Alocuţiune la şedinţa de bilanţ pe anul 1998 a Ministerului Justiţiei, Bucureşti, 19 februarie 1999 

 

Judecati dupa lege

Justitia romana se afla in centrul atentiei nationale si chiar internationale. In legatura cu o serie de decizii ale sale, au loc dezbateri aprinse. Dincolo de temele si argumentele acestor dezbateri, cred ca un lucru important trebuie remarcat de la bun inceput: in tara si in strainatate se discuta despre o justitie romana in actiune. In ultimele saptamani, mass-media a relatat aproape zilnic despre hotarari judecatoresti semnificative, in cauze importante.

Chiar la inceputul mandatului meu, am anuntat inceputul unei lupte pentru suprematia legii, pentru intarirea autoritatii institutiilor statului. A urmat o perioada in care oamenii din aceasta tara au exprimat mari sperante si au trait, treptat, mari dezamagiri. Cred ca acum, din acest punct de vedere, traim un moment de echilibru. Incepe sa devina clar faptul ca aplicarea legii nu inseamna nici o judecata sumara, dar nici o amanare la nesfarsit a pronuntarilor.

Cercetarea marilor infractiuni, implicand daune enorme si complicitati multiple, presupune procese lungi, expertize tehnice, documente si martori, nemaivorbind de invocarea atator exceptii procedurale. Parcurgerea de catre justitie a acestui drum lung si inevitabil a creat adeseori senzatia unui blocaj cronic, de unde si ideea esecului unor actiuni care ar demonstra suprematia legii in societatea romaneasca.

S-au creat si impresii false. S-a crezut, de pilda, ca eliberarea unor inculpati arestati preventiv inseamna renuntarea la judecarea si condamnarea acestora. Am spus adeseori ca eficienta actului de justitie nu se masoara prin numarul de arestari preventive. Instantele isi continua cercetarile indiferent de starea de libertate sau de arest in care se afla cei inculpati iar Justitia actioneaza, potrivit propriilor ei reguli, in care nimeni nu trebuie sa se amestece.Chiar daca au dreptul sa propuna si respectiv, sa modifice legea, Guvernul si Parlamentul nu sunt in masura sa intervina in aplicarea acestora de catre instantele judecatoresti.

Independenta Justitiei devine din ce in ce mai evidenta in raporturile sale cu celelalte autoritati.

 

Puterea judecatoreasca si puterea politica

S-a discutat mult in ultimul timp despre oportunitatea unor hotarari judecatoresti in anumite contexte economice si sociale. Privite de undeva din afara sistemului constitutional, aceste analize ar putea fi, uneori, justificate. Dar puterea judecatoreasca nu negociaza niciodata oportunitati cu puterea politica. Ea face dreptate. Ea aplica legea, in termeni precisi, stabiliti prin lege.

Mi-am exprimat uneori opinia in legatura cu temeinicia sau legalitatea unor hotarari judecatoresti definitive. Am dreptul sa fac acest lucru tocmai pentru ca nu am nici o posibilitate legala de a exercita presiuni asupra unor magistrati inamovibili. Dincolo de unele critici, nu mi-am pierdut niciodata increderea in capacitatea sistemului jude-catoresc de a-si rezolva propriile probleme, de a izola si elimina ca-zurile de coruptie sau de incompetenta. Magistratii au si instrumentele si, e de presupus, si tot interesul de a face ordine in propriile randuri. Ei isi cunosc cel mai bine problemele si pot sa actioneze, pentru ca numai astfel isi intaresc statutul si imaginea publica de judecatori impartiali.

Imaginea Justitiei a ramas un domeniu sensibil. Daca ar fi sa ma refer numai la petitiile pe care le primesc si care contureaza, dincolo de cazuri individuale, anumite tendinte globale, pot spune ca felul in care se imparte sau se pune in aplicare dreptatea reprezinta in continuare o preocupare majora a cetatenilor Romaniei. Si nu am in vedere doar procesele privind marile fraude din domeniul economico-financiar sau crimele care zguduie opinia publica, dar si sutele de mii de procese care privesc existenta oamenilor care asteapta dreptate.

Dincolo de controverse, momentul de echilibru despre care am vorbit este definit si de acea realitate evocata de ministrul Justitiei, de faptul ca procese incepute cu ani inainte (si blocate mult timp) sau procese incepute acum doi ani (pentru ca nu s-a dorit a fi deschise mai inainte) au ajuns in faza pronuntarilor. Sentintele definitive sunt puse in aplicare, uneori cu pretul scump al unor convulsii de amploare. Statul de drept nu mai este acum o simpla sintagma folosita de specialisti in drept, de politicieni sau de ziaristi. El devine, pe zi ce trece, o realitate.

Cuvantul „echilibru” exclude orice forma de triumfalism sau de automultumire. Suntem la mijlocul unui drum greu si lung. Am pus temeliile normalitatii, dar cladirea insasi ramane de construit.

 

Exista drepturi, dar si obligatia asumarii consecintelor

propriilor actiuni

Mai exista cetateni care cred ca dintre drepturile omului cel mai important este cel de a face orice iti place. Dar de aici decurge si cea mai importanta indatorire a omului: aceea de a suporta consecintele propriilor actiuni. Justitia reprezinta instrumentul pe care societatea l-a creat pentru a veghea la evaluarea corecta a acestor consecinte, la nivelul fiecarui cetatean.

Winston Churchill, care a actionat de multe ori cu duritate pentru apararea democratiei, spunea ca Justitia este ultima baricada de aparare impotriva tiraniei. Inclusiv, as adauga, de aparare impotriva tiraniei bunului plac.

Atunci cand apreciem munca Justitiei, stim ca ea depinde de munca Parchetului, iar munca Parchetului depinde si ea de felul cum actioneaza alte institutii specializate cum sunt Politia, Curtea de Conturi, Garda Financiara sau organele vamale. Actul de justitie este si trebuie sprijinit de puterea legislativa, de puterea executiva, de societatea civila, si, nu in ultimul rand, de cea de “a patra putere in stat”, presa, reprezentanta a opiniei publice.

In ceea ce ma priveste, ca Presedinte al Romaniei, investit cu prerogativa de a veghea la buna functionare a autoritatilor statului, afirm cu tarie sprijinul meu pentru asigurarea statutului de independenta a judecatorilor si a statutului Justitiei de putere distincta in stat. Afirm, in acelasi timp, respectul meu personal pentru magistrati si pentru toti cei care contribuie la infaptuirea actului de justitie.

Autoritatea Justitiei si respectul de care trebuie sa se bucure sunt date insa, in primul rand, de cei care asigura nemijlocit efectuarea actului de justitie. Magistratul competent si cinstit, dedicat aplicarii legii si spiritului de dreptate, nu poate sa nu devina unul din simbolurile fundamentale ale societatii romanesti.