Cuvant rostit la
primirea Stafetelor Unirii, Alba Iulia, 30 noiembrie 1998
Sarbatoare sub semnul
Unirii
Ne aflam astazi la
Alba Iulia, intr-un loc sacru, Sala Unirii, loc al pecetluirii unuia
dintre actele fundamentale ale istoriei romanilor si ale unitatii
neamului.
Drumul simbolic, pe
care reprezentanti ai provinciilor istorice ale Romaniei l-au parcurs si
pe care l-au incheiat aici, in Sala Unirii, sugereaza acea miscare de
convergenta care, de-a lungul timpurilor, a marcat devenirea tarilor
romane pana la unirea din 1918.
Am refacut eu insumi
un asemenea drum, de la Arad la Alba Iulia, cautand mai cu seama
chipurile si gandurile oamenilor. Daca Unirea au facut-o oamenii,
sarbatoarea Unirii trebuie sa fie o sarbatoare a oamenilor. Tara este in
iarna, s-au asternut zapezi si ceturi, dar oamenii cu care am vorbit
mi-au spus acelasi lucru: Mergem inainte! Acest mesaj nu este politic,
nu gratifica pe unul sau pe altul dintre oamenii politici, ci este
hotararea profunda a cetatenilor acestei tari de a continua si implini
efortul celor care, in urma cu opt decenii, au faurit Romania Mare.
Pe oameni ii unesc
acum proiectele de viitor
Mai mult ca oricand
pe oameni ii unesc acum si proiectele de viitor. Un viitor reprezentat
si de acesti tineri care au reluat drumul de acum 80 de ani, al celor
care au depus aici credentialele cu semnaturi pentru Marea Unire. Ca si
atunci, stafetele de astazi sunt sperante pentru viitor.
Stafetele Unirii
venite la Alba Iulia s-au imbracat in frumosul port popular. Sunt tineri
sportivi, care au parcurs cu efort un drum lung, spre a ajunge aici. De
fapt, suntem intr-o lume dominata de metafora sportivului invingator si,
in aceasta lume, campionii romani au adus tarii glorie si prestigiu. In
spatele momentelor in care drapelul Romaniei se inalta pe cel mai inalt
catarg, totdeauna s-au aflat sute de ore de antrenament, de efort
continuu, pentru a invinge.
Deviza romanului
invingator
Proiectele pentru
Romania de maine sunt cuprinse in acel simplu „Mergem inainte!”, gandit
si rostit cu hotarare de cei mai multi concetatenii nostri.
Se cuvine sa privim
cu incredere Romania, pe care vrem sa o lasam mostenire urmasilor, pe
masura faptelor de glorie ale strabunilor.
Sa privim spre
orizontul pe care il vom transforma impreuna in istorie, in istoria
inceputului de secol care se apropie. Sa ne asumam si efortul
luptatorului de performanta in care gandul, privirea si miscarea se
ascut si se unesc intr-o singura sageata indreptata spre tinta.
Sa ne recunoastem cu
totii in acea Romanie eterna, pentru care merita sa traim si sa zidim.