Cuvant la punerea
temeliei manăstirii din Drăgăneşti Vlaşca, judeţul Teleorman, 5 iunie
1999
Prima manastire din
Teleorman
Am ascultat impreuna
cuvintele pline de intelepciune ale Prea Sfintitului Episcop al celei
mai tinere episcopii din tara. Aici, in acest loc, se va ridica prima
manastire din Teleorman, sub hramul atat de plin de intelesuri al
Sfintei Treimi. Ca orice ctitorie inaltata sub semnul valorilor crestine,
ea va fi un loc de apropiere, de intelegere si dragoste intre semeni. Un
simbol al biruintei credintei in fata tuturor pricinilor de poticnire
care mai duc inca oamenii spre ura, dezbinare si fatarnicie.
Stiu ca asteptati
foarte multe de la acest moment. Nedreptatile istoriei au afectat si
aceste locuri in care oameni gospodari si cumsecade, cu dreapta credinta
in Dumnezeu, au fost lipsiti de acest simbol, al unei manastiri
inchinate Sfintei Treimi.
Romania trece acum
printr-o perioada grea, dar decisiva pentru destinul sau, pentru ca ea
va influenta in mare masura cursul istoriei noastre care nu a fost
niciodata usor.
Nu traiti nici
dumneavoastra, nici ceilalti cetateni ai acestei tari asa cum v-ati dori
si intampinati la tot pasul dificultatile vietii. Este o realitate, dar
nu este o fatalitate. Pentru ca drumul pe care il parcurgem astazi se
indreapta – e drept, mult prea greu si mult prea incet – spre bunastarea
pe care ne-o dorim cu totii, pentru noi si copiii nostri.
Puterea noastra de a
crede impreuna, de a construi impreuna, de a ne bucura impreuna ne va
ajuta sa implinim si acest vis. Privind spre ziua de maine trebuie sa
intelegem, in primul rand, ca orice constructie durabila are nevoie de o
temelie solida. Asa este si temelia acestei manastiri, pentru ca poporul
roman s-a nascut crestin si intreaga sa istorie a stat sub semnul
valorilor crestine. Satul romanesc, in special, si comunitatile
romanesti, in general, au fost resursele de stabilitate si de
solidaritate ale poporului nostru.
Aici, in acest loc
asezat sub semnul harului divin, vreau sa va spun ca am toata increderea
ca vom reusi sa depasim nelinistile si necazurile. Trebuie sa gasim in
noi insine forta de care avem nevoie pentru a zidi cu iubire si speranta.
Cat timp vom sti ca fiecare dintre dumneavoastra si fiecare compatriot
al nostru poate trai in liniste si pace, ca om liber si stapan pe
propriul destin, bucurandu-se de familie si prieteni in clipe de
sarbatoare sau impartasindu-si necazurile in momente de cumpana, vom
putea privi cu incredere spre viitor.
Dumnezeu sa ne ajute!