Discurs la Canadian Club of Toronto, 27 mai 1998 

 

La încrucişarea marilor axe comerciale transcontinentale

În această lume a globalizării, România este un spaţiu interesant şi promiţător care oferă numeroase oportunităţi de investiţii şi afaceri.

Situată chiar în centrul Europei, la distanţă de 2500 de km faţă de munţii Ural, de coasta atlantică şi de nordul Peninsulei Scandinave, ţara mea se află, de fapt, la încrucişarea a două mari axe comerciale transcontinentale, de la Nord spre Sud, pe vechiul Drum al Ambrei, croit cu mii de ani în urmă, între Scandinavia şi Egeea şi de la Est spre Vest, urmând Drumul Mătăsii, pe unde, încă din vremea Imperiului Roman, bogăţiile fabuloase ale Extremului Orient ajungeau în Europa.

Tehnica dezvoltată în secolul trecut şi-a imaginat că poate depăşi aceste vaduri comerciale ancestrale. Mileniul care stă să se nască va înţelege însă valoarea experienţelor străvechi. Sfârşitul de secol tinde tot mai mult să le confere o perspectivă în viitorul apropiat. Avem interesul de a ne înscrie în acest flux care prefigurează globalizarea tot mai vizibilă a lumii în care trăim.

Pe magistralele secolului XXI, România reprezintă o conexiune esenţială. Prin Marea Neagră, România are acces la Oceanul planetar. Portul românesc Constanţa, cel mai mare dintre porturile ce înconjoară  Marea Neagră, are acces la Dunăre iar apele navigabile ale bătrânului Danubiu, traversând România, Bulgaria, Iugoslavia, Ungaria, Slovacia, Austria, Germania şi întâlnindu-se apoi cu Rinul, îl conectează cu vestitul Rotterdam, cel mai mare port al Europei şi unul dintre cele mai mari porturi ale lumii.

România nu este ţara aceea sumbră, pierdută într-un colţ neştiut de lume, pe care dictatura comunistă o condamnase la izolare. Este o ţară cu istorie multimilenară, cu o cultură naţională universal recunoscută, fidelă rădăcinilor ei latine şi creştine. Azi, România este o ţară dinamică, deschisă către economia de piaţă şi societatea globală a viitorului.

Situată la încrucişarea marilor axe comerciale transcontinentale, pe care vor circula bogăţii enorme, petrol, gaze naturale, minereuri, bumbac, ţara mea este o componentă esenţială în transferul de valori şi de idei, de bunuri şi de experienţe pozitive, de care umanitatea are atâta nevoie. România se situează totodată în centrul unui emerging market cu peste 200 milioane de potenţiali cumpărători.

Din Republicile Baltice până în Ucraina şi din Cehia şi Polonia până în România şi Bulgaria, o nouă Europă prinde viaţă odată cu prăbuşirea economiilor centralizate şi a birocraţiilor opresive ale comunismului. Mari proiecte de modernizare a acestei jumătăţi de Est a continentului, noi infrastructuri rutiere şi de comunicaţii, retehnologizarea industriei, modernizarea agriculturii, reabilitarea industriei extractive sunt pe cale să capete consistenţă în regiune.

 

Poziţie privilegiată într-o zonă în ascensiune

Datorită poziţiei sale geografice şi geopolitice, dar şi pentru că are resurse încă nevalorificate – resurse naturale şi resurse umane – ţara mea are o poziţie privilegiată în zonă. România dispune de o largă varietate de resurse minerale, petrol, cărbune, metale neferoase şi metale rare, dispune de aproape 9500000 ha de teren arabil, cu condiţii pedoclimatice excepţionale pentru o agricultură performantă, după cum dispune şi de resurse umane calificate, cu un înalt grad de specializare, de la muncitori şi tehnicieni cu experienţă la tineri formaţi în universităţi europene şi nord-americane, îmbinând astfel cunoaşterea de acasă cu managementul şi cultura de întreprindere din Occident.

Fără îndoială, România are nevoie de capital pentru a pune în valoare acest potenţial. Câtă vreme este mai slab capitalizată decât ţările Europei Centrale, în curs de saturare, dar mai solidă în raport cu spaţiile situate la Est, ea poate deveni un avanpost care să permită iradierea rezultatului capitalului investit către întreaga regiune.

Pătrunderea capitalului occidental, în mod specific al celui canadian, pe această piaţă în formare ar trebui să se simtă încurajată de cel puţin trei elemente: de avantajele create în ultimele 18 luni, mai ales investitorilor strategici, printr-un cadru legislativ coerent privind investiţiile, privatizarea, statutul băncilor şi transferul lor către sectorul privat; de un context în care macrostabilizarea şi reforma structurală fac progrese majore; de un mediu dinamic în care, spre exemplu,  numai în 1997 au fost privatizate de trei ori mai multe unităţi de stat decât în cei şase ani precedenţi.

Anumite aspecte ale reformei economice pot fi evaluate, într-adevăr, prin comparaţie cu trecutul apropiat: deficitul bugetar a scăzut în 1997 la 3,7% din PIB; subvenţiile acordate întreprinderilor de stat industriale şi agricole au scăzut de la 7,6% din PIB în 1996 la doar 2,4% din PIB în 1997. Rezervele valutare ale Băncii Naţionale au crescut de patru ori, atingând cel mai înalt nivel înregistrat după cel de-al doilea război mondial.

Acestor argumente economice, care definesc un proces de transformare rapidă către economia de piaţă, li se adaugă considerente esenţiale ţinând de stabilitatea politică şi de capacitatea crescândă de cooperare pe care ţara mea le ilustrează.

România beneficiază de o stabilitate socială şi politică internă cu totul remarcabilă. Modul exemplar în care au fost rezolvate conflictele interetnice şi interconfesionale, majoritatea parlamentară confortabilă de care beneficiază Guvernul, faptul că instituţiile fundamentale ale democraţiei şi-au dovedit soliditatea şi funcţionalitatea dau consistenţă acestor afirmaţii.

 

Parteneriat şi raporturi neconflictuale cu vecinii

Pe de altă parte, România dezvoltă relaţii de cordială colaborare cu statele vecine şi celelalte ţări din regiune, oferind un model de parteneriat şi de raporturi neconflictuale într-o zonă în care turbulenţele nu au dispărut încă.

Un exemplu interesant este acela al complementarităţii pe care România o realizează între o zonă de liber schimb a Europei Centrale, care mai cuprinde Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Slovenia, în cadrul acordului CEFTA, şi zona Mării Negre, grupată într-o organizaţie de cooperare economică – CEMN, în care România este membru fondator alături de Turcia, Bulgaria, Ucraina, Republica Moldova, Federaţia Rusă, Georgia, Armenia.

Există reuşite, dar şi multe probleme. Cetăţenii români se confruntă cu dificultăţi serioase în ceea ce priveşte nivelul de trai, salariile sunt mici şi asistenţa socială insuficientă. Totuşi oamenii au înţeles că menţinerea sistemului etatist birocratic şi centralizat nu le oferă nici o speranţă de mai bine, iar reproşul cel mai frecvent pe care îl adresează guvernanţilor se referă la faptul că reforma nu este suficient de rapidă.

Vrem ca în acest an ponderea societăţilor comerciale mari pe ansamblul societăţilor privatizate să crească considerabil. Este o problemă de stategie, inclusiv în ceea ce priveşte comunicarea şi tehnicile concrete folosite, pentru că dorim să atragem parteneri capabili să investească în aceste societăţi. Vom asigura privatizarea societăţilor comerciale mari prin intermediul unor bănci internaţionale de investiţii, prin vânzarea de acţiuni, prin certificate de depozit emise de băncile de investiţii pe piaţa internaţională de capital. În programul de privatizare vor fi incluse şi societăţile provenite din programul de restructurare a regiilor autonome. În extinderea vânzărilor de acţiuni avem în vedere Bursa de valori, dar şi piaţa extrabursieră. Oferta de privatizare pentru 1998 însumează peste 2000 de societăţi comerciale.

Guvernul României a adoptat o nouă reglementare a investiţiilor străine, eliminând o serie de restricţii, stabilind egalitatea de tratament în domeniul fiscal şi un sistem mai flexibil în domeniul amortizării. Se studiază posibilitatea reducerii treptate a impozitului pe profit, după ce a avut loc, deja, o primă reducere a impozitului pe salarii. Foarte curând vor fi privatizate primele două bănci comerciale care au capital preponderent de stat.

 

Strategia integrării României într-o piaţă globală

România poate deveni pivotul unui coridor sud-european de transport şi cooperare care să lege Oceanul Pacific cu cel Atlantic, ca o alternativă a rutei nordice, transiberiene. Un astfel de coridor pune în legătură marile resurse naturale ale Asiei Centrale şi Transcaucaziei cu pieţele în creştere accelerată din Europa Centrală sau din Extremul Orient. În concepţia noastră, un asemenea coridor, pe lângă funcţia sa de tranzit, va trebui să integreze şi capacităţile industriale existente în ţările pe care le traversează.

Pornind de la aceste perspective, România s-a angajat în elaborarea unor proiecte care vizează modernizarea infrastructurilor –  transport maritim şi fluvial, autostrăzi, telecomunicaţii, căi ferate, racordarea la reţele internaţionale de transport al petrolului, gazului metan sau curentului electric. În septembrie va fi finalizată prima etapă a privatizării ROMTELECOM, iar până la sfârşitul anului vom demara procesul de privatizare a componentelor de producţie şi distribuţie de la RENEL, Romgaz şi alte regii autonome de interes public naţional.

În acest proces de dezvoltare, firmele canadiene sunt prezente de multă vreme, iar multe dintre rezultatele acestor cooperări sunt catalogate ca succese pentru ambele părţi. Aşa este, de pildă, cazul societăţii de telefonie mobilă Connex GSM, rod al colaborării dintre Telesystems International Wireless şi mai mulţi acţionari români. Rezultatele obţinute de Connex în 1997 au întrecut cele mai optimiste aşteptări ale celor care au iniţiat această mare investiţie. Exemple similare sunt oferite de Canadian Occidental Petroleum în explorarea şi exploatarea câmpurilor de gaze naturale, Tehnophar în industria alimentară sau J&R Company în industria textilelor. Sunt fapte care arată că am creat deja punţi solide între noi. Cred că a venit momentul ca pe aceste punţi să treacă din ce în ce mai multe mărfuri, capitaluri şi experienţă.

Orice nouă abordare a raporturilor economice dintre ţările noastre merită să aibă ca punct de plecare Centrala nucleară de la Cernavodă. Ea reprezintă cel mai mare efort al statului român în privinţa investiţiilor, dar şi cel mai mare proiect de cooperare realizat de ţara mea cu o altă ţară. Folosesc acest prilej pentru a exprima mulţumiri şi aprecieri Guvernului Canadei, conducerii Autorităţii Energetice Nucleare a Canadei, producătorilor canadieni ai reactorului CANDU, numeroşilor experţi canadieni care au lucrat, alături de specialiştii români, la proiectarea, testarea şi darea în exploatare comercială a Unităţii 1 de la Cernavodă.

Îngăduiţi-mi să cred că, din toate aceste unghiuri de vedere, Canada şi canadienii pot înţelege mai bine de ce consider că oferta românească este din ce în ce mai atractivă. Canada este o ţară de pionieri, creaţia unor oameni îndrăzneţi şi imaginativi, care au construit o lume modernă, competitivă şi dinamică, o lume al cărui centru vital este chiar Toronto, locul întâlnirii noastre de acum. Aceeaşi îndrăzneală, aceeaşi imaginaţie poate face astăzi din canadieni pionierii acestei lumi în ascensiune care este Europa Centrală şi de Est, iar în inima ei se află România. Vă invit să ne aventurăm împreună în această lume, în acelaşi timp străveche şi doritoare de înnoire.

Am traversat oceanul cu bucuria de a mă putea adresa direct canadienilor pentru că ţara dumneavoastră este purtătoarea unei viziuni generoase şi îndrăzneţe a viitorului. Am traversat oceanul pentru a vă propune, în numele românilor,  ca împreună să contribuim la acel viitor al echilibrului, al păcii şi al dezvoltării pe care fiecare ţară şi-l doreşte. Dacă socotiţi, împreună cu mine, că aceasta este o provocare pe măsura energiei şi viziunii dinamice pe care Canada le simbolizează, veniţi în România!