Discurs de recepţie la decernarea Diplomei de membru de onoare al National Geographic Society,

New York, 17 iulie 1998 

 

Un pericol devastator pentru umanitate

Sensibila la marile provocari ale lumii moderne si la implicatiile acestora asupra spatiului geografic al Dunarii, al Deltei Dunarii si al Marii Negre, Romania opteaza pentru o oferta de integrare si de abordare globala a tuturor acestor provocari, sub semnul parteneriatului ca principiu politic si ca mod de viata.

Civilizatia viitorului secol, a viitorului mileniu nu va mai fi in nici un caz o insumare eterogena de zone geografice si de culturi izolate, opace la orice forma de deschidere si de comunicare.

S-a spus despre cei care nu-si cunosc istoria ca sunt condamnati sa o repete. Parafrazand, am putea spune despre cei care nu-si cunosc geografia ca sunt condamnati sa nu aiba nici un fel de istorie.

A-ti distruge propria geografie – din ignoranta, lacomie sau cinism – inseamna nu numai a aduce o atingere grava mediului natural si identitatii culturilor create in acel spatiu, ci si un pericol devastator pentru existenta intregii umanitati.

 

Nu mai exista fenomene izolate

Nu mai putem inchide ochii in iluzia ca dezastrele ecologice sunt circumscrise numai ariei geografice in care se produc. Lumea moderna a invatat ca nu mai exista fenomene izolate nici in politica, nici in economie, in cultura sau in mediul inconjurator. Fenomenele se intrepatrund si se conditioneaza reciproc si trebuie inteles ca responsabilitatea este a tuturor. Suntem in aceeasi barca si, indiferent din ce mare sau ocean ar veni valurile, de scufundat ne-am scufunda cu totii.

De aceea, angajarea in lupta pentru sanatatea planetei este un semn de maturitate si de pragmatism, si nu doar o cruciada a frumosilor romantici din acest sfarsit de secol.

Romania are sansa providentiala de a exista intr-un spatiu natural binecuvantat. Romanii si-au creat o adevarata mitologie a comuniunii cu natura si unul dintre leit-motivele folclorului romanesc este infratirea in viata si dincolo de moarte cu tot ceea ce reprezinta mediul lor natural de existenta.

 

Vechi leagan al civilizatiei europene

Nu putem privi cu indiferenta ori ingaduinta la degradarea nici unui spatiu de civilizatie sau habitat ecologic. Cu atat mai mult atunci cand este vorba de o arie geografica pe care, cu deplina indreptatire, istoricii o considera leaganul civilizatiei europene.

Antichitatea a consacrat aria care cuprinde actualul litoral romanesc al Marii Negre si gurile de varsare ale Dunarii drept unul dintre cele mai importante centre de comunicare ale epocii. Grecia antica si Imperiul Roman au construit si au valorificat aici, cu mai bine de doua milenii in urma, o zona de comert cu un puternic impact extraregional.

Portul Tomis a fost de-a lungul timpului un reper al coabitarii economice si culturale intre popoarele Europei. Astazi, el se numeste Constanta si este cel mai mare port la Marea Neagra si unul dintre primele cinci porturi ale continentului.

Dezvoltarea culturii si a civilizatiei europene si-a avut, de asemenea, o importanta obarsie in aceste locuri. Chiar daca aceasta continuitate in spirit si fapta a cunoscut sincope provocate de nedreptatile istoriei, cred ca putem vorbi acum fara rezerve si fara echivoc despre obligatia noastra, a tuturor, de a proteja si salva de la degradare acest spatiu de mare traditie.

 

Eco-dezvoltarea zonei Dunare – Marea Neagra

Este firesc ca astazi, intr-un cu totul alt context istoric, sensibilitatea romanilor fata de dimensiunea ecologica a vietii lor sa fie una speciala. Fluviul Dunarea, simbol si realitate a comunicarii noastre cu Occidentul, Marea Neagra, spatiu de legatura cu Estul, si Delta Dunarii, loc de sublima ingemanare naturala a acestora, reprezinta astazi zone cu acute probleme ecologice, dar si spatii geografice cu uriase perspective economice.

Aparent, ar fi vorba de o contradictie. Intr-adevar, trecutul a reusit sa demonstreze ca exista o incompatibilitate intrinseca intre dezvoltarea economica si protectia mediului. Prezentul este insa in masura sa infirme fatalitatea unei asemenea contradictii.

Exista astazi o noua viziune asupra dezvoltarii. Vorbim despre eco–dezvoltare, despre acea strategie de progres economic care include in mod programatic protejarea mediului. Romania isi asuma fara echivoc aceasta strategie. Optiunea Romaniei, oferta noastra in perspectiva dezvoltarii zonei Dunare – Marea Neagra are in vedere tocmai promovarea unei strategii de acest tip.

Se spune uneori si se intampla adeseori ca liniile de demarcatie intre diverse spatii geografice sa fie trasate la linia de frontiera a statelor in care democratia si economia libera nu functioneaza. In egala masura, putem afirma ca nici democratia si nici economia libera nu pot  supravietui intr-un spatiu viciat de indiferenta fata de mediu, fata de curatenia fizica si morala promovata ca principiu si implinita ca cerinta fundamentala.

Potentialul economic extraordinar al zonei Dunare – Marea Neagra este garantia unei dezvoltari regionale de mare amploare. Este vorba si de mari resurse naturale, dar si de o pozitie geo-strategica care ar putea transforma Romania si intreaga regiune intr-un nod comunicational al Vestului cu Orientul Apropiat si chiar cu Estul Indepartat.

Exista un proiect de Transport Europa Centrala – Asia Centrala, cunoscut sub sigla TRACECA, pentru un coridor de transport energetic intre Marea Caspica si Marea Nordului, via Marea Neagra. Exista si un alt proiect, de revitalizare a Drumului Matasii, pentru o cale de comunicare si transport intre Extremul Orient si Europa Occidentala. Acestea sunt doua solide argumente pentru dezvoltarea acestei regiuni, perspectiva de interes nu numai pentru teritoriul euro-asiatic, dar si pentru cel american.

Problemele ecologice ale zonei sunt inca acute si risca sa afecteze extrem de serios componenta economica de care aminteam. Intr-un mediu bolnav sau abia intrat in convalescenta sansele dezvoltarii unei economii sanatoase sunt extrem de reduse. Romania este pe deplin constienta de aceasta incompatibilitate si sustine necesitatea unei repartizari judicioase a obligatiilor si responsabilitatilor in materie de protectie a mediului intre toate statele lumii.

Plecand de la principiile dezvoltarii durabile cuprinse in Declaratia de la Rio privind mediul si dezvoltarea, reafirm disponibilitatea Romaniei de a lua parte la actiunile cuprinse in Agenda 21 conceputa ca un amplu program de actiune pentru dezvoltare, in perspectiva viitorului secol. Potrivit acestor obiective si angajamente si in spiritul autentic al respectului fata de generozitatea principiilor care stau la temelia lor, exprim convingerea Romaniei ca o izbanda ecologica este cu totul exclusa daca ne rezumam la declaratii de intentie, la organizarea de simpozioane sau la mici demersuri practice izolate.

Solutia pentru a avea certitudinea dezvoltarii si prosperitatii este actiunea imediata si angajata solidar, in cooperare. Marile probleme ecologice se pot rezolva numai prin implicarea pragmatica si dinamica a fiecarei natiuni, impreuna cu toate celelalte natiuni.

Este nevoie de o angajare politica si de implicarea statelor. Este nevoie de intelegere si de responsabilitate din partea celor care reprezinta viata economica a fiecarui popor. Dar avem nevoie, in aceeasi masura, de responsabilitatea fiecarui cetatean al planetei pentru ca eforturile programatice sa nu sfarseasca in derizoriu.

Nimic nu este mai periculos pentru sanatatea lumii in care traim decat indiferenta sau ignoranta celor care o locuiesc. Din nefericire, acest tip de atitudine lasa in continuare urme grave, adesea ireparabile, asupra locurilor si chiar a oamenilor planetei. Este o realitate care trebuie corijata neintarziat si cred ca un rol esential in acest sens trebuie sa-l aibe institutiile si organizatiile societatii civile.

Am vorbit despre nevoia de pragmatism si de eficienta. N-as vrea sa credeti ca este vorba de un simplu slogan menit doar sa impresioneze. Romania a facut aceasta optiune, iar concretizarea ei prin fapte devine o realitate. Iata cateva exemple pe care le pot prezenta drept certitudini.

 

Responsabilitati distincte pentru protectia Dunarii si a Marii Negre

Proiectele de cooperare regionala in domeniul protectiei mediului se afla intr-un stadiu avansat de aplicare. In cadrul Organizatiei de Cooperare Economica a Marii Negre (OCEMN), prin vointa comuna a statelor membre a fost lansata o strategie de protectie ecologica. De asemenea, in cadrul Proiectului de mediu al Marii Negre, au fost repartizate responsabilitati distincte fiecarui stat membru al OCEMN. Romania, careia ii revine componenta legata de dezvoltarea pisciculturii, a adoptat deja un Plan national de actiune pentru zona de coasta si este decisa sa-l aplice cu consecventa si eficienta.

Riscurile de mediu in zona Marii Negre au, in mod evident, un caracter transfrontalier. Solutiile nu pot fi individuale, ci presupun, in continuare, noi forme de cooperare regionala.

Consider ca a raspunde interesului comun al tuturor statelor din zona presupune mai mult decat perpetuarea unei logici binare in planul parteneriatului. Tipul clasic de cooperare limitat la intelegeri bilaterale, care in mod frecvent exclud din calcul interesele unui tert, este din ce in ce mai putin capabil sa dea solutii prompte si omogene.

Crearea unei retele regionale de acorduri trilaterale, intarite de constituirea unor euroregiuni reprezinta una dintre initiativele Romaniei care si-au dovedit deja viabilitatea. Ea are toate sansele sa devina un model de cooperare intre spatii apropiate geografic, care au fost indelung lipsite de perspective in conditiile aplicarii principiului vetust si anacronic potrivit caruia interesul propriu il exclude cu necesitate pe al celuilalt.

Cel mai mare fluviu al Europei, Dunarea, care traverseaza intreaga zona centrala si de sud-est a continentului, se varsa in Marea Neagra pe teritoriul Romaniei. Este una dintre cele mai importante rute de transport spre Europa de Vest, care inseamna un argument pentru implicarea tuturor tarilor riverane, incluzand, bineinteles, Romania. Va fi extrem de important ca Programul de mediu al Dunarii, negociat cu Comunitatea Europeana inca din 1991, sa fie pus in practica mai ferm si cu efecte vizibile.

Planurile strategice de actiune, atat la nivelul bazinului hidrografic al Dunarii, cat si pentru fiecare dintre tarile riverane vor deveni mai interesante si mai performante odata cu realizarea proiectelor regionale din zona Marii Caspice si a Marii Negre. Protejarea fiecarei zone, a Dunarii de Sus ori a Dunarii de Jos, a Marii Negre si a celorlalte ape pe care le primeste sau cu care comunica prin voia Creatorului ori prin lucrarea oamenilor, nu poate face abstractie de toate aceste canale ce o conecteaza cu alte zone, mereu mai largi si mai indepartate.

 

Delta Dunarii, un unicat al biosferei

Tema interventiei mele de astazi include si o problema cu totul speciala, cea a Deltei Dunarii. Am preferat, datorita specificitatii si sensibilitatii acestei discutii, sa ii dedic o abordare aparte.

Delta Dunarii este singura delta din lume declarata Rezervatie a Biosferei. Pentru romani ea semnifica mai mult decat un spatiu exotic, un loc in care natura se dezvaluie in intreaga ei frumusete si diversitate. Ea este in egala masura un reper istoric si o marturie a existentei noastre multimilenare in spatiul geografic romanesc.

Exista astazi un regim juridic special care protejeaza Delta si care permite atragerea de fonduri pentru intretinerea acestei rezervatii. Banca Mondiala a finantat, inca din 1994, proiectul Conservarea Biodiversitatii in Delta Dunarii care vizeaza dezvoltarea capacitatii institutionale a Administratiei Deltei. De asemenea, in cadrul euroregiunii Dunarea de Jos, Romania, Ucraina si Republica Moldova colaboreaza pentru crearea unei rezervatii transfrontaliere. Din pacate, eforturile nationale si regionale nu pot solutiona toate problemele ecologice si economice ale zonei.

Delta Dunarii este, din punct de vedere geologic, biologic, sociologic si economic, un unicat. Fiecare dimensiune in parte aduce insa cu sine probleme a caror rezolvare presupune forme de cooperare mult mai extinse decat cele exersate in regiune.

Rata de avansare a deltei scade in mod dramatic, mai ales in ultimele decenii. Fenomenul poluarii ramane inca o problema grava in conditiile unor masuri de protectie lipsite de mijloace tehnice performante. Specii rare ale florei si faunei sunt amenintate cu disparitia. Esuarea, in urma cu opt ani, a navei Rostock pe unul din bratele Dunarii, la care se adauga lipsa unei infrastructuri moderne, a determinat o scadere brusca a tranzitului si un important declin economic al zonei.

Sunt elemente care apartin unei realitati economice si sociale aflate intr-o contradictie dramatica cu potentialul acestei zone. Dincolo de programele si de eforturile noastre, este nevoie ca, pe termen scurt, sa existe un sprijin mai substantial din partea comunitatii internationale. Un prim pas l-ar putea constitui o oferta concreta de know-how de specialitate si profit de aceasta ocazie pentru a va sugera sa fiti printre cei care se vor implica direct in acest demers.

Nu ar fi vorba doar de un simplu act de generozitate, specific celor care iubesc si protejeaza natura. Delta Dunarii poate deveni unul dintre cele mai interesante obiective turistice din lume. Sunt convins ca, de indata ce acest lucru va fi cunoscut si inteles in adevaratele sale dimensiuni, viitorul ecologic si turistic al Deltei va fi mai incurajator.

 

Descoperirea naturii ca forma a libertatii

In urma nu cu multi ani, cand lumea era inca impartita de Ziduri si de Cortine de Fier, in Romania comunista oamenii ascultau la radio emisiunile Europei Libere si ale Vocii Americii pentru a afla ce se intampla dincolo si citeau, pe ascuns, numere mai vechi sau mai noi din publicatiile occidentale. National Geographic insemna, pentru norocosii care faceau rost de cate un exemplar, sansa descoperirii naturii ca forma a libertatii. De atunci a trecut ceva timp, Romania a trait schimbari rapide si dramatice, zidurile si cortinele au cazut, altele noi se pot ridica in loc, dar realitatea prezentata de National Geographic a ramas si va ramane mereu aceeasi. Pamantul pe care traim este o constanta a fiecaruia dintre noi, saraci sau bogati, mari sau mici, puternici sau slabi, iar raspunderea pe care o avem pentru acest pamant este zi de zi mai mare.

Ma bucur sa constat ca, acum, America este din nou alaturi de noi. Inclusiv in privinta sprijinului direct de asistenta economica in domeniul protectiei mediului si a calitatii vietii, program elaborat de Agentia Internationala pentru Dezvoltare a Statelor Unite – USAID –  si aprobat de Administratia de la Washington.

Intr-o minunata carte a lui John Steinbeck, Pasunile Raiului, un grup de soldati spanioli gaseste pe teritoriul Californiei un spatiu de o frumusete fara seaman, unde intemeiaza o asezare. Generatie dupa generatie, oamenii traiesc si sfarsesc in acel spatiu de vis, incantati de darul ce le-a fost dat. Poate este prea devreme sa speram intr-o asemenea minune, dar cred ca fiecare locuitor al acestei planete ar merita sa deschida ochii intr-o asemenea Pasune a Raiului. Eforturile fiecaruia dintre noi sa faca in asa fel incat acesta sa nu ramana un vis prea indepartat.