Fragment din
discursul de recepţie la acordarea titlului de Doctor Honoris Causa al
Universităţii din Montreal, 28 mai 1998
Puterea cunoasterii
Intr-o lume modelata
in cea mai mare parte de progresele tehnologice si care a ridicat
stiinta la rangul de autoritate absoluta, realitatile gandirii
stiintifice se dovedesc a fi putin cunoscute. Acest paradox poate afecta
statutul cercetarii si al predarii stiintelor in contextul mai larg al
civilizatiei.
Exista tendinta de a
impune cercetatorilor stiintifici o imagine si o practica operativa. Sub
influenta jocului unei concurente internationale inversunate, multi
dintre ei uita ca stiinta reprezinta mai intai de toate o aventura
intelectuala extraordinara. Daca stiinta nu ar fi altceva decat un
instrument al puterii si un rezervor de certitudini, atunci predarea ei
in Universitate ar viza cunoasterea acestui instrument si nu mintile
cele mai inventive ar fi recompensate, ci mintile cele mai docile si
mimetice. Cunoasterea istoriei formarii si transformarii conceptelor
stiintifice ar deveni aproape un lux.
Nu vreau sa spun ca
gandirea stiintifica ar putea fi redusa la concepte. Ea are si o
realitate materiala. Cum am putea gandi elaborarea conceptelor si
transmiterea cunostintelor in afara unor institutii implicate in acest
proces? Este oare posibil sa nu ne referim la conditiile
economice si sociale ale progresului cunoasterii, dar si la evolutiile
tehnice care sustin acest progres?
Esecul diferitelor
incercari de a reforma universitatile pe parcursul ultimelor decenii a
aratat ca solutii efective la problemele universitatilor nu pot fi
gasite in afara unei mai bune cunoasteri a dezvoltarii lor si a
traditiilor durabile ale acestora.
Universitatea,
institutie europeana
Creatie a Europei
medievale, Universitatea s-a dovedit a fi institutia cu cea mai mare
influenta asupra desavarsirii educatiei intelectuale si a personalitatii
omului. Dintre cele trei puteri recunoscute de societatea europeana
medievala – regnum, sacerdotium si studium, prima, puterea politica, a
parcurs schimbari profunde; a doua si-a prezervat structura in Biserica
Romano-Catolica, a cunoscut o expansiune pe intreaga planeta, dar a
pierdut monopolul propovaduirii invataturii crestine; numai cea de a
treia, studium generale, si-a pastrat atat tiparele, cat si rolul social
si functiile de-a lungul intregii sale istorii. Nici o alta institutie
europeana nu a avut forta de atractie si de iradiere a unui model
raspandit in lumea intreaga, asa cum a avut universitatea traditionala
europeana.
Cunoasterea
stiintifica pe care Universitatea a dezvoltat-o si a transmis-o timp de
secole, ca si metodele de a cultiva aceasta cunoastere au rasarit din si
au crescut in traditia intelectuala comuna a Europei. Totodata,
Universitatea a format o elita academica al carei ethos se intemeiaza pe
valorile europene comune si transcende toate frontierele nationale.
Incercarile de dupa
cel de al doilea razboi mondial, de a construi universitati europene nu
au avut succes ca urmare a tenacitatii cu care universitatile existente
se considera a fi, ele insele, europene. Diversitatea traditiilor
nationale a devenit patrimoniul comun al mostenirii europene pe baza
careia s-a consolidat o comunitate universitara europeana.
Constituita in 1964,
Conferinta Rectorilor Europeni (CRE), reuneste aproape 500 dintre cele
mai importante institutii de invatamant superior din 27 de tari.
Comitetul sau director, in care am fost ales in timpul rectoratului meu
la Universitatea Bucuresti, a sustinut cu perseverenta acest punct de
vedere.
Intre reflexia
filosofica si demersul istoric de investigare a gandirii stiintifice
exista o legatura indisolubila. Ea este ilustrata de predarea stiintelor
in universitate, de indrazneala comunitatii universitare de a critica
metodic supozitii viabile pentru a depasi ezitarile si a elimina erorile.
Prioritatea valorilor
Loc al schimburilor
si al dezbaterilor de idei, Universitatea reuneste in aceeasi Republica
intelectuala, in aceeasi cutie de rezonanta spirituala, barbati si femei
din diferite spatii si vremi. Incurajand libertatea de exprimare si
polemica intelectuala, Universitatea a avut forta de a disemina aceste
valori dincolo de zidurile cetatii universitare, de a le inscrie in
constiintele si comportamentul oamenilor.
Universitatii ii
revine meritul de a fi propus societatii un anumit mod de a concepe
fiinta umana si relatiile umane. Astfel, valorile care au inflorit mai
intai in interiorul Universitatii au devenit treptat valori fundamentale
ale erei moderne si ale epocii democratiei.
Societatea
democratica nu este o societate abstracta, ea confera cea mai mare
vizibilitate omului concret. Toate eforturile ei sunt polarizate spre
binele sau. Intr-o astfel de societate, Universitatea are privilegiul de
a propune modele si solutii, de a construi si promova o noua ordine de
prioritate a valorilor adecvata provocarilor unui timp al schimbarii.
Acum, la sfarsit de
mileniu, cand constientizam mai acut riscul depersonalizarii intr-o lume
a globalizarii informatiilor computerizate, adesea anonime,
Universitatea intelege sa-si asume misiunea de a reaseza fiinta umana la
loc de onoare. Incercat de tavalugul atator proiecte si realitati
antiumane, omul revine in primplanul optiunilor, redevenind subiect si
obiect predilect al reflectiei.
In Universitate
ideile nu circula intr-o concurenta ostila; ele nu se exclud si nici nu
traiesc efemerul focurilor de artificii ale unor campanii de opinii sau
festivitati de rutina. Aici ideile cunosc fervoarea si pacea fierbinte a
dialogului, refuzand excluderea si razboiul rece al ideologiilor.
In Universitate
ideile sunt vehiculate cu argumente; capata forma si substanta; sunt
examinate, acceptate sau refuzate.
In Universitate
cunoasterea nu este numai eruditie. A forma nu inseamna doar a-l invata
pe cel ce te asculta, ci si a construi cu rabdare miezul personalitatii
umane.
Taram al
pluralismului
Nu omit si stiu si
eu, ca si dumneavoastra, ca Universitatea a fost si pentru unii continua
sa fie un loc magistral in care eruditi vanitosi enunta idei absolute pe
un ton peremptoriu. Pentru cei mai multi ea reprezinta, dimpotriva, un
loc de intalnire a oamenilor cu idei care, atunci cand se infrunta,
castiga mai multa claritate si vigoare. Pentru toti acestia,
Universitatea reprezinta un taram al pluralismului, o institutie
conceputa, printre altele, pentru a nu permite puterii politice, oricare
ar fi ea, tentatia de a detine monopolul asupra ideilor si solutiilor de
care societatea are nevoie.
Pe acest taram al
pluralismului, miza libertatii, actorii dezbaterii si obiectul
reflectiei apartin doar umanitatii. Numai la acest nivel, al
non-apartenentei la grupari de interese, putem descoperi si apara
adevarul. Dupa experienta dureroasa a totalitarismului, noi, romanii, si
vecinii nostri din Europa Centrala si de Est suntem, poate, mai motivati
sa ne recentram eforturile si proiectele asupra implinirii libertatilor
si vocatiei fiintei umane.
Faptul ca astazi sunt
invitat al Universitatii din Montreal ma face sa ma simt, intr-un anume
fel, ca o persoana care isi regaseste rudele. Am venit in Canada in
calitate de sef al statului roman, dar si ca reprezentant al
universitarilor romani. Sunt mandru de apartenenta mea la comunitatea
academica din Romania, in care am avut privilegiul sa ma formez, apoi sa
lucrez in calitate de profesor si rector al Universitatii Bucuresti.
Iata de ce ma simt deosebit de onorat de distinctia pe care
Universitatea dumneavoastra mi-a acordat-o astazi. Am credinta ca ati
acordat-o profesorului, cercetatorului in stiinte geologice si omului de
stat in acelasi timp.
Ca geolog si profesor sunt miscat de
recunoasterea academica.
Ca om politic,
dedicat ideilor de pluralism si dialog, doresc sa va multumesc si in
numele acelor, nu putini, care au gasit in universitatile canadiene o
alta patrie intelectuala, deschisa schimbului de idei cu patria care i-a
format.
Putem sa prefiguram
viitorul, sa vrem sa-l construim potrivit aspiratiilor noastre, dar este
greu de spus ce ne va aduce acel viitor. Este esential, de aceea, ca –
in cadrul globalizarii care se accentueaza – Universitatea sa-si
pastreze nobletea vocatiei, independenta intelectuala si rolul de
promotor al valorilor fundamentale de care societatile noastre au atata
nevoie.
Profesori, studenti
si absolventi, sa ramanem fideli patriei noastre intelectuale,
idealurilor si rigorilor in spiritul carora am crescut, pentru a sti ce
datoram si cum sa fim de folos poporului din care ne-am nascut si lumii
in care traim.