Alocuţiune cu prilejul aniversării Zilei Constituţiei, Bucureşti, 8 decembrie 1998 

 

Sapte ani de la adoptarea Constitutiei

Revolutia din decembrie, de la care vom celebra in curand noua ani, a deschis, dupa o jumatate de secol de abuz si dictatura, calea instaurarii statului de drept in Romania. Legitimitatea noilor institutii  a fost consacrata prin vointa liber exprimata a cetatenilor care au adoptat, prin referendum, la 8 decembrie 1991, Constitutia Romaniei.

Au trecut sapte ani de atunci si se cuvine sa examinam acum modul in care s-au consolidat si au fost transpuse in practica prevederile Legii fundamentale. Este departe de orice indoiala ca astazi drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor sunt reale, iar accidentele in respectarea acestor drepturi sunt sanctionate, chiar daca nu intotdeauna, cu promptitudinea necesara. Relatiile ce exista intre diferitele institutii si puteri ale statului urmeaza normele constitutionale. Incercarile de a tensiona in mod artificial aceste relatii trebuie sa primeasca riposta cuvenita.

Am parcurs, in acesti sapte ani, doua mari etape electorale, dintre care cea din 1996 a dus la o alternanta a puterii pe care institutiile statului si reprezentantii acestora si-au asumat-o corect si constructiv. Au fost promovate legile necesare punerii in aplicare a dispozitiilor constitutionale, creandu-se institutii noi, cum este Avocatul Poporului. Au fost adoptate legile de functionare ale Serviciului Roman de Informatii, Serviciului de Informatii Externe si Serviciului de Protectie si Paza, prin care controlul parlamentar asupra acestora a fost intarit. Adoptarea legilor referitoare la domeniul public si la finantele publice locale, dezbaterea legilor privitoare la raspunderea ministeriala si la statutul functionarului public reprezinta tot atatea progrese recente in constructia institutionala care este menita sa intregeasca si sa consolideze statul de drept si legea fundamentala a Romaniei.

In tot acest proces, Curtea Constitutionala a jucat si joaca in continuare un rol esential, prin controlul constitutionalitatii legilor, inclusiv a legilor prin care sunt aprobate ordonantele Guvernului. Prestigiul acestei institutii a sporit in mod semnificativ prin competenta si experienta membrilor sai. Inalta magistratura a Curtii Constitutionale are o influenta benefica in viata publica a tarii.

 

Jocul politic nu poate deveni un joc cu Constitutia

Exista un curent de opinie consemnat de sondaje, care vadeste o neincredere ingrijoratoare in capacitatea unor institutii fundamentale ale democratiei, cum sunt Parlamentul si partidele politice, de a solutiona problemele care ii preocupa prioritar pe cetateni. Este obligatia fundamentala a acestor institutii de a-si examina cu luciditate si spirit critic prestatia si modul in care reusesc sa explice cetatenilor initiativele lor, sa-i cointereseze pe acestia in promovarea acestor initiative.

Nu este vorba aici de interesul de grup al unuia sau altuia dintre partidele parlamentare, ci de un interes comun major, acela de a consolida increderea populatiei in aceste componente definitorii ale democratiei care sunt pluralismul politic si Parlamentul. Este obligatia fundamentala a autoritatilor statului sa se faca respectate de cetateni dovedind ca respecta ele, in primul rand, interesele, drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor consfintite prin Constitutia Romaniei.

Exista si forte politice care, departe de a fi interesate in cresterea prestigiului institutiilor democratice, sunt, dimpotriva, preocupate sa le diminueze credibilitatea. Exista oameni politici care vorbesc deschis despre intentiile lor de a crea lagare de concentrare, despre procese sumare desfasurate in 24 de ore, despre desfiintarea unor partide politice si prigonirea adversarilor politici, despre transformarea stadioanelor in locuri de judecata si de executie, despre confiscari discretionare de averi. Cu alte cuvinte, se propune cetatenilor sa renunte la democratie, la separarea puterilor in stat, la garantarea libertatii persoanei, a proprietatii, la prezumtia de nevinovatie. Ni se propune sa renuntam la respectul fata de altii si la respectul fata de noi insine. Ni se propune sa promovam conflictul in tara si cu tari vecine, inlocuind buna intelegere si cooperarea cu ura si sovinismul.

Poate ca acesti oameni, luati de valul unor revanse personale si imbatati de patimi politice, nu realizeaza ce spun. Astfel de oameni nu au ce cauta in politica. Daca insa, ei cred ce spun, atunci ne aflam in fata unei lipse de responsabilitate foarte grave care impune o reactie imediata si ferma a intregii clase politice, indiferent ca se afla la putere sau in opozitie, ca si din partea societatii civile, amenintate direct de asemenea programe politice.

Vinovatia unor astfel de atitudini politice apasa, in egala masura, asupra celor care le practica, dar si asupra celor care ar dori sa se foloseasca de ele pe tacute sau care le favorizeaza prin indiferenta. Jocul politic nu este si nu are voie sa devina un joc cu Constitutia.

Rostul Constitutiei este tocmai acela de a institui normele si regulile dupa care se organizeaza exprimarea si transpunerea in practica a vointei majoritatii, eliminand arbitrariul si bunul plac din viata publica. Nu este admisibil ca partide cu reprezentare parlamentara sa se faleasca cu proiecte care submineaza aceasta democratie, sa ameninte fatis cu reinstaurarea dictaturii, sa predice discriminarea, sa ravneasca la o mascarada de justitie asa-zis populara.

In decembrie 1989, mii de romani si-au riscat viata pe strazile Timisoarei, la Bucuresti, la Sibiu, la Brasov, la Cluj, ca si in alte orase,  pentru ca dictatura, represiunea, politia politica, teama si ura sa nu-si mai afle locul printre noi. Este datoria institutiilor statului de drept, dar si a societatii civile, sa condamne si sa traga la raspundere pe cei care azi ameninta fatis cu represiunea si cu dictatura, pe cei care vor sa reinstaureze in Romania teama si ura. Intotdeauna, dictaturile s-au hranit din ingaduinta institutiilor democratice si din apatia societatii civile. Eu am incredere si in forta societatii civile, si in fermitatea institutiilor statului de drept. Vom sti impreuna sa punem stavila celor care ameninta democratia si libertatea atat de greu cucerite.

Una din formele cele mai periculoase ale gherilei contra institutiilor statului, dezvoltata recent de unii lideri de opinie, incearca sa acrediteze ideea disolutiei autoritatii statului roman si a pretinsei sale incapacitati de a pastra integritatea si unitatea Romaniei. In calitate de garant – definit astfel prin Constitutie – al independentei nationale, al unitatii si integritatii teritoriale a statului roman, declar solemn, in fata acestei inalte Curti si in fata tuturor cetatenilor tarii, ca nu voi admite niciodata ca unitatea si integritatea teritoriala a tarii sa fie puse in discutie si voi veghea ca dispozitiile Constitutiei si legea sigurantei nationale sa fie aplicate cu strictete in timpul mandatului meu.

Spectrul disolutiei si dezintegrarii pe care il agita unii acum in opinia publica are o tinta falsa. Nici Romania in intregul ei, nici vreo parte din teritoriul acesteia nu sunt si nu pot fi obiect de confruntare teritoriala sau etnica. Daca asemenea drame se petrec, din pacate, in vecinatatea noastra, aceasta este tocmai marturia unui grav deficit de democratie – pe care tara noastra, prin intelepciunea cetatenilor ei, l-a depasit.

Nu trebuie sa ne lasam inselati de diversiuni care nu au alt scop decat acela de a ne face sa ne macinam energia in nelinisti sterile. Suntem datori sa formulam un avertisment sever la adresa acelor forte care incearca sa descurajeze, amenintand cu spectrul disolutiei si dezintegrarii o tara confruntata cu dificultatile reformei, dar care, cu mult curaj si inteligenta, are toate sansele de a depasi aceste dificultati. Este vadit faptul ca tocmai aceia care se lasa manati de interese straine de cele ale tarii incearca sa exploateze patriotismul cetatenilor Romaniei pentru a semana vrajba, teama si neincrederea in viitorul nostru democratic.

Dupa jertfele si truda generatiilor succesive, dupa patimirile indu-rate sub dictaturi, dupa sacrificiile din zilele Revolutiei din decembrie 1989, cetatenii Romaniei au dreptul sa munceasca si sa traiasca in liniste, fara teama; au dreptul sa-si asume un destin izvorat din propria optiune si care sa raspunda propriilor aspiratii.