Discurs la lansarea Raportului PNUD asupra dezvoltării umane in Romania,

Bucureşti, Palatul Cotroceni, 2 octombrie 1998 

 

Lansarea Raportului PNUD

Raportul PNUD asupra dezvoltarii umane in Romania, cuprins in volumul consacrat anului 1997, este un remarcabil instrument de diagnoza a starii de fapt, pe care acum il avem cu totii la indemana – factori de decizie si societate civila. El ne permite sa ne stabilim mai corect prioritatile, pentru a optimiza performanta in raport cu propriile nereusite.

Efortul remarcabil al Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare pentru realizarea acestui studiu se alatura competentei si seriozitatii cercetatorilor romani intr-o munca de echipa care merita gratitudinea si increderea noastra. Valoarea de adevar a acestei investigatii este incontestabila. In acelasi timp, faptul ca progresele pentru 1997 sunt modeste si oarecum punctuale nu ne poate lasa indiferenti. Este evident ca partea negativa a raportului este dominata de componenta economica, unde nu era posibil un progres fara chirurgia drastica a reformei, care se reflecta in caderi statistice cu consecinte pe toate planurile vietii sociale.

Am sesizat ca exista, totusi, si domenii in care indicii au crescut: la cheltuielile pentru invatamant, si mai ales pentru cel universitar; la cheltuielile culturale ale populatiei; la numarul de studenti – si, in mod vizibil chiar, la numarul de studente. Aceste directii nu sunt spectaculoase, dar ele vorbesc de o tendinta de dezvoltare a calitatii vietii, pe care nu avem voie sa o ignoram si care ne preocupa continuu.

Raportul adauga atentiei severe pentru exactitatea datelor economice si statistice o dimensiune care le leaga intr-o viziune globala, inca si mai importanta decat componentele sale. Este dimensiunea realizarii umane. Faptul ca acest raport pune in relatie performanta productiva, evaluarea starii de sanatate si nutritie, dar si nivelul de educatie, gradul de reprezentare a femeilor, gradul de maturitate democratica si libertatile civice conduce la un rezultat pretios, pentru ca aseaza intr-o perspectiva corecta a prioritatilor o serie de elemente masurabile.

Conceptia asupra dezvoltarii umane ca rezultanta si ca scop al unei bune guvernari este, cred, cea mai importanta contributie a unei astfel de sinteze. O buna guvernare, solidara cu societatea care a delegat-o si progresand prin interactiune cu societatea civila si cu organizatiile care o reprezinta, este ceea ce ne dorim cu totii. O buna guvernare, in care descentralizarea sa responsabilizeze si sa delege competentele, in care autoritatea centrala sa coordoneze, nu sa comande.

Dinamica unei profunde reformari a statului si societatii romanesti, pentru care ne straduim impreuna, masoara dimensiunea realizarii umane. Iar diagnosticul care ne intereseaza este dat de calitatea capitalului uman, de calitatea vietii.