Discurs cu ocazia
depunerii jurământului de către membrii noului Guvern al României,
condus de premierul Radu Vasile, Bucureşti, Palatul Cotroceni, 17
aprilie 1998
Disocierea
competiţiei politice de activitatea curentă a instituţiilor
Depunerea
jurământului de către membrii noului Guvern marchează sfârşitul unei
crize care a afectat realizarea angajamentelor fostului Cabinet şi, prin
aceasta, interesele României în acest început de an. Consecinţele sunt
cunoscute: încetinirea proceselor de privatizare şi restructurare,
afectarea imaginii pozitive a României pe plan internaţional, în mod
special pe pieţele economice şi de capital, scăderea numărului de
investitori străini în România şi, mai ales, întârzierea momentului în
care aşteptăm să aibă loc o creştere a nivelului de trai. Acesta este
preţul pe care noi toţi îl plătim şi încă îl vom avea de plătit în
perioada următoare.
Trebuie remarcat,
însă, că în toată această perioadă grea, societatea românească,
mecanismele ei democratice, întregul angrenaj social au funcţionat. Cum
actorii principali ai crizei au fost oameni politici, marea lecţie de
înţelepciune a venit din partea cetăţenilor obişnuiţi. Ceea ce înseamnă
că societatea în ansamblul ei s-a maturizat, ştie să privească
realităţile cu calm, chiar şi atunci când sunt dificile şi doreşte să le
rezolvăm prin metode care ţin de normalitatea unei democraţii
consolidate.
Deşi o asemenea
situaţie de criză la nivelul coaliţiei aflate la guvernare, ar fi putut
provoca crize secundare, am constatat că nu a existat o escaladare a
unor conflicte, cum ar fi cele interetnice, cele dintre sindicate şi
administraţia centrală sau de altă natură. Putem afirma că, în toată
această perioadă, stabilitatea României nu a fost pusă în pericol.
Guvernul Ciorbea a administrat treburile curente ale ţării, Parlamentul
a votat Legea privatizării şi alte legi ale reformei, demonstrând
capacitatea de a disocia competiţia politică de funcţionarea normală a
unei societăţi. Nu au fost puse nici un moment în discuţie orientările
generale ale strategiei de dezvoltare sau angajamentele externe ale
ţării noastre.
Încredere în Guvernul
Radu Vasile
Noul guvern s-a
constituit într-un timp scurt, coaliţia respectându-şi în acest sens
toate angajamentele. A fost desemnat un nou prim ministru, negocierile
privind lista Cabinetului au fost încheiate în termenul stabilit, au
fost întocmite noul program de guvernare pe termen scurt şi cel pe
termen lung. Acum trebuie ca aceste programe să fie puse în practică,
trebuie ca termenele propuse să fie respectate, iar în caz contrar,
trebuie ca cei vinovaţi să răspundă fără întârziere pentru erorile lor.
Votul de învestitură
obţinut de actualul Guvern în Parlament, cu peste 70% în favoarea sa,
demonstrează că aceia care cred în actualul Cabinet nu sunt numai
membrii coaliţiei majoritare, ci şi reprezentanţi ai Opoziţiei. Aceasta
îl obligă în plus la o relaţie constructivă cu Parlamentul.
Guvernul Radu Vasile,
care porneşte la drum astăzi, va avea de făcut faţă nu numai unei
realităţi economice cu probleme grave, nu numai ritmului foarte rapid în
care trebuie realizată reforma, nu numai posibilelor mişcări sociale
determinate de acest ritm, dar şi unui anume scepticism şi oboselii unei
părţi din societatea noastră.
Dacă fostul guvern a
fost un guvern al speranţei, aşteptăm ca noul guvern să devină un guvern
al certitudinilor.
Nu este exclus ca şi
imaginea noilor miniştri să fie erodată destul de repede. Membrii
actualului Cabinet pot fi supuşi, ca şi predecesorii lor, unui tir
necontenit de acuzaţii şi de contestări, iar Guvernul poate deveni la
rândul său unul de sacrificiu.
Ţin să mulţumesc
tuturor celor care au făcut parte din Guvernul Ciorbea sau fac parte din
Guvernul Vasile, pentru că ştiu la ce riscuri s-au expus. Pe de altă
parte, vreau să reamintesc tuturor demnitarilor că singura lor misiune
este aceea de a realiza reforma, că finalitatea acesteia este creşterea
nivelului de trai al românilor. Pentru aceasta nici un efort nu poate fi
prea mare şi nici un sacrificiu nu va fi zadarnic.
Un guvern poate
pierde o bătălie. Un popor nu-şi poate permite să piardă un război. Şi
nu-l va pierde. De aceea, trebuie mai mult să se lucreze decât să se
vorbească. Trebuie găsite soluţii simple şi eficiente pentru rezolvarea
problemelor şi nu scuze pentru nerezolvarea lor.
Deşi ne aflăm la
învestirea unui nou guvern, vreau să mă adresez tuturor celor care
conduc acum, în România, o întreprindere, o instituţie, o comună, un
oraş, tuturor celor care au în mîinile lor viitorul şi speranţele a
milioane de oameni. Vreau să le spun că nu mai este timp pentru lupte
de partid, pentru promovarea oarbă a unor interese restrânse. Am
parcurs o criză, am primit o lecţie, am învăţat-o.
Probabil, vom mai trece prin crize, dar istoria nu ne va ierta dacă vom
repeta aceleaşi greşeli. Dacă reforma eşuează, orice victorie personală
sau de grup este inutilă.
Din acest moment nu
veţi mai fi judecaţi după calificarea dumneavoastră personală, oricât de
strălucită ar fi aceasta, ci după modul în care veţi reuşi sau nu în
marele război al dezvoltării împotriva sărăciei. Este, în ultimă
instanţă, o luptă cu noi înşine. Iar în luptă cu tine însuţi, pe lângă
profesionalism, ai nevoie, mai ales, de caracter: de urmărirea constantă
şi fermă a unui rezultat final în care crezi cu adevărat. Ştiu, tocmai
pentru că vă cunosc foarte bine, că aveţi credinţă în reformă. Ea nu
aduce rezultate imediate şi poate aduce chiar înfrângeri pe termen scurt.
Este nevoie de caractere şi solidaritate ca să poţi trece de la eşecuri
de moment la o reuşită durabilă.