Alocuţiune la
şedinţa de bilanţ pe anul 1998 a Ministerului Justiţiei, Bucureşti, 19
februarie 1999
Judecati dupa lege
Justitia romana se
afla in centrul atentiei nationale si chiar internationale. In legatura
cu o serie de decizii ale sale, au loc dezbateri aprinse. Dincolo de
temele si argumentele acestor dezbateri, cred ca un lucru important
trebuie remarcat de la bun inceput: in tara si in strainatate se discuta
despre o justitie romana in actiune. In ultimele saptamani, mass-media a
relatat aproape zilnic despre hotarari judecatoresti semnificative, in
cauze importante.
Chiar la inceputul
mandatului meu, am anuntat inceputul unei lupte pentru suprematia legii,
pentru intarirea autoritatii institutiilor statului. A urmat o perioada
in care oamenii din aceasta tara au exprimat mari sperante si au trait,
treptat, mari dezamagiri. Cred ca acum, din acest punct de vedere, traim
un moment de echilibru. Incepe sa devina clar faptul ca aplicarea legii
nu inseamna nici o judecata sumara, dar nici o amanare la nesfarsit a
pronuntarilor.
Cercetarea marilor
infractiuni, implicand daune enorme si complicitati multiple, presupune
procese lungi, expertize tehnice, documente si martori, nemaivorbind de
invocarea atator exceptii procedurale. Parcurgerea de catre justitie a
acestui drum lung si inevitabil a creat adeseori senzatia unui blocaj
cronic, de unde si ideea esecului unor actiuni care ar demonstra
suprematia legii in societatea romaneasca.
S-au creat si
impresii false. S-a crezut, de pilda, ca eliberarea unor inculpati
arestati preventiv inseamna renuntarea la judecarea si condamnarea
acestora. Am spus adeseori ca eficienta actului de justitie nu se
masoara prin numarul de arestari preventive. Instantele isi continua
cercetarile indiferent de starea de libertate sau de arest in care se
afla cei inculpati iar Justitia actioneaza, potrivit propriilor ei
reguli, in care nimeni nu trebuie sa se amestece.Chiar daca au dreptul
sa propuna si respectiv, sa modifice legea, Guvernul si Parlamentul nu
sunt in masura sa intervina in aplicarea acestora de catre instantele
judecatoresti.
Independenta
Justitiei devine din ce in ce mai evidenta in raporturile sale cu
celelalte autoritati.
Puterea
judecatoreasca si puterea politica
S-a discutat mult in
ultimul timp despre oportunitatea unor hotarari judecatoresti in anumite
contexte economice si sociale. Privite de undeva din afara sistemului
constitutional, aceste analize ar putea fi, uneori, justificate. Dar
puterea judecatoreasca nu negociaza niciodata oportunitati cu puterea
politica. Ea face dreptate. Ea aplica legea, in termeni precisi,
stabiliti prin lege.
Mi-am exprimat uneori opinia in
legatura cu temeinicia sau legalitatea unor hotarari judecatoresti
definitive. Am dreptul sa fac acest lucru tocmai pentru
ca nu am nici o posibilitate legala de a exercita presiuni asupra unor
magistrati inamovibili. Dincolo de unele critici, nu mi-am pierdut
niciodata increderea in capacitatea sistemului jude-catoresc de a-si
rezolva propriile probleme, de a izola si elimina ca-zurile de coruptie
sau de incompetenta. Magistratii au si instrumentele si, e de presupus,
si tot interesul de a face ordine in propriile randuri. Ei isi cunosc
cel mai bine problemele si pot sa actioneze, pentru ca numai astfel isi
intaresc statutul si imaginea publica de judecatori impartiali.
Imaginea Justitiei a
ramas un domeniu sensibil. Daca ar fi sa ma refer numai la petitiile pe
care le primesc si care contureaza, dincolo de cazuri individuale,
anumite tendinte globale, pot spune ca felul in care se imparte sau se
pune in aplicare dreptatea reprezinta in continuare o preocupare majora
a cetatenilor Romaniei. Si nu am in vedere doar procesele privind marile
fraude din domeniul economico-financiar sau crimele care zguduie opinia
publica, dar si sutele de mii de procese care privesc existenta
oamenilor care asteapta dreptate.
Dincolo de
controverse, momentul de echilibru despre care am vorbit este definit si
de acea realitate evocata de ministrul Justitiei, de faptul ca procese
incepute cu ani inainte (si blocate mult timp) sau procese incepute acum
doi ani (pentru ca nu s-a dorit a fi deschise mai inainte) au ajuns in
faza pronuntarilor. Sentintele definitive sunt puse in aplicare,
uneori cu pretul scump al unor convulsii de amploare.
Statul de drept nu mai este acum o simpla sintagma folosita de
specialisti in drept, de politicieni sau de ziaristi. El devine, pe zi
ce trece, o realitate.
Cuvantul „echilibru”
exclude orice forma de triumfalism sau de automultumire. Suntem la
mijlocul unui drum greu si lung. Am pus temeliile normalitatii, dar
cladirea insasi ramane de construit.
Exista drepturi, dar
si obligatia asumarii consecintelor
propriilor actiuni
Mai exista cetateni
care cred ca dintre drepturile omului cel mai important este cel de a
face orice iti place. Dar de aici decurge si cea mai importanta
indatorire a omului: aceea de a suporta consecintele propriilor actiuni.
Justitia reprezinta instrumentul pe care societatea l-a creat pentru a
veghea la evaluarea corecta a acestor consecinte, la nivelul fiecarui
cetatean.
Winston Churchill,
care a actionat de multe ori cu duritate pentru apararea democratiei,
spunea ca Justitia este ultima baricada de aparare impotriva tiraniei.
Inclusiv, as adauga, de aparare impotriva tiraniei bunului plac.
Atunci cand apreciem
munca Justitiei, stim ca ea depinde de munca Parchetului, iar munca
Parchetului depinde si ea de felul cum actioneaza alte institutii
specializate cum sunt Politia, Curtea de Conturi, Garda Financiara sau
organele vamale. Actul de justitie este si trebuie sprijinit de puterea
legislativa, de puterea executiva, de societatea civila, si, nu in
ultimul rand, de cea de “a patra putere in stat”, presa, reprezentanta a
opiniei publice.
In ceea ce ma
priveste, ca Presedinte al Romaniei, investit cu prerogativa de a veghea
la buna functionare a autoritatilor statului, afirm cu tarie sprijinul
meu pentru asigurarea statutului de independenta a judecatorilor si a
statutului Justitiei de putere distincta in stat. Afirm, in acelasi timp,
respectul meu personal pentru magistrati si pentru toti cei care
contribuie la infaptuirea actului de justitie.
Autoritatea Justitiei
si respectul de care trebuie sa se bucure sunt date insa, in primul
rand, de cei care asigura nemijlocit efectuarea actului de justitie.
Magistratul competent si cinstit, dedicat aplicarii legii si spiritului
de dreptate, nu poate sa nu devina unul din simbolurile fundamentale ale
societatii romanesti.