Expunere la Conferinţa consacrată Reconstrucţiei Europei de Sud - Est, rolul cercurilor de afaceri, organizată de Institutul Est-Vest, New York, 23 aprilie 1999 

 

Sa nu repetam esecul din Bosnia

Ma bucur sa fiu oaspetele Institutului Est-Vest la aceasta Conferinta consacrata reconstructiei in Europa de Sud-Est. Apreciez eforturile si inspiratia organizatorilor si sunt convins ca dezbaterile de azi vor aduce clarificari pozitive.

Vreau sa discut cu dumneavoastra despre pace in Sud-Estul Europei. S-ar putea sa va intrebati cum pot vorbi despre proiecte de pace, acum, cand tot mai multe atrocitati ies la lumina in fiecare zi si bombardamentele continua. Adevarul este ca inca de astazi trebuie sa ne pregatim pentru pace. O viziune clara asupra cum va fi si ce ne va aduce pacea poate contribui la incheierea razboiului. Acum este momentul sa ne gandim ce vom face dupa ce conflictul se va fi incheiat. Sa nu repetam greselile care s-au comis in cazul Bosniei, unde abia de s-a reconstruit cate ceva, chiar daca operatiunile militare au incetat de multa vreme. In acel caz, reconstructia a stagnat, cel putin in parte, datorita esecului inregistrat in coordonarea eforturilor comunitatii internationale si, in special, erorii de a nu implica tarile vecine.

Distrugerile provocate de loviturile militare in Serbia sunt deja enorme si exista temeri ca ele ar putea sa creasca si mai mult. Cand razboiul se va incheia, intreaga regiune se va confrunta cu enorma sarcina a reconstructiei.

Un interes colectiv imediat al multor tari europene vizeaza restabilirea navigatiei pe Dunare. Romania, Bulgaria, Iugoslavia, Ungaria, Slovacia, Austria si Germania sunt tarile pe care le strabate acest fluviu. Dunarea leaga Rinul cu Marea Neagra si traverseaza patru capitale: Viena, Bratislava, Budapesta si Belgrad. Bucurestiul se afla la numai 40 de mile distanta de Dunare. Pentru ca mai multe poduri au fost distruse de loviturile aeriene, prabusirea acestora a blocat practic  navigatia pe Dunare. Barjele multor firme romanesti nu se pot intoarce acasa, iar marfurile destinate Austriei si Ungariei sunt stocate in docurile porturilor romanesti.

Cum ne vom achita de sarcina reconstructiei?

Chiar daca razboiul continua inca, trebuie sa decidem care va fi abordarea noastra fata de reconstructia Sud-Estului Europei. Urgentele sunt atat de numeroase incat nu ne vom putea dispensa de un grafic detaliat, pe saptamani, zile si chiar ore, imediat dupa acordul de pace. Trebuie sa stim ce este de reconstruit, cine ar urma sa participe la reconstructie, ce fonduri se pot aloca.

Vreau sa subliniez doua aspecte generale si sa analizez implicatiile lor concrete in planul afacerilor.

Scopul efortului de reconstructie trebuie sa fie dezvoltarea intregii regiuni si nu doar a zonei in razboi. Problema cu care ne confruntam are caracter regional. Serbia si Kosovo, Bosnia, Croatia, Albania, Macedonia sunt parte dintr-o arie geografica vasta. Dupa cum o arata aceasta harta, ele fac parte din regiunea mai ampla, a Europei de Sud-Est, care se intinde de la Marea Neagra la Adriatica si insumeaza o populatie de peste 60 de milioane de persoane. Stim, din experienta reconstructiei incepute dupa razboaiele anterioare, ca a ramas un evantai larg de proiecte nefinalizate si stim, de asemenea, ca se poate realiza mult mai mult daca proiectele vor fi abordate mai degraba in comun decat separat. Este mai profitabil sa reconstruiesti industria grea daca te implici si in reconstructia rafinariilor si este mai promitator sa reconstruiesti rafinariile daca refaci si rutele de transport care sunt in slujba acestora. Economic, este firesc sa integram ceea ce facem pentru reconstructia zonei distruse de razboi in contextul general al dezvoltarii economice a regiunii. Efortul comun inseamna un parteneriat in cadrul caruia tarile din regiune sa coopereze activ cu Statele Unite si Uniunea Europeana. Natiunile din regiune trebuie ele insele sa-si mobilizeze in acest scop resursele umane, de materii prime si capacitatea industriala. Respingem rolul de beneficiari pasivi ai asistentei externe. Dorim sa construim, sa fim parte a procesului de pace si renastere a Europei de Sud-Est.

Ce inseamna acest lucru pentru afaceri si, din punctul meu de vedere, pentru investitiile in tara mea?

 

Romania, un partener economic important

Elementul de baza sta in faptul ca Romania poate contribui foarte mult la acest efort. Dispune de o forta de munca bine pregatita si educata, de unele resurse naturale importante, cum ar fi petrolul, iar pozitia sa geografica ofera canale eficiente de transport pe Dunare si mare. Este o tara cu 23 de milioane de locuitori, cu o piata interna considera-bila si un potential agricol subutilizat. Combinatele siderurgice si metalurgice, care vor fi privatizate, se numara printre cele mai importante capacitati de productie din Europa. S-a privatizat majoritatea firmelor producatoare de ciment si materiale de constructie. Este in curs de reglementare o zona de comert liber in Vestul tarii, la numai 50 de mile de Belgrad. Se vor asigura facilitati pentru ca investitorii ce vin in regiune sa intre in joc fara riscul de a pierde.

S-au aplicat masuri de ameliorare a climatului de piata pentru a mari eficienta resurselor romanesti. Cu numai sase luni in urma, inca mai discutam despre cum sa restructuram firmele proprietate de stat. Acum procesul este in plina desfasurare, desi am fost nevoiti sa luam si masuri dureroase. Nu este usor sa disponibilizezi 100.000 de oameni din sectorul minier si sa inchizi peste 30 de mine si 1.000 de sonde. Nu este usor sa rentabilizezi productia si sa te ridici la un nivel calitativ competitiv. Astazi, 65% din totalul exporturilor Romaniei se indreapta spre Uniunea Europeana.

A fost lansat un program de licitatii masive pentru a privatiza industriile de stat. In 1998, totalul capitalului privatizat a fost de doua ori mai mare decat in 1997 si de trei ori mai mare decat in 1996. O parte  din marile banci de stat este privatizata, cota de piata a bancilor la care statul este actionar majoritar urmand sa scada anul acesta la circa 40%.

Suntem deschisi spre investitorii straini. Ca urmare, sumele in valuta forte obtinute din privatizare au fost de 2,3 ori mai mari in 1998 fata de 1997. General Electric a cumparat una din principalele banci comerciale din Romania; alte achizitii semnificative au fost facute de World Machinery din Wisconsin, de Timken, compania de rulmenti de precizie din Canton. Black Creek Drilling din Houston si New Century Holdings, Kodak si Sara Lee au facut de asemenea investitii, deschizand noi afaceri si participand la privatizari.

Romania a incheiat de curand noi acorduri cu Banca Mondiala si Fondul Monetar International. Romania isi indeplineste si-si va indeplini la timp obligatiile internationale, fara nici o intarziere. Acum este momentul sa investiti in Romania!

Reprezentantii cercurilor americane de afaceri si ai comunitatii investitorilor pot sa ni se alature in edificarea bazei economice pentru o pace justa si durabila in Europa de Sud-Est. Impreuna, putem concepe un plan corelat cu principiile esentiale ale Uniunii Europene intr-o viziune pe termen lung, centrata pe transformarea vechii Europe  ravasite de razboi intr-un partener viabil pe piata mondiala.

Romania este gata sa fie un actor economic important in aceasta regiune. Romania a ales calea ce duce la o singura destinatie: o economie functionala de piata, capabila sa faca fata presiunilor concurentiale dintr-un mediu deschis.