Fragment din discursul de recepţie la acordarea titlului de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Montreal, 28 mai 1998

 

Puterea cunoasterii

Intr-o lume modelata in cea mai mare parte de progresele tehnologice si care a ridicat stiinta la rangul de autoritate absoluta, realitatile gandirii stiintifice se dovedesc a fi putin cunoscute. Acest paradox poate afecta statutul cercetarii si al predarii stiintelor in contextul mai larg al civilizatiei.

Exista tendinta de a impune cercetatorilor stiintifici o imagine si o practica operativa. Sub influenta jocului unei concurente internationale inversunate, multi dintre ei uita ca stiinta reprezinta mai intai de toate o aventura intelectuala extraordinara. Daca stiinta nu ar fi altceva decat un instrument al puterii si un rezervor de certitudini, atunci predarea ei in Universitate ar viza cunoasterea acestui instrument si nu mintile cele mai inventive ar fi recompensate, ci mintile cele mai docile si mimetice. Cunoasterea istoriei formarii si transformarii conceptelor stiintifice ar deveni aproape un lux.

Nu vreau sa spun ca gandirea stiintifica ar putea fi redusa la concepte. Ea are si o realitate materiala. Cum am putea gandi elaborarea conceptelor si transmiterea cunostintelor in afara unor institutii implicate in acest proces? Este oare posibil sa nu ne referim la conditiile economice si sociale ale progresului cunoasterii, dar si la evolutiile tehnice care sustin acest progres?

Esecul diferitelor incercari de a reforma universitatile pe parcursul ultimelor decenii a aratat ca solutii efective la problemele universitatilor nu pot fi gasite in afara unei mai bune cunoasteri a dezvoltarii lor si a traditiilor durabile ale acestora.

 

Universitatea, institutie europeana

Creatie a Europei medievale, Universitatea s-a dovedit a fi institutia cu cea mai mare influenta asupra desavarsirii educatiei intelectuale si a personalitatii omului. Dintre cele trei puteri recunoscute de societatea europeana medievala – regnum, sacerdotium si studium, prima, puterea politica, a parcurs schimbari profunde; a doua si-a prezervat structura in Biserica Romano-Catolica, a cunoscut o expansiune pe intreaga planeta, dar a pierdut monopolul propovaduirii invataturii crestine; numai cea de a treia, studium generale, si-a pastrat atat tiparele, cat si rolul social si functiile de-a lungul intregii sale istorii. Nici o alta institutie europeana nu a avut forta de atractie si de iradiere a unui model raspandit in lumea intreaga, asa cum a avut universitatea traditionala europeana.

Cunoasterea stiintifica pe care Universitatea a dezvoltat-o si a transmis-o timp de secole, ca si metodele de a cultiva aceasta cunoastere au rasarit din si au crescut in traditia intelectuala comuna a Europei. Totodata, Universitatea a format o elita academica al carei ethos se intemeiaza pe valorile europene comune si transcende toate frontierele nationale.

Incercarile de dupa cel de al doilea razboi mondial, de a construi universitati europene nu au avut succes ca urmare a tenacitatii cu care universitatile existente se considera a fi, ele insele, europene. Diversitatea traditiilor nationale a devenit patrimoniul comun al mostenirii europene pe baza careia s-a consolidat o comunitate universitara europeana.

Constituita in 1964, Conferinta Rectorilor Europeni (CRE), reuneste aproape 500 dintre cele mai importante institutii de invatamant superior din 27 de tari. Comitetul sau director, in care am fost ales in timpul rectoratului meu la Universitatea Bucuresti, a sustinut cu perseverenta acest punct de vedere.

Intre reflexia filosofica si demersul istoric de investigare a gandirii stiintifice exista o legatura indisolubila. Ea este ilustrata de predarea stiintelor in universitate, de indrazneala comunitatii universitare de a critica metodic supozitii viabile pentru a depasi ezitarile si a elimina erorile.

 

Prioritatea valorilor

Loc al schimburilor si al dezbaterilor de idei, Universitatea reuneste in aceeasi Republica intelectuala, in aceeasi cutie de rezonanta spirituala, barbati si femei din diferite spatii si vremi. Incurajand libertatea de exprimare si polemica intelectuala, Universitatea a avut forta de a disemina aceste valori dincolo de zidurile cetatii universitare, de a le inscrie in constiintele si comportamentul oamenilor.

Universitatii ii revine meritul de a fi propus societatii un anumit mod de a concepe fiinta umana si relatiile umane. Astfel, valorile care au inflorit mai intai in interiorul Universitatii au devenit treptat valori fundamentale ale erei moderne si ale epocii democratiei.

Societatea democratica nu este o societate abstracta, ea confera cea mai mare vizibilitate omului concret. Toate eforturile ei sunt polarizate spre binele sau. Intr-o astfel de societate, Universitatea are privilegiul de a propune modele si solutii, de a construi si promova o noua ordine de prioritate a valorilor adecvata provocarilor unui timp al schimbarii.

Acum, la sfarsit de mileniu, cand constientizam mai acut riscul depersonalizarii intr-o lume a globalizarii informatiilor computerizate, adesea anonime, Universitatea intelege sa-si asume misiunea de a reaseza fiinta umana la loc de onoare. Incercat de tavalugul atator proiecte si realitati antiumane, omul revine in primplanul optiunilor, redevenind subiect si obiect predilect al reflectiei.

In Universitate ideile nu circula intr-o concurenta ostila; ele nu se exclud si nici nu traiesc efemerul focurilor de artificii ale unor campanii de opinii sau festivitati de rutina. Aici ideile cunosc fervoarea si pacea fierbinte a dialogului, refuzand excluderea si razboiul rece al ideologiilor.

In Universitate ideile sunt vehiculate cu argumente; capata forma si substanta; sunt examinate, acceptate sau refuzate.

In Universitate cunoasterea nu este numai eruditie. A forma nu inseamna doar a-l invata pe cel ce te asculta, ci si a construi cu rabdare miezul personalitatii umane.

 

Taram al pluralismului

Nu omit si stiu si eu, ca si dumneavoastra, ca Universitatea a fost si pentru unii continua sa fie un loc magistral in care eruditi vanitosi enunta idei absolute pe un ton peremptoriu. Pentru cei mai multi ea reprezinta, dimpotriva, un loc de intalnire a oamenilor cu idei care, atunci cand se infrunta, castiga mai multa claritate si vigoare. Pentru toti acestia, Universitatea reprezinta un taram al pluralismului, o institutie conceputa, printre altele, pentru a nu permite puterii politice, oricare ar fi ea, tentatia de a detine monopolul asupra ideilor si solutiilor de care societatea are nevoie.

Pe acest taram al pluralismului, miza libertatii, actorii dezbaterii si obiectul reflectiei apartin doar umanitatii. Numai la acest nivel, al non-apartenentei la grupari de interese, putem descoperi si apara adevarul. Dupa experienta dureroasa a totalitarismului, noi, romanii, si vecinii nostri din Europa Centrala si de Est suntem, poate, mai motivati sa ne recentram eforturile si proiectele asupra implinirii libertatilor si vocatiei fiintei umane.

Faptul ca astazi sunt invitat al Universitatii din Montreal ma face sa ma simt, intr-un anume fel, ca o persoana care isi regaseste rudele. Am venit in Canada in calitate de sef al statului roman, dar si ca reprezentant al universitarilor romani. Sunt mandru de apartenenta mea la comunitatea academica din Romania, in care am avut privilegiul sa ma formez, apoi sa lucrez in calitate de profesor si rector al Universitatii Bucuresti. Iata de ce ma simt deosebit de onorat de distinctia pe care Universitatea dumneavoastra mi-a acordat-o astazi. Am credinta ca ati acordat-o profesorului, cercetatorului in stiinte geologice si omului de stat in acelasi timp.

 

Ca geolog si profesor sunt miscat de recunoasterea academica.

Ca om politic, dedicat ideilor de pluralism si dialog, doresc sa va multumesc si in numele acelor, nu putini, care au gasit in universitatile canadiene o alta patrie intelectuala, deschisa schimbului de idei cu patria care i-a format.

Putem sa prefiguram viitorul, sa vrem sa-l construim potrivit aspiratiilor noastre, dar este greu de spus ce ne va aduce acel viitor. Este esential, de aceea, ca – in cadrul globalizarii care se accentueaza – Universitatea sa-si pastreze nobletea vocatiei, independenta intelectuala si rolul de promotor al valorilor fundamentale de care societatile noastre au atata nevoie.

Profesori, studenti si absolventi, sa ramanem fideli patriei noastre intelectuale, idealurilor si rigorilor in spiritul carora am crescut, pentru a sti ce datoram si cum sa fim de folos poporului din care ne-am nascut si lumii in care traim.