflam nu numai la o rascruce a drumurilor in spatiu, dar si la o rascruce in timp, asa incat acest proiect are si sansa unui suport direct interesat.
La inceputul acestui an am lansat Programul national privind participarea la realizarea unui coridor economic intre tarile Asiei Centrale si Europa cu tranzitarea Romaniei. Spuneam atunci ca una dintre sarcinile majore ale puterii instalate in urma alegerilor din noiembrie 1996 o constituie stabilirea unor obiective strategice pentru viitorul Romaniei si elaborarea unor proiecte pe termen lung in vederea atingerii acestor obiective.
Vreau sa precizez ca ne-am asumat cu acest demers un risc. De altfel, nu exista proiect fara risc. De aceasta data, riscul rezida in faptul ca, pe termen scurt si chiar mediu, astfel de optiuni nu aduc rezultate economice si, pentru ca in Romania depistarea unui iz electoral in orice actiune a devenit o obsesie, tin sa precizez foarte clar ca astfel de optiuni nu aduc indeobste nici beneficii electorale. Se voteaza, inca, mai mult cu gandul la prezent decat la viitor.
Programul pentru coridorul economic dintre Asia Centrala si Europa care traverseaza Romania a fost conceput ca unul dintre pilonii de sustinere a orientarii economice a Romaniei in urmatoarele decenii, implicand asadar si o importanta optiune politica.
Departe de a contura o noua si simpla conducta de petrol, acest program porneste de la iminenta unui flux de produse petroliere din zona Caspicii spre Europa de Vest luand in considerare numeroase alte aspecte. Daca l-am rezuma numai la un oleoduct si atat, ar fi un program sarac si nu ar justifica antrenarea atator competente si eforturi.
Refacerea cailor comerciale naturale
Refacerea cailor comerciale pe trasee geografice naturale din zona Asiei Centrale spre Occident are in vedere vechiul Drum al Matasii, dar ea trebuie gandita in perspectiva secolului urmator, ca un ansamblu de cai complementare.
Intre acestea, calea cea mai scurta traverseaza Transcaucazia si Marea Neagra si urmeaza apoi cursul Dunarii. Acest traseu include in mod necesar Romania si marele port romanesc Constanta. Vreau sa subliniez ca, indiferent daca traseul principal care va fi ales acum va fi acesta sau altul, volumul resurselor petroliere din zona Caspica, ca si complexitatea si interdependenta economiilor europene vor face ca si traseul dunarean sa fie pus in practica intr-un timp relativ scurt. In orice caz, el nu poate fi evitat.
In elaborarea programului romanesc s-au avut in vedere resursele umane, tehnologice si de infrastructura pentru care Romania detine, in zona Marii Negre, una dintre cele mai bune oferte: o oferta bazata pe o forta de munca inalt educata, pe capacitati excedentare de prelucrare primara si secundara a titeiului, la care se adauga si o retea de transport si comunicatii aflata in curs de modernizare. Si, ca sa fim la curent cu ultima informatie, chiar in aceasta dimineata, in sedinta de Guvern s-a aprobat programul propus de Romania pentru integrarea in Uniunea Europeana, in care dezvoltarea infrastructurii rutiere si feroviare ocupa ponderea cea mai importanta in ceea ce priveste fondurile alocate.
In al treilea rand, acest traseu prezinta cateva noduri de comunicare, la Constanta, in zona Turnu-Magurele si, mai departe, in Campia Panoniei, noduri in care se intersecteaza cu alte coridoare de transport europene si intre care, evident, vor avea loc redistribuiri ale fluxurilor economice.
Coridor sudic, functional in ambele sensuri
In fine, noi vedem acest coridor de transport ca fiind functional in ambele sensuri, pentru ca realizarea sa pe axa Dunarii va antrena cu siguranta si un flux comercial invers, din tarile occidentale catre bazinele Marii Negre si Marii Caspice.
Exista si alte argumente, de ordin politic. Si ele deriva dintr-o notiune asupra careia voi reveni, in cele ce urmeaza, dar careia acum vreau sa ii redau intreaga ei dimensiune, si anume, ideea ca Drumul Matasii, in ansamblu, vazut ca o cale continentala de comunicare intre Japonia – China – Asia Centrala – Transcaucazia – Europa Centrala si Europa Occidentala, sa redevina nu numai o cale comerciala, dar si un nou mijloc puternic pentru a asigura stabilitate pe un lung traseu istoric. Stabilitate bazata pe acceptarea unui set de valori comune, pe respectarea principiului economiei de piata, singura care poate sa duca la economii performante si structuri democratice ce pot sa asigure statelor capacitatea de a crea stabilitate in interior si in regiune.
As adauga si o idee pe care am expus-o in Senatul Statelor Unite, in urma cu cateva saptamani, la prezentarea proiectului de relansare a anticului Drum al Matasii, in prezenta a sapte presedinti ai statelor din Asia centrala si Transcaucazia angrenate in acest proiect. Spuneam atunci ca renasterea acestui coridor de transport presupune si reluarea legaturilor culturale. Pare putin in afara subiectului, dar reluarea contactelor intre culturi vechi, importante, prin generatii, cu principii socio-culturale moderne, bazate pe un management performant, nu poate decat sa asigure un viitor economic inalt. Daca relatiile financiare si economice, bazate pe profit, au de multe ori o viata scurta; daca relatiile politice, pana la urma, depind de interese de securitate, care, uneori, au o geometrie variabila, relatiile culturale au, in schimb, vocatia stabilitatii in timp, ceea ce raspunde cerintelor oricarui proiect major.
In consecinta, coridorul Est-Vest va fi functional in dublu sens din toate punctele de vedere: transport, comert, decizii politice, schimburi culturale.
Proiectul este gandit in faze succesive: mai intai conducte de petrol, in faza extinsa o legatura completa intre Asia Centrala si Europa Centrala si in faza transcontinentala un drum urias de la Pacific la Atlantic.
In mod cert, astazi nu se pot construi strategii viabile pentru mileniul III cu materiale refolosibile reciclate sau cu Ersatz-uri din mileniul II, fie ele chiar din ultima parte a secolului pe care il incheiem. Alte valori vor fi fundamentale in mileniul urmator si, printre ele, creativitatea si cultura vor domina in societatea post-informationala si globalizata. Aceste perspective si valori trebuie avute in vedere inca din acest moment. Acesta este modul de abordare pe care Forumul „Romania la Rascruce” si l-a propus.
Reconstructia podurilor peste Dunare
Revenind la punctul de vedere si problemele Romaniei, precizez ca programul pe care am dorit sa-l aduc in discutie este interconectat cu o serie de alte obiective strategice nationale: revigorarea economica, restructurarea si modernizarea institutiilor si, in final, integrarea euro-atlantica. Incercand sa fac un bilant, pot sa va spun ca, in cele patru luni de la lansare, Programul de pregatire a participarii Romaniei la realizarea coridorului economic Est-Vest a avansat in special in domeniul suportului legislativ. Din pacate, alte etape de pregatire a proiectului au fost ingreunate de situatia din Iugoslavia, care a generat, pe de o parte, o retinere a investitorilor fata de zona limitrofa celei in conflict si, pe de alta parte, dificultati si pagube imense prin blocarea navigatiei pe Dunare. Sapte poduri, din cele zece care traverseaza Dunarea pe segmentul iugoslav, au fost bombardate, ca de altfel si alte cai de acces – sosele si telecomunicatii. A fost, se spune, primul razboi din istoria omenirii indreptat impotriva infrastructurii. Din nefericire, el a facut si victime in randul populatiei.
In perioada urmatoare, reconstructia infrastructurilor este urgenta si indispensabila. Se va dovedi, poate, cum spunea Umberto Eco, nu fara o doza de cinism, ca, in lumea moderna, cei care pot determina in modul cel mai eficient sfarsitul unui razboi sunt oamenii de afaceri. In orice caz, pierderile de vieti omenesti raman ireparabile, ca si suferintele tuturor celor greu incercati de acest razboi.
Nu doresc si nu este momentul sa facem reprosuri pentru ceea ce s-a intamplat si cu atat mai putin este momentul sa fac profetii sumbre. Sefi de stat din zona, intre care m-am numarat si eu, au avertizat de cativa ani ca ne aflam intr-o epoca in care echilibrele regionale nu s-au cristalizat inca si, pentru a accelera acest proces in directia care duce la democratie si prosperitate, este necesar ca statele occidentale sa se implice mai mult in plan economic, intr-un parteneriat gandit pe termen lung impreuna cu tarile post-comuniste din Sud-Estul Europei. Nu trebuie sa uitam nici un moment ca nu numai un regim national-comunist de tipul celui girat de Milosevici, dar si o recesiune prelungita poate determina ascensiunea fortelor extremiste, cu consecinte tragice pe care acum nu mai este nevoie sa le imaginam, pentru ca le-am si vazut.
Cooperarea franco-romana
Forumul economic franco-roman, ajuns acum la a cincea sesiune, s-a dovedit a fi un organism fiabil si eficient, atat prin organizarea unor conferinte ca aceasta, cat si prin prisma evolutiei relatiilor economice romano-franceze. Este de datoria mea sa precizez ca, desi sunt inca departe de potentialul optim, aceste relatii s-au amplificat de la an la an, chiar in conditiile in care economia romaneasca a avut si inca mai are serioase dificultati.
Franta este privita ca un model viabil, in pofida crizelor financiare care au afectat economia mondiala in anii din urma. Franta a reusit, nu fara dificultati, una dintre cele mai bune performante in domeniul cresterii economice din acest deceniu. Intensificarea cooperarii economice intre Romania si Franta va fi benefica pentru ambele parti. Investitorii francezi se afla deja in Romania si doresc sa ii asigur pe cei care opereaza aici de multa vreme, pe cei care au venit in ultimul timp, dar si pe cei care vor veni de acum incolo, ca merita sa investeasca in Romania. Sunt convins ca Programul national pentru participarea la realizarea unui coridor economic intre tarile Asiei Centrale si Europa, cu tranzitarea Romaniei, este o oportunitate ce poate fi sesizata in intreaga ei amploare.
Se creeaza acum, sub ochii nostri, si alte premise favorabile. Este vorba chiar de Pactul de stabilitate semnat in aceasta dupa-amiaza in formula unei dezvoltari economice cuprinzatoare, cum suna ultimul concept avansat de Banca Mondiala.
In acelasi timp, situatia creata permite si o verificare a capacitatilor industriale romanesti (implicit a celor care includ, prin privatizare, capital strain) de a face fata unui regim concurential in care vor evolua ofertele pentru reconstructia si dezvoltarea intregii zone.
Protectia mediului inconjurator
Dezvoltarea durabila este o sintagma mult folosita acum. Ea pune un accent deosebit pe protejarea mediului inconjurator. Or, industria cimentului, implicata direct in aceasta etapa de constructie si reconstructie a infrastructurilor, este una dintre cele mai poluante industrii. Ceea ce asteptam acum, dupa privatizare, este realizarea unor serioase investitii tehnologice, care sa transforme aceasta industrie intr-una in acelasi timp profitabila, dar si nepoluanta.
Pagubele produse infrastructurii si in special podurilor din tara vecina sunt uriase. Pentru refacerea acestora este nevoie, in primul rand, de ciment de calitate. Va fi nevoie de cantitati uriase de ciment, care nu poate fi transportat cu avionul, doar bombele pot fi transportate cu avionul. Cimentul, pentru a fi rentabil, nu poate fi transportat decat pe apa si mai ales cu slepurile. Iata de ce o cale de transport ca Dunarea trebuie degajata urgent, eliberata pentru transportul materialelor de constructie acum si redeschisa complet, spre a fi utilizata de toata lumea. Reconstructia infrastructurii distruse nu mai poate fi amanata.
Relatiile economice cu Franta, care au facut obiectul Forumului Franco-Roman, au evidentiat experienta franceza, problemele modernizarii si dezvoltarii infrastructurii romanesti, dar au readus, chiar intr-un prim plan, trasaturile traditionale culturale care au facut din Romania in secolul trecut un avanpost al francofoniei si al ideilor democratice la Gurile Dunarii.
