Alocuţiune la Reuniunea specială NATO + 5 consacrată reconstrucţiei Europei de Sud-Est,

Washington, 25 aprilie 1999 

 

Razboiul nu este o solutie

Sud-Estul Europei este astazi epicentrul unei tragedii. Toata lumea vorbeste despre razboi. A venit insa timpul sa vorbim despre cum se poate ajunge la pace si reconstructie. Nu este o sarcina usoara dar, cu toate acestea, este necesara si posibila. Romania a avut probleme interetnice. Prin propriile forte loiale democratiei si dialogului Romania a reusit sa le depaseasca definitiv. Ceea ce democratia a reusit sa infaptuiasca in Romania va reusi, cu siguranta, si in celelalte state din Europa de Sud-Est.

Pentru ca acest proces de democratizare, stabilizare si reconstructie sa fie rapid si durabil este necesara o ampla cooperare. Fara perspectiva pe care numai NATO o poate deschide in planul stabilitatii si securitatii regionale, fara prezenta Statelor Unite, fara implicarea directa si metodica a Uniunii Europene, a statelor puternic industrializate si a tuturor natiunilor europene, fara sprijinul OSCE si al Consiliului Europei, acest proiect ambitios nu ar putea sa reuseasca. El ar putea esua si daca Rusia l-ar respinge si l-ar percepe ca pe o amenintare. Dimpotriva, o Rusie democratica poate fi un actor important in cadrul acestui proiect.

Ar fi profund gresit sa rezumam situatia actuala la o confruntare militara. Exista si o confruntare economica, si o confruntare politica pentru pace si democratie in Sud-Estul Europei. Aceste batalii trebuie castigate impreuna, altfel nu va exista nici un fel de victorie. Razboiul in sine nu este niciodata o solutie.

Pacea inseamna, inainte de toate, securitate. Numai consolidarea flancului sudic al NATO, prin invitarea la aderare, cat mai curand, a Romaniei, Sloveniei si Bulgariei, poate s-o asigure pe termen lung. Este mai sigur pentru statele NATO si, de asemenea, pentru intreaga regiune ca Alianta sa fie ferm angajata in zona.

Pentru tarile noastre, care si-au asumat aceleasi riscuri ca oricare membru al Tratatului Atanticului de Nord, fara a dispune insa de garantiile si avantajele acestui statut, stabilirea unui termen de aderare undeva dincolo de anul 2002 ar fi o perspectiva nedreapta si mult prea indepartata.

 

Plan comun de actiune al NATO si al tuturor statelor-candidate

din Sud-Estul Europei

Pentru democratizarea si consolidarea democratiei in tarile din Europa de Sud-Est este necesara maturizarea societatii civile, prin incurajarea, inclusiv materiala, a cooperarii intre organizatiile neguvernamentale din toata zona sud-est-europeana, incepand cu Iugoslavia. Promovarea si respectarea principiilor democratice, a statului de drept, a libertatilor si drepturilor fundamentale ale omului nu sunt posibile fara concursul activ al societatii civile.

Un plan comun trebuie sa fie totodata un plan cu caracter economic, care sa ia in considerare atat operatiunile cu caracter de urgenta, al caror scop este reconstruirea zonelor distruse, reluarea navigatiei pe Dunare si refacerea sistemului ecologic al Dunarii, dar si proiectele pe termen mediu cu scopul de a pune bazele unor dezvoltari si cooperari economice durabile. Stimulentele economice pentru zonele stabile din vecinatatea celei afectate de conflict reprezinta principalul instrument politic pentru mentinerea echilibrului zonal si convingerea tuturor tarilor din regiune ca exista modele pozitive valabile.

Pe termen lung, proiectul trebuie sa refaca, la standardele secolului 21, ansamblul complementar al economiilor din aceasta regiune, a carei vocatie de punte intre Apus si Rasarit trebuie sa fie din nou pusa in valoare.

 

Reconstructie prin parteneriat activ

As dori sa propun sa se analizeze posibilitatea ca, incepand din acest an, fiecare summit care va avea loc la nivelul Uniunii Europene si al Statelor Unite, summit-ul G-8 si cele ale altor organizatii internationale, sa aiba un grup de lucru consacrat monitorizarii stadiului de realizare a obiectivelor din planul de reconstructie al Europei de Sud-Est, la care sa participe reprezentanti ai tarilor din regiune. Reconstructia trebuie sa implice aceste state incepand chiar cu elaborarea si esalonarea programului. Numai in acest fel ele vor putea inceta sa fie o parte a problemei, devenind parte a solutiei.

Regiunea noastra are o lunga experienta istorica ce nu poate fi neglijata. In cursul unei indelungate istorii, ea si-a dezvoltat economii complementare si multiple legaturi comerciale. Dispunem de resurse naturale, de resurse umane inalt educate, de experti. Noi nu asteptam programe de asistenta, ci programe de parteneriat activ.

Participarea efectiva a tarilor situate in imediata vecinatate a Iugoslaviei la realizarea programului de reconstructie va diminua sentimentul de izolare al poporului sarb si va apara lumea democratica impotriva falsei afirmatii ca ar fi dorit acest razboi pentru a obtine profit economic din actiunile ulterioare de reconstructie.

O participare comuna va fi in masura sa reinvie demnitatea unei vechi si nobile civilizatii, astfel ca Sud-Estul Europei sa nu-si mai iroseasca energia in frustrari sau agresivitate distructiva. Sa-si foloseasca energia si creativitatea in construirea unui viitor de liniste, dialog si prosperitate.