Alocuţiune la sesiunea de incheiere a Adunării Generale a Internaţionalei Creştin - Democrate,

Madrid, 15 noiembrie 1998 

A afirma adevarul si a-l face posibil

Datoria crestinului este aceea de a afirma adevarul. Misiunea omului politic este aceea de a face posibil adevarul. Poate fi cineva, in acelasi timp, bun crestin si bun politician? Cum trebuie procedat pentru ca adevarul devenit posibil prin actiunea politica sa se suprapuna peste cel afirmat de crestin, asigurand demnitatea fiintei umane?

La prima vedere, morala crestina si morala politica nu se situeaza pe acelasi plan, prima fiind mai degraba o problema de disciplina a constiintei, iar cea de-a doua o chestiune de disciplina a actiunii. Privite mai atent, cele doua morale nu sunt atat de straine una de cealalta. Caci actiunea politica nu se reduce doar la “a face”, ea inseamna, in primul rand, “a fi dator sa faci” din perspectiva unor valori care isi au izvorul in constiinta. Politica este, intr-o asemenea lumina, un mod de a verifica in practica ceea ce constiinta ne impune ca adevar fundamental.

Sarcina pe care democratia crestina si-a asumat-o de mai bine de un secol este tocmai aceea de a da viata acestui adevar in societatile politice moderne.

Nu putem uita ca, dupa cel de-al doilea razboi mondial, democratia crestina s-a impus mai ales in Germania, Italia si Austria pentru ca a stiut sa-si intemeieze mesajul pe o dubla realitate, politica si morala, a esecului totalitarismului si a sentimentului general de culpabilitate. Societati traumatizate de teroare si de razboi aveau neaparata nevoie de un mare proiect, nu numai economic si politic, dar si moral. Numele acestui proiect a fost democratia crestina, care a reusit sa-i aduca alaturi in Europa Occidentala pe catolici si protestanti, pe aceia care au crezut in libertate si demnitate.

O jumatate de secol mai tarziu, odata cu prabusirea dictaturilor comuniste din Estul Europei, popoarele acestor tari s-au gasit in fata unei experiente asemanatoare, dar si a unor intrebari noi. Ce forta politica putea inlocui rapid vechile structuri politice comuniste? Ce forta politica putea apoi sa reziste structurilor politice noi pe care reprezentantii fostei nomenclaturi comuniste si ai fostei politii politice le organizau pentru a folosi in interesul lor institutiile democratiei si economiei de piata?

 

Democratia crestina intr-o societate preponderent ortodoxa

In Romania, democratia crestina a fost identificata de o mare parte a romanilor cu o miscare politica capabila sa apere si sa reprezinte valori esentiale precum demnitatea persoanei, integritatea morala, solidaritatea, curajul, patriotismul adevarat si grija pentru dreptate. Un merit deosebit l-au avut fruntasii taranisti, care au avut clarviziunea, in timpul si in pofida dictaturii comuniste, sa afilieze, la miscarea democrat-crestina, un partid istoric care s-a opus atat comunismului, cat si, anterior, nazismului. Initiativa i-a apartinut lui Corneliu Coposu, cel care a suferit 18 ani in inchisorile comuniste. Permiteti-mi, prin urmare, sa aduc acum si aici un omagiu memoriei sale.

In ritul oriental, ca de altfel si in cel latin, la temelia unei noi bise-rici se aseaza intotdeauna un fragment din relicvele unor martiri. Democratia crestina romaneasca a platit tributul de sange al zecilor de mii de martiri care au fost ucisi in inchisorile si lagarele de concentrare comuniste. Democratia crestina este astazi o forta politica si morala in Romania, datorita martirilor si inaintasilor sai.

O sfidare aparte cu care au fost confruntati oamenii politici romani, care si-au afirmat simultan o identitate democratica si o identitate crestina, a fost incercarea de a face posibila democratia crestina in sanul unei societati care a trait si traieste crestinismul in formula sa bizantina.

Astazi putem spune ca democratia crestina s-a dovedit posibila intr-o societate preponderent ortodoxa si ea ii uneste pe crestin-democratii romani cu forte politice similare din alte tari aflate in Sud-Estul Europei, cum sunt Grecia, Bulgaria si Moldova. Este un castig pentru intreaga miscare democrat-crestina.

Noi, cei din Est, aflati intr-o dureroasa perioada de tranzitie, avem cu precadere nevoie de intelepciunea unei politici crestine. Daca sarcina democratiei crestine din Europa Occidentala este acum aceea de a gestiona bunastarea, democrat-crestinii din Europa Orientala sunt nevoiti sa administreze o criza. O criza care este si politica, si economica, si sociala, si morala. Democratia crestina din Romania si-a propus sa fie zidul care desparte capitalismul salbatic de nostalgicii comunismului care stiu sa utilizeze democratia doar pentru a-si pastra si intari pozitiile.

 

Solidaritatea miscarilor democrat-crestine

Atat actorii capitalismului salbatic, cat si nostalgicii comunismului sunt autorii unor politici care, pe termen mediu si lung, produc grave fracturi sociale. Democratia crestina poate sa mentina solidaritatea sociala si umana, sa-i includa pe marginali, sa vindece rupturile si sa concilieze ceea ce pare ireconciliabil. Poate sa constituie un zid ferm impotriva national-comunismului si sa asigure stabilitatea Europei Central-Sud-Estice. Are, la randul ei, nevoie de solidaritatea miscarilor democrat-crestine din lumea intreaga. A democrat-crestinilor din America Latina, Asia si Africa, care au inlocuit sisteme totalitare cu sisteme democratice bazate pe economii de piata libera. Dupa cum are nevoie de solidaritatea democrat-crestinilor din Uniunea Europeana, care traiesc in democratii consolidate cu economii performante.

Avem experiente diferite de impartasit. Vor fi si provocari pe care societatea mileniului trei ni le va lansa tuturor. Vom accepta ca intr-o lume globalizata, tarile sa fie considerate doar ca piete de marfuri si capital? Vom accepta ca popoarele sa fie tratate ca populatii de consumatori sau producatori? Intr-o lume informationala vom globaliza incultura, violenta, imoralitatea numai pentru ca aduc profit?

De prea multe ori simtim indiferenta amabila sau chiar aroganta voalata cu care tarile sunt cotate ca la bursa doar prin indicatori de produs intern brut sau inflatie!

 

Iesirea din dilema unei mondializari indiferente la identitate si a unei identitati indiferente fata de lume

Prestigiul democratiei crestine pe plan mondial se datoreaza stiintei sale de a incuraja, in acelasi timp, afirmarea dreptului la diferenta, dar si exprimarea credintei de nezdruncinat in valori eterne si comune. Aceasta stiinta a echilibrului intre particular si universal, aceasta capacitate de a impaca cele mai divergente identitati in sanul unei ordini sociale comune, nu trebuie sa fie abandonate.

Intr-adevar, cine ar fi crezut, cu o suta de ani in urma, ca protestantii si catolicii pot lucra impreuna in respectul identitatii celuilalt, dar angajati in acelasi proiect de societate, la construirea unei noi Germanii? Cine ar fi sperat in Romania, dupa o jumatate de secol de dictatura comunista, ca ortodocsii si greco-catolicii vor porni impreuna la edificarea unei democratii crestine romanesti? Aceste fapte ale unei istorii mai vechi sau mai recente au o semnificatie profunda pentru lumea de azi si de maine. Ele ne arata ca pluralismul trait in respect si solidaritate, in care se unesc interesul pentru eficacitatea muncii si grija pentru soliditatea tesutului social, este esenta insasi a democratiei crestine. Democratia crestina poate oferi mileniului trei speranta unei cai de iesire din dilema unei mondializari indiferente la identitate si a unei identitati indiferente fata de lume.