Discurs de recepţie la înmânarea Premiului Aristide Calvani al Internaţionalei Democrat-Creştine, Bucureşti, Palatul Cotroceni, 21 aprilie 1998 

 

Nu suntem pregătiţi pentru laude

Mă aflu într-o situaţie şi neobişnuită, şi dificilă pentru mine. În ultimii opt ani am învăţat să răspund criticilor uneori violente, dar nu sunt încă pregătit – şi nu ştiu dacă am să fiu vreodată – să răspund unor laude. Mai ales când ele sunt sincere şi vin din partea preşedintelui Internaţionalei Creştin-Democrate, profesor doctor Ricardo Arias Calderon, fost preşedinte al Republicii Panama.

În asemenea ocazii oamenii politici spun, de obicei, două lucruri, repetate atât de des, încât au ajuns mai degrabă o expresie convenţională. Fiecare este onorat de distincţia primită şi consideră că aceasta nu îi aparţine lui, ci naţiunii pe care o reprezintă. Contextul în care am primit Premiul Aristide Calvani mă obligă să evit orice formalism, cu care, de altfel, nu mă împac şi să vă mulţumesc în nume personal, cu gândul la tot ce datorez poporului român.

 

Premiul Aristide Calvani în istoria contemporană

Sunt onorat să fiu a patra personalitate care primeşte un premiu decernat cancelarului Kohl, pentru realizarea unităţii Germaniei; apoi generalului Ramos, care a făcut posibilă construcţia democratică în Filipine şi, anul trecut, lui Patricio Aylwin, preşedintele sub conducerea căruia Chile a străbătut drumul greu de la dictatură la democraţie.

Premiul Aristide Calvani marchează momente politice de vârf ale istoriei contemporane, iar recunoaşterea, şi în acest mod, a importanţei şi amploarei procesului istoric prin care trece România, este fundamentală pentru o ţară pentru care demnitatea a reprezentat şi reprezintă, poate mai mult ca oricând, un reper mai preţios decât prosperitatea. Nu este nevoie de nici un fel de exerciţiu oratoric pentru a remarca faptul că democraţia instaurată în România este în primul rând rezultatul schimbărilor de mentalitate şi acţiune ale oamenilor acestei ţări. Şi în acest sens, putem spune că preşedintele este doar expresia acestui proces pe care este chemat şi îndatorat să-l consolideze.

 

Credinţa şi acţiunea în spiritul valorilor creştine

În mesajul adresat credincioşilor din ţara mea cu prilejul Sfintelor Paşti, mi-am exprimat convingerea că fundamentul renaşterii României nu poate fi decât credinţa în valorile creştine şi, mai ales, acţiunea în spiritul acestor valori. Sunt bucuros că evoluţia ţării mele este remarcată şi distinsă cu un premiu important din perspectiva acestei mari idei contemporane, care este democraţia creştină. Indiferent de meridianul naşterii noastre, trăim astăzi într-o geografie comună, în care morala creştină, principiile toleranţei şi ale bunei înţelegeri îşi fac loc din ce în ce mai mult. Şi poate cea mai mare satisfacţie a noastră este că România a devenit o parte a acestei lumi şi o promotoare a acestor valori.

Sentimentul românilor este că ne aflăm în acel moment al evoluţiei democraţiei în care trebuie să ţinem seama de avertismentul formulat de Aristide Calvani: “Chiar atunci când o democraţie este consolidată, trebuie să fii la fel de puternic şi la fel de atent pentru a o perfecţiona, şi pentru a  nu o lăsa vreodată să se deterioreze”.

Timpul zidirii democraţiei este necontenit. Opera de înălţare a structurilor democraţiei se cere continuată prin perfecţionarea modului de funcţionare a instituţiilor şi a responsabilităţii celor care le servesc în numele şi spre binele omului.