Discurs cu ocazia depunerii jurământului de către directorul Serviciului de Informaţii Externe,

Bucureşti, 19 februarie 1998 

 

Serviciul de Informaţii Externe – atribuţii şi responsabilităţi

Instituţia pe care o conduce directorul Serviciului de Informaţii Externe are atribuţii care privesc în cel mai înalt grad apărarea interesului naţional.

Legea de organizare şi funcţionare a Serviciului de Informaţii Externe prevede şi un nou statut pentru cel aflat la conducerea acestei instituţii. Directorul Serviciului de Informaţii Externe trebuie să aibă rang de ministru, nu pentru o titulatură mai pretenţioasă, ci pentru că el are obligaţia de a-şi asuma responsabilităţi la fel de importante ca şi cele ale miniştrilor din Guvernul României.

Serviciul de Informaţii Externe are datoria să sprijine, prin mijloacele specifice de care dispune, integrarea României în structurile europene şi euro-atlantice. Demersul politic al ţării noastre în sensul integrării poate avea forţa şi coerenţa necesare doar în condiţiile în care beneficiază de date şi informaţii consistente, care să semnaleze orice element extern care ar putea influenţa acest proces.

Nu mă voi referi la modalităţile de acţiune ale serviciilor de informaţii din perioada Războiului Rece, mediatizate prin tot felul de cărţi şi filme, multe de valoare îndoielnică. Războiul Rece a luat sfârşit, dar nu şi gravele pericole existente pe plan mondial. Ameninţările la adresa securităţii regionale, proliferarea armelor de distrugere în masă, terorismul, traficul de droguri şi alte forme ale criminalităţii organizate sunt realităţi care trebuie să ne îngrijoreze în cel mai înalt grad.

România se află, din păcate, în situaţia de a se confrunta în mod direct cu multe dintre aceste pericole. Sunt provocări care atentează la siguranţa naţională şi faţă de care Serviciul de Informaţii Externe are obligaţia să se implice cu maximă seriozitate şi profesionalism.

 

Supremaţia informaţională

Lumea contemporană se construieşte şi se pune în valoare prin afirmarea supremaţiei informaţionale. Lipsa de informaţie sau orice defazare legată de obţinerea acesteia poate avea consecinţe uriaşe pentru orice ţară care nu reuşeşte să se adapteze imperativelor actuale.

Serviciul de Informaţii Externe are menirea de a funcţiona nu numai în sensul obţinerii de informaţii, cât, mai ales, de a reuşi să se sincronizeze cu dinamica şi eficienţa impuse de evoluţiile lumii moderne. Este o sarcină dificilă, dar, pentru fiecare angajat al insituţiei, aceste dificultăţi trebuie să fie o continuă provocare, o motivaţie asumată a activităţii de zi cu zi.

Având în vedere problemele cele mai presante şi mai dificile din societatea românească, Serviciul de Informaţii Externe are obligaţia de a ţine seama şi de aspectele care ţin de domeniul economic. Fără informaţii certe despre seriozitatea şi bonitatea firmelor, băncilor sau a agenţilor economici externi interesaţi să participe la procesul de privatizare din România, există riscul de a compromite procesul de reformă şi de a diminua şansele de redresare economică a ţării.

Responsabilităţile majore pe care Serviciul de Informaţii Externe le are în momentul de faţă presupun şi existenţa unui personal capabil să se achite fără nici un fel de rezerve de aceste obligaţii, eliminând pentru totdeauna reziduurile vechilor practici şi mentalităţi din timpul dictaturii comuniste.

Restructurarea Serviciului de Informaţii Externe înseamnă, cu prioritate, garanţii de respectare a legii, a valorilor democraţiei şi a drepturilor omului; ataşament faţă de reformă; deschiderea către o voinţă, o dinamică şi o prospeţime pe care le pot oferi doar tinerii specialişti în domeniu.

 

Un anonimat asumat

Serviciul de Informaţii Externe trebuie să-şi propună să devină o instituţie de elită în care să lucreze vârfuri ale inteligenţei româneşti. Este nevoie ca aceştia să fie mândri de faptul că lucrează la un serviciu atât de important pentru ţară şi servindu-şi ţara.

Există, fără îndoială, un paradox legat de ceea ce înseamnă munca în Serviciul de Informaţii Externe. Această muncă presupune mari responsabilităţi şi sacrificii personale şi nu poate oferi nici recompense, nici compensaţii. Lucrătorii SIE sunt, într-adevăr, armata din umbră. Chiar dacă devin eroi, rămân anonimi. Numai că, un astfel de anonimat poate însemna de fapt mult mai mult decât orice prezenţă publică. „În munca serviciilor de informaţii, eroii rămân nedecoraţi” – spunea acum 40 de ani fostul preşedinte american Dwight Eisnehower.

Important este ca Serviciul de Informaţii Externe să-şi asume o formă de anonimat în care să nu prevaleze explicarea unor eşecuri, ci consistenţa unor succese autentice.