Discurs cu ocazia depunerii jurământului de către membrii noului Guvern al României, condus de premierul Radu Vasile, Bucureşti, Palatul Cotroceni, 17 aprilie 1998 

 

Disocierea competiţiei politice de activitatea curentă a instituţiilor

Depunerea jurământului de către membrii noului Guvern marchează sfârşitul unei crize care a afectat realizarea angajamentelor fostului Cabinet şi, prin aceasta, interesele României în acest început de an. Consecinţele sunt cunoscute: încetinirea proceselor de privatizare şi restructurare, afectarea imaginii pozitive a României pe plan internaţional, în mod special pe pieţele economice şi de capital, scăderea numărului de investitori străini în România şi, mai ales, întârzierea momentului în care aşteptăm să aibă loc o creştere a nivelului de trai. Acesta este preţul pe care noi toţi îl plătim şi încă îl vom avea de plătit în perioada următoare.

Trebuie remarcat, însă, că în toată această perioadă grea, societatea românească, mecanismele ei democratice, întregul angrenaj social au funcţionat. Cum actorii principali ai crizei au fost oameni politici, marea lecţie de înţelepciune a venit din partea cetăţenilor obişnuiţi. Ceea ce înseamnă că societatea în ansamblul ei s-a maturizat, ştie să privească realităţile cu calm, chiar şi atunci când sunt dificile şi doreşte să le rezolvăm prin metode care ţin de normalitatea unei democraţii consolidate.

Deşi o asemenea situaţie de criză la nivelul coaliţiei aflate la guvernare, ar fi putut provoca crize secundare, am constatat că nu a existat o escaladare a unor conflicte, cum ar fi cele interetnice, cele dintre sindicate şi administraţia centrală sau de altă natură. Putem afirma că, în toată această perioadă, stabilitatea României nu a fost pusă în pericol. Guvernul Ciorbea a administrat treburile curente ale ţării, Parlamentul a votat Legea privatizării şi alte legi ale reformei, demonstrând capacitatea de a disocia competiţia politică de funcţionarea normală a unei societăţi. Nu au fost puse nici un moment în discuţie orientările generale ale strategiei de dezvoltare sau angajamentele externe ale ţării noastre.

Încredere în Guvernul Radu Vasile

Noul guvern s-a constituit într-un timp scurt, coaliţia respectându-şi în acest sens toate angajamentele. A fost desemnat un nou prim ministru, negocierile privind lista Cabinetului au fost încheiate în termenul stabilit, au fost întocmite noul program de guvernare pe termen scurt şi cel pe termen lung. Acum trebuie ca aceste programe să fie puse în practică, trebuie ca termenele propuse să fie respectate, iar în caz contrar, trebuie ca cei vinovaţi să răspundă fără întârziere pentru erorile lor.

Votul de învestitură obţinut de actualul Guvern în Parlament, cu peste 70% în favoarea sa, demonstrează că aceia care cred în actualul Cabinet nu sunt numai membrii coaliţiei majoritare, ci şi reprezentanţi ai Opoziţiei. Aceasta îl obligă în plus la o relaţie constructivă cu Parlamentul.

Guvernul Radu Vasile, care porneşte la drum astăzi, va avea de făcut faţă nu numai unei realităţi economice cu probleme grave, nu numai ritmului foarte rapid în care trebuie realizată reforma, nu numai posibilelor mişcări sociale determinate de acest ritm, dar şi unui anume scepticism şi oboselii unei părţi din societatea noastră.

Dacă fostul guvern a fost un guvern al speranţei, aşteptăm ca noul guvern să devină un guvern al certitudinilor.

Nu este exclus ca şi imaginea noilor miniştri să fie erodată destul de repede. Membrii actualului Cabinet pot fi supuşi, ca şi predecesorii lor, unui tir necontenit de acuzaţii şi de contestări, iar Guvernul poate deveni la rândul său unul de sacrificiu.

Ţin să mulţumesc tuturor celor care au făcut parte din Guvernul Ciorbea sau fac parte din Guvernul Vasile, pentru că ştiu la ce riscuri s-au expus. Pe de altă parte, vreau să reamintesc tuturor demnitarilor că singura lor misiune este aceea de a realiza reforma, că finalitatea acesteia este creşterea nivelului de trai al românilor. Pentru aceasta nici un efort nu poate fi prea mare şi nici un sacrificiu nu va fi zadarnic.

Un guvern poate pierde o bătălie. Un popor nu-şi poate permite să piardă un război. Şi nu-l va pierde. De aceea, trebuie mai mult să se lucreze decât să se vorbească. Trebuie găsite soluţii simple şi eficiente pentru rezolvarea problemelor şi nu scuze pentru nerezolvarea lor.

Deşi ne aflăm la învestirea unui nou guvern, vreau să mă adresez tuturor celor care conduc acum, în România, o întreprindere, o instituţie, o comună, un oraş, tuturor celor care au în mîinile lor viitorul şi speranţele a milioane de oameni. Vreau să le spun că nu mai este timp pentru lupte  de partid, pentru promovarea oarbă a unor interese restrânse. Am parcurs o criză, am primit o lecţie, am învăţat-o. Probabil, vom mai trece prin crize, dar istoria nu ne va ierta dacă vom repeta aceleaşi greşeli. Dacă reforma eşuează, orice victorie personală sau de grup este inutilă.

Din acest moment nu veţi mai fi judecaţi după calificarea dumneavoastră personală, oricât de strălucită ar fi aceasta, ci după modul în care veţi reuşi sau nu în marele război al dezvoltării împotriva sărăciei. Este, în ultimă instanţă, o luptă cu noi înşine. Iar în luptă cu tine însuţi, pe lângă profesionalism, ai nevoie, mai ales, de caracter: de urmărirea constantă şi fermă a unui rezultat final în care crezi cu adevărat. Ştiu, tocmai pentru că vă cunosc foarte bine, că aveţi credinţă în reformă. Ea nu aduce rezultate imediate şi poate aduce chiar înfrângeri pe termen scurt. Este nevoie de caractere şi solidaritate ca să poţi trece de la eşecuri de moment la o reuşită durabilă.