Alocuţiune cu ocazia depunerii jurămantului de către judecătorii promovaţi in funcţie la Curtea Supremă de Justiţie, Bucureşti, 17 septembrie 1998
Cand actul de justitie e pus sub semnul intrebarii
In Romania, actul de justitie este inca privit cu indoiala si chiar cu neincredere. Este o imagine la care, din nefericire, instantele judecatoresti au contribuit adesea prin lipsa de promptitudine, prin inconsecventa sau chiar printr-o suspecta neputinta. Nu incerc, in nici un caz, sa generalizez sau sa arunc anatema asupra sistemului judiciar si cu atat mai putin asupra marii majoritati a magistratilor competenti si onesti. Constat doar, cu ingrijorare, ca ne raman inca multe de facut.
Opinia publica a fost si continua sa fie informata prin mass-media de cazuri flagrante de incalcare a legilor tarii, ramase nepedepsite. Justitia creata de oameni, pentru a fi pusa in slujba oamenilor, este astfel compromisa de cei care au uitat sau ignora in mod cinic ca in discutie se afla soarta semenilor lor. Nu ma feresc sa marturisesc ca eu insumi, ca presedinte si ca cetatean al acestei tari, am fost de multe ori surprins sau chiar socat de unele sentinte cel putin discutabile.
Dreptate cu onoare si fara partinire
Devenind judecatori ai celei mai inalte instante judecatoresti din Romania, sunteti chemati sa demonstrati ca adevarata justitie, infaptuirea idealului de dreptate pot avea o deplina acoperire in realitate.
Desigur, fiecare dintre noi are propriile opinii, indoieli, temeri sau sperante de viitor. Dar, in mod sigur, magistratii Curtii Supreme de Justitie nu pot sa nu aiba in comun dragostea si respectul fata de lege si justitie. Un cunoscut orator atenian spunea ca glasul legii trebuie sa aiba putere deplina pentru a decide fericirea oamenilor prin sentimentul de adevar si dreptate care instituie acea ordine si siguranta fara de care societatile nu pot supravietui.
Sigur ca, in ultimii ani, dupa caderea regimului comunist, s-au facut multe eforturi pentru a spori autoritatea judecatorilor, chiar si prin forma desfasurarii actului de judecata. Chiar lucruri care puteau sa para exterioare, cum ar fi reintroducerea robei si ceremonialul de sedinta, au avut rolul lor in a sublinia solemnitatea actului de justitie. S-a incercat, in ultimul timp, sa se treaca, dupa puterile bugetului, la o mai buna remunerare a judecatorilor, in raport cu inalta raspundere care le revine.
Stiu, chiar din interiorul profesiunii, desi experienta mea a fost extrem de redusa, cat de greu este sa traiesti in contact cu partea cea mai urata a societatii sau sa intalnesti oameni in momentele lor cele mai rele. Stiu care este situatia localurilor instantelor judecatoresti din tara si conditiile in care in special Curtea Suprema de Justitie isi defasoara activitatea. As vrea, totusi, sa cer judecatorilor sa redea prestigiul Curtii Supreme de Justitie prin propria lor activitate, prin profesionalism si celeritate. Si sper sa nu uite niciodata ultimele cuvinte ale juramantului pe care l-au depus: sa imparta dreptatea cu onoare, din constiinta si fara partinire.
Inertii si ambiguitati
Reforma justitiei romanesti este un proces dificil, mult mai dificil decat credeam, cu aspecte uneori contradictorii. Pentru ca, in aceasta tranzitie, de la sistemul totalitar comunist la democratie, pe care anterior n-a mai parcurs-o nimeni, au fost avantajati, de multe ori, exact cei care reprezentau raul de care credeam ca am scapat. Si trebuie sa spunem ca, acordarea rapida a inamovibilitatii judecatorilor a putut conserva in posturi si oameni care nu stiu, nu pot sau nu vor sa pretuiasca adevarata justitie.
In acelasi timp, aceasta reforma a justitiei romanesti presupune o mare vointa si un efort extraordinar, in primul rand din partea celor care au menirea si responsabilitatea de a o face posibila. Intr-un sistem democratic nimeni nu-si poate permite sa atinga puterea judecatoreasca. Presedintele este obligat sa isi aleaga cu grija cuvintele, atunci cand co-menteaza si, in mod categoric, nici nu-si poate pune vreodata problema sa intervina intr-un fel. Succesul sau esecul oricarui magistrat depinde de el insusi.
Daca procesul de reforma a justitiei se opreste la jumatatea drumului, el risca sa dezvolte inertii si ambiguitati extrem de periculoase, care pot sa compromita nu numai justitia, ci si intregul sistem. Nu suntem foarte departe de acest lucru. Cand merg in tara primesc, de fiecare data, zeci de memorii dintre care 90% se refera la probleme legate de Justitie. Ele reflecta si nestiinta oamenilor, credinta ca altcineva, din afara Justitiei, poate sa intervina si sa le rezolve problemele. Este clar ca justitia este dura, ca intr-un proces sunt doua parti, ca o parte intotdeauna pierde, ca multora le este greu sa accepte ca nu au dreptate. De aceea, esential nu este ca cineva sa piarda sau sa castige, ci sa fie convins ca s-a facut dreptate. Iar aceasta trebuie sa rezulte clar si argumentat din hotarare, din felul in care ea este motivata de judecatorul care a redactat-o.
Cunoscator de lege si impartitor de dreptate
De cele mai multe ori, vorbind de institutii, vorbim de Justitie in ansamblul ei, vorbim de Tribunale, de Curti de Apel, vorbim de Curtea Suprema de Justitie, vorbim de Institutia judecatorului. Dar in spatele acestor institutii se afla magistratii – cunoscatorii de lege si impartitorii de dreptate.
Momentul depunerii juramantului de catre judecatorii Curtii Supreme de Justitie are incarcatura lui de emotie. El echivaleaza cu a fi ajuns in varful piramidei acestei profesiuni. Asa cum, in invatamant, important este sa ajungi profesor, nu sa ocupi functii administrative, pentru orice absolvent al Facultatii de Drept care paseste in magistratura nu exista o imagine mai prestigioasa, pentru cariera lui, decat cea de judecator la Curtea Suprema. A ajunge aici, uneori la varste tinere, a fi in acest punct de varf extrem de important inseamna a prelua si a accepta o enorma raspundere. Nenumarate dosare vor pune la grea incercare cunostintele profesionale, experienta magistratilor, dar mai ales forta lor de caracter pentru a lua decizii de care depinde soarta oamenilor si soarta intregii societati.
Este fundamental, mai important decat orice, ca prestigiul justitiei sa fie recuperat. Fiecare magistrat poate sa puna o piatra importanta la temelia si apoi la constructia acestui prestigiu. Pentru ca, evocand termenii biblici, exista un timp al daramarii si un timp al zidirii. Totul este sa nu fim demolatorii binelui si ziditorii nedreptatilor.
