Mesaj la a 80-a aniversare a Marii Uniri din 1918, 1 decembrie 1998
Opt decenii de la unirea romanilor inlauntrul acelorasi hotare
Celebram opt decenii de cand, pornind din partile de rasarit ale tarii, din Basarabia si Bucovina, si incheindu-se triumfal prin vointa populara a ardelenilor manifestata la Alba Iulia, unitatea tuturor romanilor inlauntrul acelorasi hotare s-a implinit.
Avem datoria unui omagiu profund si pios pentru toti inaintasii nostri care au facut posibila Unirea. Pentru cei care si-au varsat sangele pe tragicele si glorioasele campuri de batalie, pentru eroica armata romana care a salvat tara si a ingaduit, prin biruinta sa, ca integritatea si suveranitatea Romaniei sa cuprinda toate teritoriile locuite din veac de romani. Pentru cei care, adunandu-si cugetele si simtirea, au exprimat clar vointa populara a romanilor din Basarabia si Bucovina, din Ardeal, Banat, Crisana si Maramures, de a se alatura fratilor lor din Vechiul Regat. Pentru cei care, cu inteligenta si daruire, cu ascutimea mintii si cu cuvantul lor inflacarat, au facut ca drepturile istorice ale romanilor sa fie auzite si ascultate de concertul natiunilor la masa tratativelor de pace. Pentru prietenii Romaniei, pentru aliatii ei din timp de razboi si din timp de pace, care au sustinut si au consacrat legitimitatea internationala a actului Unirii.
Sa cladim prezentul pe masura trecutului cu care ne mandrim
Generatia de la 1918 a fost o generatie eroica. Si tocmai de aceea ii datoram raspuns la o intrebare esentiala: suntem noi azi demni de eroismul lor? Stiu ca este o intrebare tulburatoare, dureroasa. Dar gandindu-ma la zilele din decembrie 1989, cand romanii au pus capat opri-marii comuniste, voi spune DA.
Daca ne dovedim pana la capat capabili de a indeplini idealurile pentru care am luptat, de a cladi in Romania o societate moderna, de a inlatura definitiv zgura anilor de dictatura, de a pune in functiune o economie performanta si institutii eficiente si daca aceasta izbanda va fi recunoscuta prin integrarea noastra in NATO si in marea Uniune Europeana; daca vom indeplini toate acestea, vom putea spune, cu fruntea sus, ca am stiut sa cladim prezentul pe masura trecutului cu care ne mandrim.
Acestea toate depind de noi. De toti depinde sa inceteze risipa si pierderile din economie, sa ne asumam raspunderea pentru redresarea economiei si, deci, a tarii. Stiu ca multi dintre noi se tem inca sa renunte la unele obisnuinte pentru o certitudine pe care doar viitorul o va confirma. Dar nu avem voie sa ne temem. In jurul nostru, tarile care au izbutit sunt cele care au avut acest curaj, iar tarile care s-au temut de reforma se afla acum in cea mai grava criza. Ce soarta alegem? De noi depinde. De vointa si de priceperea guvernului, de felul in care fiecare dintre noi va sti ce poate sa faca acum si ce poate sa spere maine.
Apel catre clasa politica intr-un ceas de cumpana
Am optat pentru democratie, pentru institutii democratice. De noi depinde ca institutiile statului sa functioneze mai bine, iar cei alesi sa-si onoreze atributiile. Adresez, in numele cetatenilor, pe care demnitatea de presedinte imi dicteaza sa-i reprezint, un apel ferm catre clasa politica.
Suntem intr-un ceas de cumpana pentru viitorul democratiei si prosperitatii Romaniei. Datoria fata de tara trebuie sa precumpaneasca asupra galcevilor marunte si asupra vanitatilor si intereselor de grup. Parlamentarii sunt datori sa-si faca datoria votand legile necesare, nu prelungind certuri sterile. Trebuie sa fie acolo unde cetatenii i-au tri-mis sa-i reprezinte, sa renunte la greve repetate si la blocaje inutile. Majoritatea sa respecte opinia minoritatii, iar Opozitia sa contribuie la stabilitatea si la prestigiul tarii, nu sa le submineze. Guvernul trebuie sa administreze reforma fara sovaiala si cu o mana mai sigura si mai puternica. Sa inteleaga ca, daca se realizeaza reforma, va pierde, poate, ceva din simpatiile unor alegatori, dar daca nu va avea pana la capat curajul de a face reforma, va pierde pentru totdeauna si respectul contemporanilor, si pe cel al urmasilor. Justitia trebuie lasata sa aplice legea fara ezitare, sa ocroteasca pe cei nevinovati si sa pedepseasca cu toata asprimea pe cei vinovati.
Doar implinirea exemplara a misiunii care revine fiecarui reprezentant al statului roman ii poate conferi acestuia respectul cetatenilor, ii poate da taria si demnitatea de care Romania are atata nevoie intr-un moment dificil si intr-o lume inca tulburata de atatea conflicte mocnite sau fatise. In ceea ce ma priveste, declar din nou ca voi veghea la buna functionare a institutiilor statului si la respectarea riguroasa a legii. Nu voi permite niciodata ca, in numele unor interese straine de interesul national, institutiile statului sa fie desconsiderate sau subminate.
Sprijinul cetatenilor
Institutiile trebuie sa-si faca mai bine datoria si, in acest sens, ele au nevoie ca cetatenii sa le sustina, sa-si aduca propria vointa si propria pricepere in sprijinul lor. Avem nevoie de performanta in economie si in administrarea binelui public comun. Avem, in egala masura, nevoie de acea forta, de acea autoritate pe care doar suportul cetatenilor o poate conferi institutiilor fundamentale ale statului. Ce ar fi armata fara ostasi sau fara cetatenii pe care armata trebuie sa-i apere, si care privesc spre armata cu dragoste si incredere? Ce ar fi biserica fara credinciosi? Ce ar fi justitia fara increderea noastra in dreptatea pe care aceasta este chemata sa o imparta? Increderea dumneavoastra in aceste institutii le da demnitatea si forta de a actiona. Tot astfel au nevoie de increderea dumneavoastra Parlamentul, Presedintele, Guvernul, autoritatile locale.
Va pot asigura ca, din multe puncte de vedere, Romania este privita acum cu respect si admiratie: pentru felul in care si-a rezolvat problemele cu vecinii, pentru echilibrul politicii sale externe intr-o zona dominata de conflicte, pentru felul exemplar in care se comporta ostasii ei aflati in misiuni de mentinere a pacii in mai multe locuri din lume, pentru vointa cu care isi reface structurile democratice, pentru caldura si felul de a fi al oamenilor ei. Pentru felul in care a rezistat in fata unei istorii catusi de putin darnice.
Fara sustinerea romanilor de pretutindeni, doar victoria armatei romane nu ar fi putut aduce intregirea tarii. Fara eforturile barbatilor de stat ai Romaniei reintregite nu s-ar fi obtinut recunoasterea internationala a Marii Uniri. Tot asa si acum, depinde de noi ca Romania sa progreseze. Fiecare dintre noi are propria sa raspundere. Oamenii politici trebuie sa orienteze si sa decida reforma, dar punerea ei in practica are nevoie de curajul si de efortul fiecaruia. Oamenii politici trebuie sa conceapa si sa voteze legile necesare progresului, dar de respectarea lor suntem cu totii raspunzatori.
Pentru solidaritatea romanilor de pretutindeni
Va chem, de aceea, sa ne asumam fiecare responsabilitatea care ne revine. Va chem sa decidem impreuna sa nu mai asteptam totul de la altii, sa ne facem fiecare datoria si sa cerem fiecaruia sa si-o faca pe masura. Va chem sa indraznim impreuna.
Ne confruntam cu lipsuri, cu nelinisti, cu temeri, iar unii dintre noi au inceput sa-si piarda elanul si sperantele. Va chem la mai multa solidaritate. Cei care au reusit sa-i sprijine si pe cei care nu au reusit. Cei care au inteles sa explice mai pe intelesul tuturor ce avem de facut.
Va chem sa privim impreuna cu mai multa luciditate si cu mai multa indrazneala in jurul nostru. Vom constata atunci ca da, e adevarat, avem greutati, am facut greseli si avem multe ezitari. Dar nu suntem in pragul unei catastrofe. Suntem capabili sa depasim acest prag critic.
Sa ne privim, fara ingaduinta si cu raspundere, destinul in fata. Avem inca un drum lung pentru a recupera anii si deceniile de stagnare, de nedreptate, de nesabuinta a dictatorilor. Nu am ajuns inca la liman, dar doar de noi depinde sa ajungem acolo. De noi depinde sa gasim, in sufletele si in mintea noastra, indrazneala si intelepciunea pe care ni le cere destinul natiunii noastre.
De noi toti depinde sa ne regasim uniti in jurul unui mare ideal, asa cum, acum 80 de ani, inaintasii nostri au stiut sa se uneasca. Pe deasupra discordiilor, care nu au lipsit nici atunci, dar au fost depasite. Pe deasupra intereselor de grup, care sunt firesti intr-o societate libera, dar care atunci au putut fi supuse interesului national superior. Pe deasupra tragicelor rani ale unui razboi necrutator, cu o tara pana cu o clipa inainte ciuntita, inaintasii au stiut sa-si stranga randurile si sa se consacre unui mare proiect national. Suntem datori fata de ei, cum suntem datori si fata de urmasi, sa le urmam exemplul.
Adresez acest apel de solidaritate romanilor de pretutindeni. Tuturor cetatenilor Romaniei pe umerii carora apasa greul acestei perioade de incordare spre mai bine, romanilor care traiesc in vecinatatea hotarelor tarii si care au dreptul la grija si la sustinerea noastra pentru a-si pastra si dezvolta identitatea nationala, romanilor pe care viata si istoria i-au risipit in patru zari, dar care n-au uitat graiul si sufletul patriei.
Sa fim mai uniti, mai increzatori unii in ceilalti, sa infruntam solidar aceasta mare provocare a istoriei prin care trebuie sa readucem in matca ei fireasca o tara intreaga. Sa intelegem, cu mai multa luciditate si cu mai multa incredere unii in ceilalti, cat e de grea, dar si cat e de insemnata aceasta incercare comuna.
Sper ca Ziua Nationala sa fie pentru noi toti o zi a bucuriei impartasite. Avem dreptul sa speram ca, macar in aceasta zi, romanii se vor infatisa lor insile si lumii intregi fara conflicte sterile si dezbinari pagubitoare, cu buna cuviinta invatata din batrani, cu o vointa comuna pentru binele patriei.
