Cuvant la plecarea Sanctităţii Sale Papa Ioan Paul al II-lea din Romania, Bucureşti-Otopeni, 9 mai 1999 

 

Pe un pamant facator de pace

Autoritatile statului roman, in numele carora am onoarea sa adresez aceste cuvinte la plecarea Sanctitatii Voastre, se bucura nespus de faptul ca au putut inlesni un eveniment de o insemnatate ecumenica istorica. Alaturi de acest mesaj de fraterna solidaritate, dimpreuna cu caracterul pastoral al vizitei Sanctitatii Voastre, nici componenta politica a acestei vizite nu a fost mai putin importanta. Am dat insa intaietate, asa cum se cuvenea, componentei inalt spirituale a prezentei celui dintai Mare Pontif al Romei intr-o tara din cealalta jumatate a oikumenei crestine.

Sanctitatea Voastra a avut prilejul de a recunoaste, in reprezentantii institutiilor fundamentale ale democratiei romanesti care au tinut sa va aduca omagiul lor, spirite inrudite, deschise constructiei unei identitati comune in diversitate a continentului european, ale carei valori le impartasim cu totii. Ati putut observa direct spiritul de dialog si de respect al romanilor. Am convingerea ca Va intoarceti la Roma cu increderea deplina, a mintii si a inimii deopotriva, ca acest pamant, pe care ati avut inspiratia de a-l numi facator de pace, doreste si poate sa-si asume cu deplina responsabilitate vocatia de punte intre Occident si Orient, de generator de cordialitate si de buna intelegere. Ati confirmat, prin prezenta Voastra aici, aceasta vocatie si ne-ati dat forta din forta spiritului Vostru pentru a o duce mai departe.

Cele trei zile cat Sanctitatea Voastra s-a aflat in mijlocul nostru au dat prilejul Sanctitatii Voastre si fidelilor Vostri colaboratori sa cunoasteti nemijlocit insusi sufletul poporului roman, intelepciunea ierarhilor, vointa nestramutata de bine a conducatorilor, dar mai cu seama bucuria intensa si plina de asteptare cu care Sanctitatea Voastra a fost intampinata de catre cetatenii acestei tari.

 

Darul Sanctitatii Sale

Romanii au asteptat de la Sanctitatea Voastra binecuvantarea si au fost fericiti sa o primeasca. Ei Va roaga, acum, sa duceti tuturor popoarelor Europei gandul lor bun, de pace si fratie. Fiti, Sanctitate, mesagerul nostru privilegiat, pentru a spune Europei si lumii ca, in jurul Carpatilor si la Dunare, traieste un popor crestin cu blandete, pacific cu intelepciune, fratern cu speranta de mai bine si care se straduieste sa-si adune puterile pentru a iesi la liman. Acesta va fi, alaturi de binecuvantarea Voastra, un dar pe care Sanctitatea Voastra il va fi adus Romaniei.

Am ascultat in aceste zile vocile a sute si sute de romani de toate confesiunile. Si Sanctitatea Voastra le-a ascultat sau macar a putut citi in priviri bucuria si veneratia. Toate aceste voci, fara exceptie, au spus, fiecare in felul ei, ca venirea Sanctitatii Voastre in Romania este un semn al unor vremi noi, de unitate a tuturor romanilor, de inseninare si pace pentru partea noastra de lume.

Faptul ca mesajul Sanctitatii Voastre a fost atat de profund inteles de poporul roman reprezinta cea mai buna garantie a faptului ca tot ce s-a cladit in aceste zile va dura in timp si va creste in inimile oamenilor.

 

Zidire pe o stanca

Ati spus ieri ca am pasit impreuna un prag al sperantei. Speram, si fagaduim, dinspre partea noastra, sa ducem mai departe lucrarea acestor fericite zile, pentru ca, dincolo de acest prag, lacasul de buna intelegere si prietenie, ale carui temelii s-au pus acum, sa devina, ca in parabola evanghelica, o casa zidita pe o stanca a credintei si a statorniciei. Avem incredintarea ca Va vom simti mereu alaturi in aceasta incercare.

Plecarea Sanctitatii Voastre nu este o despartire, caci darurile Voastre raman cu noi. Ati adus tuturor romanilor o primenire a sufletelor, o adanca inseninare.

V-ati rugat impreuna cu noi in locuri unde, in anii ’80, romanii au fost zguduiti vazand cum li se naruie caminele si lacasurile de rugaciune. Ati inchinat acolo un gand plin de pietate tuturor acelora dintre noi care au suferit, tuturor celor care sunt azi in suferinta. Ne-ati dat incredere in propriile forte si in propriul destin. Acest elan de speranta pe care Vi-l datoram va ramane de-a pururi prezent in amintirea si in inimile noastre. Ati adus romanilor pacea inimii si credinta ca nu ii veti uita in rugile Voastre.

Mergeti in pace, Sanctitatea Voastra. Noi nu Va vom uita.