Alocuţiune rostită la intalnirea cu reprezentanţii comunităţii romaneşti din regiunea Cernăuţi, 28 mai 1999

 

Uniti in spirit, solidari in fapte

Bucovina de Nord si Cernautii, in special, sunt locuri incarcate de istorie romaneasca. S-au nascut si au trait aici mari oameni de spirit ai neamului, personalitati politice si culturale, pe care ar trebui sa le evocam, mereu, cu binecuvenita reverenta.

 

Ne intalnim cu reprezentantii comunitatii romanesti din regiunea Cernauti intr-un moment in care mai avem inca multi pasi de facut unii catre ceilalti. Pentru romani, intre orice granite ar trai ei, nu exista frontiere spirituale, nu exista frontiere ale sufletului si ale inimii. Legaturile concrete nu sunt insa pe masura aspiratiilor noastre de comunicare, de solidaritate si unitate.

Tratatul de Stat cu Ucraina a fost gandit si negociat de partea romana in acest spirit al apropierii si solidaritatii dintre romanii de dincoace si de dincolo de granita. Negocierile nu au fost nici simple, nici usoare. S-a plecat de la situatia existenta, de la conventiile internationale la care Romania si Ucraina sunt state-parti, s-a tinut seama de cele mai importante principii care stau la baza societatilor democratice moderne. Stiu ca multi romani, de aici si din Romania, care au salutat sau nu au salutat acest demers politic, asteapta mai mult de la cei chemati sa asigure aplicarea concreta a Tratatului. Aceasta depinde de autoritatile romane si ucrainene, dar si de gradul concret de implicare a romanilor de dincoace si de dincolo de frontiera care pe harta ne desparte.

Cursul istoriei ne-a fost de multe ori potrivnic. Acum suntem contemporani cu o evolutie istorica fara precedent. Nu ne pregatim numai sa trecem o frontiera intre secole si milenii, ci ne pregatim sa trecem frontierele unei lumi noi, a solidaritatii si integrarii.

Romanii au decis sa fie parte activa a acestui proces, pentru ca numai pe aceasta cale idealurile lor pot fi indeplinite. Lumea moderna isi defineste orizonturile si identitatea sub semnul generos al logicii parteneriatului. Conflictele, deschise sau mocnite, nu sunt solutii, ci obstacole in calea vointei noastre legitime de a ne afirma ca entitate nationala si spirituala intr-o Europa unita.

 

Istoria care se intampla si istoria care s-ar fi putut intampla

De cele mai multe evit limbajul diplomatic si prefer sa spun direct ceea ce simt si ceea ce cred. Nu putem sa ignoram ceea ce se petrece acum in Iugoslavia, in Balcani. Sunt evenimente tragice, oamenii mor sau sunt raniti, orase, sate, poduri, drumuri sunt distruse, civilizatia este data inapoi pentru multa vreme. Suntem datori, in acest moment, sa ne gandim la istoria care se intampla si la istoria care s-ar fi putut intampla. Se cuvine sa ne gandim foarte serios ca, acolo unde acum exista distrugere si moarte, ar fi putut fi buna intelegere si dezvoltare. Asa cum, aici, unde acum exista buna intelegere – si speram ca va fi si dezvoltare – ar fi putut fi conflicte dramatice. Cred ca, pornind de la aceste premise, suntem cu adevarat datori sa dovedim ca faptele noastre de astazi inseamna o temelie pe care construim acel maine, pe care il dorim copiilor nostri.

Nu ma indoiesc ca de multe ori v-ati simtit singuri. Stiu ca nu intotdeauna – si cand spun aceasta ma gandesc si la ultimii ani – ati primit din partea noastra sprijinul pe care il asteptati. Sau, mai bine spus, nu intotdeauna sprijinul celor din tara a reusit sa contribuie la o rezolvare a problemelor romanilor din Ucraina.

 

Un vis despre solidaritatea romanilor de pretutindeni

Am vorbit despre nevoia de solidaritate intre romanii de pretutindeni. Cred insa ca, pentru a realiza acest vis, al unei solidaritati a noastre de-a lungul si de-a latul lumii, avem nevoie, in primul rand, de o forma de solidaritate mai consistenta intre romanii de aici, din Ucraina. V-am prevenit ca spun lucrurile pe fata si nu evit nimic din ceea ce ar putea sa deranjeze la un moment dat. Elogiez contributia organizatiilor si asociatiilor culturale romanesti. Elogiez contributia  publicatiilor, pe care le editati, la pastrarea identitatii nationale. Va suntem recunoscatori si va admiram pentru aceasta.

Mi se pare insa important ca, plecand de la aceste lucruri foarte bune, sa nu ne oprim aici si sa incercam sa realizam acea convergenta de opinie si de interese specifica unei comunitati. Sigur ca intampinati dificultati administrative si materiale. Le intampinam si noi, in Romania, din plin. Si nimeni nu ne iarta pentru aceasta. Traim intr-o perioada de criza si in aceasta perioada conteaza, in primul rand, organizarea mai buna si stabilirea prioritatilor. Daca nu putem sa facem tot ce este necesar, sa facem mai intai ceea ce este mai important.

 

Destinul in propriile noastre maini

Aveti probleme serioase legate de activitatea insitutiilor de cultura, a presei, a bisericii, a invatamantului in limba romana. Aceste aspecte tin nu atat de o legislatie nepermisiva, cat mai ales de o defectuoasa aplicare a acestei legislatii. Si sarcina noastra, a tuturor – in primul rand a mea si a Presedintelui Kucima, care suntem garantii acestui tratat – este sa nu ne multumim cu faptul ca l-am semnat, ci sa ne straduim mereu sa il punem in practica. Tratatul contine prevederi importante pentru drepturile romanilor din Ucraina si pentru drepturile ucrainienilor din Romania. Fiecare drept acordat ucrainenilor din Romania este o garantie pentru drepturile dumneavoastra. Pentru ca cel mai important lucru este increderea reciproca, iar increderea se castiga prin fapte.

Nimeni nu poate astepta solutii miraculoase. Destinul nostru, al tuturor romanilor, se afla in propriile noastre maini. Nu putem sa aruncam vina asupra altcuiva. Nu mai putem sa invocam, acum, nici nenorocirile trecutului, nici presiuni externe. Depinde de noi sa realizam ceea ce dorim. Privind si actionand deasupra intereselor conjuncturale, care sunt omenesti si care de multe ori ne despart sau ne supara, trebuie sa gasim acea comunicare pentru a ne afirma laolalta, romanii de pretutindeni, sub semnul implinirii destinului nostru comun.

As vrea sa inchei amintind cuvintele lui Vasile Alecsandri, ca pe unul dintre adevarurile dintotdeauna ale neamului romanesc: „Un popor care, supus timp de veacuri intregi la tot soiul de intamplari crude, stie sa-si apere nationalitatea ca romanul, pastrandu-si ca dansul naravurile, portul, limba si legea parintilor; …un popor ca acela este menit de a se urca pe o treapta cat de inalta; …un popor ca dansul este chemat la o soarta mareata si vrednica de el”.

Sa fim vrednici de aceasta soarta.